ÎCCJ, Decizia nr. 33/2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1457 din 14 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantele A. SRL, prin administrator judiciar provizoriu B.., și C. SRL, prin lichidator judiciar D.., împotriva Deciziei civile nr. 761/2017 din 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs A. SRL, formulând criticile arătate în continuare.

Se susține că dosarul a fost suspendat la 17 septembrie 2019, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2017, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., întrucât judecata nu a fost suspendată pentru neîndeplinirea vreunei obligații de către parte, ci din motive neimputabile acesteia.

Totodată, se invocă faptul că, în cauză, erau incidente dispozițiile art. 63 alin. (11) din Decretul Președintelui României nr. 240/2020, prin care s-a prevăzut suspendarea de drept a proceselor civile pe toată durata stării de urgență.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, pentru următoarele argumente: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul proces a început la 13 aprilie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, iar prin încheierea completului de filtru din 16 ianuarie 2023, a fost admis în principiu recursul și a fost fixat termen de judecată pe fond la 13 februarie 2023.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, prin prisma criticilor care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În Dosarul nr. x/2016, prin cererea depusă la 5 iunie 2018 și reiterată la 13 septembrie 2019, recurentele A. SRL și SC C. SRL au solicitat suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., până la soluționarea dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în urma disjungerii, a fost înregistrat sub nr. x/2017 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Prin încheierea din 17 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului, reținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., deoarece contractul de închiriere nr. x din 15.01.2015, în privința căruia se solicită constatarea nulității în cauză, constituie mijloc de probă în dosarul penal, astfel că soluția ce urmează a fi dată în dosarul respectiv ar putea avea o înrâurire hotărâtoare asupra deciziei ce urmează să se dea în prezentul litigiu.

Conform art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., "suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

În urma verificărilor efectuate, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat că, în dosarul penal nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, până la soluționarea căruia s-a dispus suspendarea judecății în Dosarul nr. x/2016, a fost pronunțată Ordonanța de clasare din 30 septembrie 2020, iar plângerea formulată împotriva acesteia a fost soluționată de Judecătoria Craiova, prin încheierea definitivă nr. 59 din 25 martie 2021.

Astfel, în mod corect s-a reținut că încheierea definitivă nr. 59 din 25 martie 2021 constituie ultimul act de procedură, după comunicarea căruia partea putea solicita repunerea cauzei pe rol și reluarea judecății, conform art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., care prevede că "judecata cauzei suspendate se reia (...) prin cererea de redeschidere a procesului (...) a părții interesate (...) în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6".

Or, în condițiile în care niciuna dintre părțile dosarului nr. x/2016 nu a formulat cerere de reluare a judecății, în intervalul cuprins între 4 aprilie 2021 - data comunicării încheierii definitive din 25 martie 2021 - și 28 martie 2022 - data întocmirii referatului prevăzut de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. - instanța în mod temeinic și legal a constat că s-a împlinit termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) din același Cod, în care litigiul a rămas în nelucrare din motive imputabile părților, care nu au formulat cerere de reluare a judecății, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 din C. proc. civ.

Susținerile din recurs întemeiate pe dispozițiile art. 63 alin. (11) din anexa nr. 1 la Decretul Președintelui României nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, conform cărora, în temeiul decretului, "judecarea proceselor civile, altele decât cele prevăzute la alin. (1) [cauzele de urgență deosebită], se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop", nu pot fi primite, întrucât măsura suspendării de drept a operat exclusiv în perioada stării de urgență, care, potrivit art. 1 din decret, s-a încheiat la 15 mai 2020, anterior datei de 4 aprilie 2021, când a început să curgă termenul de perimare.

Pentru aceste considerente, nefiind constatate motive de reformare a hotărârii atacate, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. SRL împotriva Deciziei nr. 1457 din 14 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.

GGC - ED