ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 7 din 21 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. x/2018, s-a dispus:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., a fost fixat un termen de supraveghere 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, Harghita la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere condamnatul să execute următoarele obligații:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Atid sau/și Spitalul Municipal Cristuru Secuiesc, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile stabilite ori săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecința executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenție.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa doar în cazul revocării suspendării.

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea - credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., a fost fixat un termen de supraveghere de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune, Harghita la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să execute următoarele obligații:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile în cadrul Primăriei Atid sau/și Spitalul Municipal Cristuru Secuiesc, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile stabilite ori săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecința executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenție.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., care se va executa doar în cazul revocării suspendării.

În temeiul art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură și au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata sumei de 1.230.071,7 RON daune materiale cu dobânzile și penalitățile aferente.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 249 alin. (5) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. și B.

În baza art. 256 C. proc. pen., s-a dispus anularea adeverințelor: din 02.05.2007, adeverința din 09.05.2008, adeverința nr. x/2010, adeverința nr. x/2010, adeverința nr. x din 12.05.2011, adeverința nr. x din 04.04.2012, adeverința nr. x din 23.04.2013.

Conform art. 272 alin. (1), art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și B. să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de câte 1.800 RON.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, inculpații A. și B., respectiv partea civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Prin Decizia penală nr. 122/A din 17.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta parte civilă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva Sentinței penale nr. 7 din 21 februarie 2022 pronunțată de Tribunalul Harghita, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Mureș și inculpații A. și B., a fost desființată, în parte, hotărârea penală atacată și în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. cu privire la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. cu privire la infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții din hotărârea atacată care nu contravin deciziei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență că, în ceea ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., curge de la data epuizării infracțiunii continuate, respectiv de la data de 24.04.2013 și s-a împlinit la data de 24.06.2021, pentru ambii inculpați, fiind luate, totodată, în considerare și dispozițiile art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 24.02.2023, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu - Mureș, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpații B. și A., pentru infracțiunile sub aspectul săvârșirii cărora au fost trimiși în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație, s-a arătat, în esență, că înlăturarea termenului special de prescripție a răspunderii penale, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci tuturor infracțiunilor, cu excepția celor imprescriptibile.

În acest sens, făcând trimitere la jurisprudența CJUE (cauzele Tarico I și II și Euro Box Promotion și alții), Parchetul a apreciat că instanța de apel trebuia să facă aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene privind neaplicarea deciziilor Curții Constituționale, hotărâri care au generat o impunitate sistemică pentru comiterea unor infracțiuni pe care România s-a angajat în fața Uniunii Europene să le combată eficient.

Totodată, s-a făcut trimitere la practica judiciară națională, potrivit căreia, constatând incidența hotărârii CJUE din 21.12.2021, instanța de apel a lăsat neaplicată decizia Curții Constituționale nr. 417/2019.

Având în vedere aspectele anterior menționate, Parchetul a apreciat că, în cauză, nu se impunea constatarea încetării procesului penal, întrucât, dând prelevanță principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale atacate cu privire la soluția de încetare a procesului penal privind pe inculpații A. și B.

Prin încheierea din 11 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza, prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților A. și B., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpaților A. și B. au constat în aceea că, în perioada 2007 - 2013, inculpatul A. a solicitat și obținut, din partea Primăriei comunei Atid, adeverințe care atestau calitatea de proprietar sau chiriaș a unor terenuri agricole aflate în raza administrativă a comunei, adeverințele fiind depuse de către inculpat la APIA - Centrul Județean Harghita, cu scopul obținerii de sprijin financiar din fonduri europene.

Astfel, la solicitarea inculpatului A., inculpatul C., în calitate de referent agricol în cadrul Primăriei Atid, a eliberat adeverința cu nr. x din 02.05.2007 care atesta că are în proprietate și folosință suprafața de 158,99 ha. pășune în arendă și 2,60 ha fâneață în proprietate.

Practic, eliberarea adeverinței s-a făcut pe baza declarației verbale a inculpatului A.

Inculpatul C., cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, nu a solicitat dovada dreptului de proprietate, respectiv dovada arendei pentru suprafața de 158,99 ha, proprietatea putând fi dovedită cu extras de carte funciară, iar arenda cu contract de arendă.

Inculpatul A. a acționat similar și pentru campaniile 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, cu excepția faptului că, pentru acești ani, adeverințele au fost eliberate de inculpatul B., însă în condiții similare, pe baza declarațiilor verbale ale inculpatului A. și suprafețele pentru care se atesta proprietatea sau folosințe erau diferite.

În campania pe anul 2008, suprafața de 157,23, s-a atestat ca fiind în proprietatea inculpatului A. prin adeverința nr. x/09.05.2008, semnată de inculpatul B.

În campania pe anul 2009, prin adeverința nr. x/28.04.2009, eliberată și semnată de B. s-a atestat că inculpatul A. deține în proprietate suprafața de 196,38 ha pășune și 3,51 ha fâneață, iar, prin adeverința nr. x/2010 eliberată în aceleași condiții 224,01 ha pășune, din care 150 ha în proprietate și 74,01 în alte forme, precum și suprafața de 3,51 ha fâneață în proprietate.

În campania pe 2010, inculpatul A., prin adeverința nr. x/26.04.2010, eliberată și semnată de inculpatul B. a făcut dovada că este proprietarul unei suprafețe de 215,38 ha. pășune și 3,51 ha fâneață.

În campania pe anul 2011, prin aceiași metodă, inculpatul A. a obținut de la B. adeverința nr. x/12.05.2011, pe baza căreia a atestat, în mod nereal, faptul că deține suprafața de 215,38 ha. pășune, din care în proprietate 65,38 ha și în arendă 150 ha, precum și 3,28 ha fâneață, în proprietate.

În campania pe anul 2012, prin aceeași metodă, inculpatul A. a obținut de la B. adeverința nr. x/04.04.2012, respectiv pentru campania pe anul 2013 adeverința nr. x/23.04.2013, care atestă, în mod nereal, faptul că deține suprafața de 200,00 ha pășune în proprietate și 11,85 ha fâneață în proprietate.

Folosindu-se de adeverințele anterior menționate, obținute în condițiile arătate, inculpatul a depus cererea unică de plată pe suprafețele atestate prin adeverințe pe anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, la A.P.I.A. Harghita, solicitând și obținând pe nedrept subvenții pentru suprafețele agricole precizate, din bugetul Uniunii Europene.

Modalitatea de acțiune a inculpatului a fost aceeași, diferite fiind doar suprafețele terenurilor pentru care a solicitat subvenția din bugetul Uniunii Europene.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea - credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în formă continuată (7 acte materiale), faptă prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., iar inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. în forma de participație penală a complicității.

Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este 24.04.2013 (data ultimei acțiuni) pentru infracțiunile reținute în sarcina ambilor inculpați, iar în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 24.06.2021, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că:

"... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului".

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, instanța de apel a valorificat prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 C. pen., săvârșite atât în forma autoratului, cât și a complicității, este potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. de 8 ani și a început să curgă de la data de 24.03.2013, data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunilor continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la data de 24.06.2021 (cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României emis de Președintele României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020) pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților A. și B.

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de cei doi inculpați prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 17 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., atât onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B., în cuantum de 680 RON, cât și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Târgu Mureș împotriva Deciziei penale nr. 122/A din 17 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat B., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - ED