ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 1401 din data de 16.09.2021 a Judecătoriei Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1 București sau în cadrul ADP sector 2 București, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune București.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor, obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. în referire la art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 998 din C. civ. 1964, a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat pe inculpatul A. către partea civilă B. la plata sumei totale de 190022 euro (echivalent în RON la data plății) și 10.000 RON, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 150.000 RON, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile solicitate de persoana vătămată B.

În temeiul art. 256 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de restabilire a situației anterioare formulată de partea civilă B., în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A. și C. pentru apartamentul ap. x situat în imobilul din Municipiul Constanța, stațiunea Mamaia, lotul x și 8, județul Constanța și contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. și D., pentru același apartament.

În temeiul art. 256 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de restabilire a situației anterioare formulată de partea civilă B., în sensul anulării contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. x din 26.11.2013 și y din 26.11.2013.

Au fost respinse cererile de constituire parte civilă a persoanelor interesate D. și C. și a părții responsabile civilmente E., ca tardiv formulate.

S-a constatat că SC F. SA București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost respinsă cererea inculpatului privind obligarea numitei E. la acoperirea laturii civile din prezentul dosar, ca tardiv formulată.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1100 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8500 RON către persoana interesată D. și la plata sumei de 4380 RON către persoana interesată C., reprezentând onorarii avocați, achitate în al doilea și al treilea ciclu procesual.

S-a luat act că partea civilă B. și persoana interesată G. SA (fostă F.) vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, inculpatul A. și partea civilă B.

Prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, de inculpatul A. și de partea civilă B., împotriva Sentinței penale nr. 1401/16.09.2021 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul penal nr. x/2015

S-a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare:

În ceea ce privește latura penală:

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen., de la 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 91 și următoarele C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A.

S-a dispus executarea efectivă a pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen.

În ceea ce privește latura civilă:

În temeiul art. 19, art. 25 și 397 din C. proc. pen., în referire la art. 998 din C. civ. 1964, a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. și a sumei de 2.000 euro (echivalent în RON la data plății), cu titlu de daune materiale (contravaloare mobilier rămas în apartamentul nr. x).

În temeiul art. 19, art. 25 și 397 din C. proc. pen., în referire la art. 998 din C. civ. 1964, a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. și a dobânzii legale la sumele acordate cu titlu de daune materiale și morale, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus și menținut în eroare persoana vătămată B., pe parcursul executării promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nr. x din 24.08.2019 și a antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 02.02.2010, determinând-o să-i plătească suma de 144.722 euro și respectiv 50.300 euro și 10.000 RON, în schimbul transferării ulterioare a dreptului de proprietate asupra apartamentelor nr. x - situate într-un imobil din municipiul Constanța, Stațiunea Mamaia, județ Constanța, fără ca la termenul convenit să încheie contractele de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru ca persoana vătămată să devină proprietara apartamentelor, înstrăinând la data de 30.08.2012 apartamentul nr. x către o altă persoană fizică, iar cu apartamentul nr. x la data de 06.08.2010 a garantat restituirea unui credit contractat de la o unitate bancară.

III. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare persoana condamnată A.

Prin Decizia penală nr. 275/A/23.02.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă contestația în anulare formulată de condamnatul-contestator A., în contradictoriu cu partea civilă B.

A fost desființată în parte Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul penal nr. x/2015, menținându-se dispoziția de admitere a apelului formulat de inculpat și de desființare în parte a Sentinței penale nr. 1401/16.09.2021 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul penal nr. x/2015

A fost înlăturată soluția de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen. (faptă din 30.08.2012), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că inculpatul a executat parțial pedeapsa de mai sus în perioada 09.03.2022 - 02.08.2022.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea fondului cauzei au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 1401/16.09.2021 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul penal nr. x/2015 și ale Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați pronunțată în dosarul penal nr. x/2015, care nu contravin prezentei decizii.

S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior în cauză și emiterea unor noi forme de executare corespunzătoare prezentei decizii.

