ÎCCJ, Decizia nr. 157/2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2023, a fost respins recursul declarat de recurenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 284 din 08 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de recurs a reținut că nu sunt fondate criticile aduse deciziei nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, prin memoriul de recurs, referitoare la neanalizarea cererii de revizuire din perspectiva pct. 6 al art. 509 din C. proc. civ., dat fiind faptul că, deși parțile și-au întemeiat în drept cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., instanța de judecată a regăsit în memoriul cu care a fost învestită doar aspecte ce puteau fi circumscrise pct-lui 8, iar nu și celuilalt temei de drept invocat.

În ceea ce privește incorecta calificare a temeiului juridic al revizuirii, prin decizia atacată în cadrul prezentului dosar, s-a reținut că, în lipsa unei atitudini manifeste procedural, instanța de revizuire a calificat conținutul și cauza acesteia, înțeleasă în concret drept temei al cererii de revizuire, în raport cu conținutul și cu intenția părților, astfel cum s-a decelat din conținutul cererii de revizuire.

Astfel, în lipsa unor neconformități procedurale, solicitarea recurenților ca cererea de revizuire să fie reexaminată în baza unui temei pretins ignorat în procedura desfășurată, s-a constatat a fi lipsită de fundament.

Instanța de recurs a reținut, deopotrivă, faptul că recurenții-revizuenți au arătat, în procedura de soluționare a recursului desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, că renunță la motivele de recurs referitoare la aplicarea greșită a legii în privința motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. I.1 de mai sus, au formulat contestație în anulare recurenții A., B. și C., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători cu nr. x/2023.

În susținerea căii de atac exercitate, contestatorii critică hotărârea instanței de recurs pentru neanalizarea motivelor de recurs ce vizau omisiunea instanței de revizuire de a examina motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că această din urmă instanță a analizat doar motivele de recurs ce vizau aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în condițiile în care recurenții au declarat că au renunțat la susținerea acestor motive de recurs.

În continuare, contestatorii formulează critici cu privire la hotărârile pronunțate de instanțele de fond, ce tind spre justificarea caracterului întemeiat al cererii de chemare în judecată și al pretențiilor formulate în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, invocând încălcarea de către această din urmă autoritate și de către instanțele de judecată a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și a Deciziei privind examinarea recursului în interesul legii nr. XX/2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ. invocate de contestatori drept temei legal al contestației în anulare formulate:

"Art. 503. - (…)

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…)

Circumscris ipotezelor reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 din C. proc. civ., contestatorii susțin că instanța de recurs ar fi omis să constate că recurenții au renunțat la motivele de recurs ce vizau modalitatea de soluționare, de către instanța de revizuire, a motivului întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, astfel că, în mod eronat, ar fi analizat încălcarea autorității de lucru judecat, în condițiile în care ar fi trebuit să soluționeze, în schimb, motivele de recurs ce vizau nesoluționarea, de către instanța de revizuire a capătului de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și, respectiv, fondul cauzei.

Având în vedere criticile invocate prin contestația în anulare, raportat la temeiul legal invocat de contestatori, respectiv motivele contestației în anulare reglementate de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceste critici pot fi circumscrise exclusiv dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu și ipotezelor reglementate de pct-le 2 și 4 al art. 503 alin. (2) din același cod.

Astfel, pct. 2 al art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. are în vedere săvârșirea unei erori materiale în sensul de greșeală de natură procedurală, care poate consta în confundarea unor date materiale sau elemente importante, pentru verificarea cărora nu este însă necesară reexaminarea fondului cauzei sau reapreciere probelor și care a determinat soluția pronunțată. Acest motiv de contestație în anulare nu are în vedere greșeli de interpretarea și aplicare a dispozițiilor legale, de judecată, de apreciere a probelor.

În ceea ce privește motivul de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. - omisiunea pronunțării asupra unui apel/recurs - se reține că ipoteza vizează situația în care se omite soluționarea unui întreg recurs, principal, incident sau provocat, diferența dintre acest motiv de contestație în anulare și cel prevăzut de pct. 3 al art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. constând în faptul că, în acest caz, spre deosebire de cel de la pct. 3, din dispozitivul deciziei date de instanța de recurs trebuie să lipsească mențiunea referitoare la soluția dată respectivei căi de atac, nefiind acesta cazul din prezenta speță.

Având în vedere considerentele de mai sus și analizând hotărârea instanței de recurs prin prisma motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului și cu criticile invocate prin contestația în anulare formulată, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatori sunt nefondate.

Prin decizia civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 284 din 8 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Pentru a pronunța soluția redată în cele de mai sus, instanța de recurs a avut în vedere toate motivele formulate și susținute de recurenți, respectiv atât pretinsa nesoluționare, de către instanța de revizuire, a motivelor circumscrise art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., cât și declarația recurenților de renunțare la motivele de recurs referitoare la aplicarea greșită a legii în ceea ce privește incidența motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, instanța de recurs a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost învestită cu o cerere de revizuire în cuprinsul căreia au fost formulate critici care se circumscriu exclusiv motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., neregăsindu-se aspecte ce ar fi putut fi circumscrise dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deși acesta a fost invocat, în mod formal, de către revizuenți.

În ceea ce privește motivele de recurs care vizau greșita aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., din considerentele deciziei atacate prin prezenta contestație în anulare, rezultă că instanța de recurs a avut în vedere declarația de renunțare a recurenților la judecarea motivelor de recurs care vizau aceste critici "(…) Or, în măsura în care recurenții au arătat, în procedura de soluționare a recursului desfășurat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție că renunță la motivele de recurs referitoare la aplicarea greșită a legii în ceea ce privește incidența motivului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., rezultă că examinarea acestuia se delimitează în prezent la analiza aplicării greșite a normelor de procedură, prin ignorarea, de către instanța învestită să judece revizuirea, a motivului de casare fondat pe art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.." (pagina 6, paragraf 2).

Se reține faptul că, prin recursul formulat împotriva deciziei nr. 284 din 8 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, recurenții au invocat omisiunea instanței de revizuire de a analiza și soluționa motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și au solicitat lămuriri suplimentare în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru ca, ulterior, să declare că renunță la motivele de recurs ce vizează aspecte legate de aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de către instanța de revizuire.

Or, așa cum rezultă din hotărârea atacată cu contestația în anulare, respectiv considerentele mai sus citate ale acesteia, instanța de recurs a avut în vedere declarația de renunțare formulată de contestatorii-revizuenți și a analizat motivele de recurs referitoare la nesoluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile pct-lui 6 al art. 509 din C. proc. civ., reținând însă, în mod întemeiat, că acestea nu sunt fondate, dat fiind faptul că revizuenții nu au formulat, în cuprinsul cererii de revizuire cu care au învestit instanța de judecată, nicio apărare care să poată fi circumscrisă motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile contestatorilor din prezenta cauză, potrivit cărora instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivele de recurs ce vizau nesoluționarea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constatând că toate motivele de recurs invocate și susținute de către recurenți, contestatorii din prezenta cauză, au fost în mod judicios analizate de către instanța de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2023.