ÎCCJ, Decizia nr. 129/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1723 din 22 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 25 din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, în raport cu dispozițiile art. 416 și art. 420 alin. () C. proc. civ., instanța a reținut, în esență, că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la 24 septembrie 2019, când a fost pronunțată încheierea de suspendare, și s-a împlinit - având în vedere intervenirea stării de urgență la 15 martie 2020 pentru o perioadă de 60 de zile - la 15 iunie 2020, timp în care niciuna dintre părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 418 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs recurentul A. în temeiul art. 488 raportat la art. 421 din C. proc. civ., solicitând repunerea cauzei pe rol și soluționarea litigiului pe fond.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) procesul a fost început la 10 mai 2018, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 începând cu 21 decembrie 2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că este întemeiată excepția tardivității recursului.

Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat raportul și a dispus comunicarea acestuia către părți. Raportul a fost comunicat părților la 9 martie 2021, conform dovezilor atașate la filele x ale dosarului.

Prin cererea înregistrată la dosar la 18 martie 2021, recurentul a solicitat repunerea în termen din cauza pandemiei de Covid-19 și a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON.

Conform art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Hotărârea ce formează obiectul recursului a fost pronunțată la 22 septembrie 2020, iar recursul a fost depus la oficiul poștal la 15 octombrie 2020, cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. fiind întemeiată excepția tardivității recursului.

Susținerile recurentului invocate în cererea de repunere în termen nu pot fi primite, întrucât măsurile instituite ulterior datei de 15 mai 2020 în perioada stării de alertă pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în cadrul căreia se situează intervalul procedural de exercitare a recursului în raport cu data pronunțării deciziei atacate, nu reprezintă impedimente reale pentru exercitarea căii de atac, iar partea nu a dovedit, prin prisma măsurilor respective, existența unor motive temeinic justificate în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în raport cu dispozițiile citate, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., urmează a fi respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1723 din 22 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 aprilie 2021.