IV. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța care a judecat contestația în anulare, după admiterea acesteia și rejudecarea apelului inculpatului A., la data de 20.03.2023, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, .

Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a invocat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale cu privire la inculpatul A. în ceea ce privește infracțiunea înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

Astfel, a apreciat că încetarea procesului penal dispusă față de inculpatul A. a fost determinată de greșita admitere a contestației în anulare, soluție bazată pe aplicarea eronată a prevederilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În esență, argumentele care fundamentează recursul în casație declarat împotriva Deciziei nr. 275/A/23.02.2023 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori vizează următoarele aspecte:

A. Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind admiterea contestației în anulare;

B. Încălcarea dispozițiilor constituționale și legale în materia efectelor deciziilor Curții Constituționale a României cu consecința admiterii contestației în anulare și greșita încetare a procesului penal;

C. Lipsa de fundament a argumentelor privind aplicabilitatea Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materia penală.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., parchetul a invocat faptul că reținerea incidenței acestor dispoziții procesual penale este în contradicție cu limitele de aplicare a normelor respective stabilite prin Decizia nr. 10 din 25.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.

A arătat că în cauză, se constată că în primul ciclu procesual în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul - inculpat A. nu a invocat prescripția răspunderii penale, ci doar Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați prin apelul declarat în acest sens, iar instanța de apel care a dispus rejudecarea cauzei, a analizat chestiunea prescripției răspunderii penale din punct de vedere al neîmplinirii termenului special de 10 ani, fără a se referi, în mod expres, la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018.

În al doilea ciclu procesual, în cadrul motivelor de apel, contestatorul-inculpat A. a solicitat instanței de apel să verifice din nou și chestiunea prescripției speciale a răspunderii penale care fusese analizată în primul ciclu procesual, iar prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, instanța de apel a menționat că această chestiune a fost deja tranșată prin decizia penală din primul ciclu procesual, Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curții de Apel Galați și a reluat motivarea acestei din urmă decizii penale.

Prin Decizia penală nr. 1038/2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, instanța de apel s-a pronunțat în mod explicit cu privire la termenul de prescripție special de 10 ani, reținând că acesta nu s-a împlinit.

Or, această concluzie a fost evocată după ce, în plan deliberativ, instanța a apreciat că, în cauză, în raport de limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății în încadrarea juridică rezultată ca urmare a aplicării art. 5 din C. pen., termenul general de prescripție este de 5 ani, iar cel special stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. este de 10 ani.

Așadar, instanța de apel a apreciat că au operat întreruperi ale cursului termenului prescripției răspunderii penale care justificau pe deplin concluzia că termenul la care trebuie să se raporteze în procesul de judecare a cauzei, respectiv termenul special de 10 ani.

Se observă cu ușurință că, la data adoptării Deciziei nr. 1038/2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, Curtea Constituțională se pronunțase asupra constituționalității dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 297/2018.

Chiar dacă instanța de apel care a pronunțat Decizia penală nr. 1038/2020 nu a invocat în mod expres Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, este de domeniul evidenței că a valorificat efectele interpretative ale acesteia, câtă vreme s-a raportat la un termen de prescripție care nu putea fi cuantificat la 10 ani fără a se reține existența unor acte de procedură întreruptive de prescripție.

Prin urmare, nu se poate reține că:

- instanța care a pronunțat Decizia nr. 1038/2020 nu a analizat cauza de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale, câtă vreme a fost învestită de către procuror cu constatarea existenței unei asemenea cauze;

- aceeași instanță, nu a avut în vedere Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

Referitor la Decizia nr. 363/2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a arătat că modalitatea în care a fost analizată neîmplinirea termenului prescripției răspunderii penale exclude posibilitatea reanalizării, pe calea contestației în anulare, a acestei cauze de încetare a procesului penal.

