ÎCCJ, Decizia nr. 222/2023

Asupra recursului, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea recurată

Prin decizia civilă nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Recursul

Împotriva deciziei menționate anterior, recurentul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ‒ Completul de 5 judecători, sub nr. de înregistrare x/2023.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a arătat că nu este de acord cu soluția pronunțată în cauză și a prezentat istoricul cauzei. A atașat cererii de recurs înscrisurile din dosarul de pensie.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive: 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii și 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În speță, prin decizia civilă nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respins recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituție, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 393 din 28 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ‒ secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.