A concluzionat că Decizia nr. 363/2022 a Curți de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori (hotărâre pronunțată tot adoptarea Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) a analizat cauza de încetare a procesului penal, în limitele exigențelor impuse de instanța supremă prin Decizia nr. 10/2017.

Astfel, instanța de apel a făcut referire în mod expres la soluția pronunțată prin Decizia nr. 1038/2020 cu privire la prescripția răspunderii penale (termenul special) și, implicit, a mecanismului de determinare a felului și întinderii acestuia, mecanism care presupunea cu necesitate valorificarea efectelor Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, respectiv ca decizie interpretativă. De asemenea, a considerat că instanța de apel nu era obligată să reanalizeze situația răspunderii penale.

Raportând aceste considerente, la analizele făcute în cauză asupra prescripției răspunderii penale prin deciziile penale nr. 1038/2020 și nr. 363/2022 ale Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, contestația în anulare formulată de inculpatul A. nu trebuia admisă.

Conform art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, iar probele cu privire la cauza de încetare a procesului penal trebuie să fie anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii contestate.

Este cert faptul că prin Decizia nr. 358/2022, Curtea Constituțională a României a constatat inexistența, în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, a actelor de procedură apte să determine întreruperea prescripției, însă, în cauză, această constatare s-a produs ulterior pronunțării Deciziei penale nr. 434/A/2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Așadar, efectele acestei decizii nu pot fi valorificate retroactiv și asupra raporturilor juridice asupra cărora instanțele de judecată s-au pronunțat definitiv, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României.

Mai mult, din perspectiva problemei de drept în discuție, hotărârea Curții Constituționale atestă în mod explicit existența, cel mult a unei erori de judecată și nu a unei erori de procedură, astfel încât nici din această perspectivă, efectele sale nu puteau fi valorificate în prezenta cauză, definitiv soluționată la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Or, câtă vreme nu erau îndeplinite condițiile de bază impuse de prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., valorificarea efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a făcut în afara limitelor admise de legislația în materia aplicării principiului autorității de lucru judecat.

Mecanismul juridic la care a apelat instanța pentru a dispune încetarea procesului penal reprezintă, în concret, o reapreciere a unei chestiuni de drept, care fusese deja tranșată, în cauză, cu titlu definitiv, prin Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 și Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 ale Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

După adoptarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, instanța de apel revine asupra acestui aspect statuând că, de fapt, prin cele două hotărâri judecătorești penale citate anterior s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materia calculării termenului de prescripție a răspunderii penale.

Or, în procedura contestației în anulare o asemenea reapreciere nu este permisă de legea procesual penală.

Doar în ipoteza în care la dosarul cauzei existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal contestația în anulare promovată permitea retractarea hotărârii judecătorești anterioare și reaprecierea soluției adoptate.

De asemenea, argumentele instanței de apel privind incidența Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală sunt nefondate.

Doar în ipoteza unei "conduite culpabil" a instanțelor care soluționează fondul cauzei se poate reanaliza cauza de încetare a procesului și în ipoteza în care aceste instanțe au avut în vedere cauza respectivă, dar nu au valorificat-o în procesul deliberativ, în mod intenționat.

Analizând hotărârea instanței de fond și pe cea a instanței de apel la dispozițiile legale citate anterior, se constată că judecătorii s-au pronunțat asupra chestiunilor de fapt și de drept, asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului și, în urma deliberării, au stabilit pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia.

În acest caz, o asemenea conduită este una deliberată care o exclude, în mod implicit, pe cea fundamentată pe eroare și care, în contextul aprecierii majoritare a jurisprudenței în materia naturii juridice a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, făcea inutilă menționarea opțiunii instanțelor în alegerea termenului de prescripție a răspunderii penale (termenul general sau cel special).

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea Deciziei penale nr. 275/A pronunțată la data de 23.02.2023, în Dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori și menținerea Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați.

V. Prin încheierea din 17 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 275/A/23.02.2023 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022, privind pe inculpatul A.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

VI. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază întemeiat recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța care a rejudecat apelul subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale în cazul inculpatului A. ulterior adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen. (faptă din 30.08.2012).

În acest sens, Curtea de Apel Galați, a reținut în considerentele hotărârii atacate că în cauză este aplicabil cazul de contestație prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât contestatorul a fost condamnat în mod definitiv prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale, astfel cum rezultă din deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor relative la prescripția răspunderii penale.

De asemenea, a subliniat că din examinarea Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rezultă că instanța a dezbătut și analizat incidența în cauză a prescripției răspunderii penale, dar analiza s-a efectuat cu privire la termenul de prescripție specială de 10 ani aplicabil în speță, iar nu cu privire la termenul general de prescripție, instanța de apel neefectuând o analiză a prescripției răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, motiv pentru care, din perspectiva Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, această analiză se poate realiza pe calea prezentei contestații în anulare.

Prealabil analizei criticilor invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere următoarele:

În cauză, în primul ciclu procesual, prin Decizia penală nr. 1220 din data de 22.11.2017 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, de apelatul-inculpat A. și de partea civilă B.

S-a desființat Sentința penală nr. 24/2017 a Judecătoriei Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În al doilea ciclu procesual în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, prin apelul declarat, a invocat chestiunea prescripției răspunderii penale, iar instanța de apel care a dispus rejudecarea cauzei, a analizat incidența acestui caz de încetare a procesului penal.

Și în fine, în al treilea ciclu procesual, după trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatul A. a solicitat instanței de apel să verifice din nou chestiunea prescripției speciale a răspunderii penale care fusese analizată în primul ciclu procesual, iar prin Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, instanța de apel a menționat că această chestiune a fost deja tranșată prin decizia penală din primul ciclu procesual, Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020 a Curții de Apel Galați, și a reluat motivarea acestei din urmă decizii penale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestor concluzii, instanța supremă reține că, în mod eronat, Curtea de Apel Galați a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, dispunând încetarea procesului penal cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) Noul C. pen. și art. 5 Noul C. pen.

În această ordine de idei reține că o condiție necesară pentru admiterea contestației în anulare din perspectiva cazului de contestație în anulare invocat de persoana condamnată A., respectiv art. 426 lit. b) C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), este aceea a inexistenței evaluării anterioare a instanței de apel în ceea ce privește incidența cazului de încetare a procesului penal, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 10/2017, confirmată prin Decizia nr. 67 din 25.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În acest sens, prin Decizia nr. 10/29.03.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 392 din 25/05/2017) s-a stabilit că: în interpretarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanța care soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal.

În dezvoltarea considerentelor acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a reținut că prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanțele de judecată.

Mai mult, prin Decizia nr. 453 din 24 iunie 2020 (publicată în Monitorul Oficial al României din 7 decembrie 2020) și Decizia nr. 120 din 15 martie 2022, (publicată în Monitorul Oficial nr. 715 din 15 iulie 2022), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale.

Ulterior, prin Decizia nr. 67/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022) a fost confirmată interpretarea oferită prin Decizia nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curți și s-a stabilit că: instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Înalta Curte constată că instanța care a judecat contestația în anulare a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022 ale Curții Constituționale, reținând că în cauză nu s-au invocat chestiuni legate de prescripția răspunderii penale prin prisma Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 și nici instanța de apel, din oficiu, nu a examinat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal, în raport de decizia instanței de contencios constituțional, fapt pentru care problema prescripției răspunderii penale se poate analiza pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Or, din analiza considerentelor Deciziei nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, cu privire la care s-a formulat contestație în anulare, se constată că instanța de control judiciar a analizat în apelul parchetului incidența prescripției răspunderii penale, realizând o examinare amănunțită a acestei instituții, după cum urmează:

Problema prescripției speciale a răspunderii penale a fost tranșată prin Decizia penală nr. 1038/A/23.11.2020.

Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continuate . . . . . . . . . .de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

Curtea reamintește că ultimul act de conduită imputat inculpatului prin rechizitoriu datează din 30.08.2012, când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. x între acesta și martorul C. Prin urmare, termenul de 10 ani al prescripției speciale s-ar împlini la 30.10.2022 (acesta fiind prelungit cu cele două luni cât țara noastră s-a aflat în stare de urgență).

Dacă ne-am raporta la C. pen. din 1969, față de limitele mai mari de pedeapsă (3 - 15 ani), termenul de prescripție este de 10 ani iar cel al prescripției speciale este de 15 ani.

Practic, instanța care a soluționat contestația în anulare, cu nesocotirea Deciziei nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reanalizat și a constatat incidența cazului de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenția prescripției răspunderii penale), deși instanța de apel a examinat și a dezbătut aplicabilitatea în cauză a acestui caz de împiedicare a exercitării acțiunii penale.

În ceea ce privește reținerea instanței care a soluționat contestația în anulare, în sensul că analiza s-a efectuat cu privire la termenul de prescripție specială de 10 ani aplicabil în speță, iar nu cu privire la termenul general de prescripție, instanța de apel neefectuând o analiză a prescripției răspunderii penale prin prisma efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, Înalta Curte apreciază că o atare împrejurare nu echivalează cu lipsa analizei chestiunii ce privește prescripția răspunderii penale.

Instanța care soluționează conflictul penal este obligată, prin raportare la disp. art. 396 alin. (1) și (6) și art. 103 alin. (2) C. proc. pen., să analizeze din oficiu incidența cazurilor de achitare sau de încetare a procesului penal prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) - j) C. proc. pen., aceasta chiar în lipsa unei cereri exprese a părților din proces, soluția de condamnare dispunându-se doar atunci când se stabilește că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială și nu există niciun caz cu privire la care acțiunea penală nu mai poate fi exercitată.

Potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul limitelor prevăzute la alin. (1) (instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces), instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Ca atare, chiar dacă în considerentele deciziei din apel nu s-a menționat explicit că a fost examinată chestiunea ce vizează prescripția răspunderii penale din perspectiva împlinirii termenului general de prescripție și al incidenței Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, aceasta nu înseamnă că o asemenea examinare nu a avut loc, dovadă în acest sens fiind pronunțarea unei soluții de condamnare contestatorului din cauză.

Așadar, Curtea de Apel Galați, ca instanță de control judiciar care s-a pronunțat cu privire la apelurile soluționate prin decizia ce a format obiectul contestației în anulare, a analizat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în limitele prev. de art. 417 C. proc. pen., inclusiv sub aspectul incidenței prescripției răspunderii penale.

Prin urmare, argumentele contestatorului referitoare la împlinirea termenului de prescripție nu puteau fi primite, o nouă verificare a acestui aspect echivalând, practic, cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării apelurilor și determinând o reevaluare a fondului cauzei.

Ipoteza invocată în contestația în anulare putea fi incidentă doar în situația în care instanța de apel ar fi omis să se pronunțe cu privire la dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale invocate de către persoana condamnată ori dacă acestea nu ar fi fost invocate și nici examinate din oficiu, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Referitor la susținerile inculpatului, în sensul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în casație, fiind pronunțată în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, dar și că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de formă și fond, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, în condițiile în care, prin încheierea din data de 17 mai 2022, s-a constatat cu autoritate de lucru judecat faptul că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpatul A. prin decizia recurată fiind nelegală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 275/A din data de 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Va casa decizia penală recurată și, înlăturând greșita aplicare a legii, va menține Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Va deduce din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Decizia nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, perioada executată de la 09.03.2022 până la 02.08.2022.

Va emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 275/A din data de 23 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2022.

Casează decizia penală recurată și, înlăturând greșita aplicare a legii, menține Decizia penală nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Deduce din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin Decizia nr. 363/A/08.03.2022 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, perioada executată de la 09.03.2022 până la 02.08.2022.

Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2023.

GGC - ED