ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 400/2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 582 din data de 06 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, printre altele, respingerea cererii formulate de inculpatul A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1 lit. d), art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, art. 76 alin. (1) - (3) din C. pen. și art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen., ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a reținut că situația avută în vedere de către autorul excepțiilor invocate vizează faza de urmărire penală, respectiv art. 318 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., iar restul excepțiilor invocate, vizând art. 1 lit. d), art. 3 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, art. 76 alin. (1) - (3) din C. pen. și art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen. tind, în fapt, la modificarea textelor legislative.

Instanța a constatat că inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată reținând-se dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar nu și alin. (2) al acestui articol.

Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

De asemenea, pentru a admite cererea de investire a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, instanța în fața căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

Neconstituționalitatea unui text este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională. A apreciat că autorul excepțiilor tinde, în fapt, la modificarea textelor legislative, prin completarea sau modificarea acestora, ceea ce nu ține de competența instanței de contencios constituțional, fiind atributul puterii legislative.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal, verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate de către judecătorul în fața căruia este ridicată are ca efect evitarea încărcării inutile a Curții Constituționale.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 582 din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs inculpatul A., apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse în vederea sesizării Curții Constituționale.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume: excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, are în vedere neconstituționalitatea art. 318 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 480 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1 lit. d), art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, art. 76 alin. (1) - (3) din C. pen. și art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen., iar textele de lege criticate nu au fost declarat neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale în raport cu criticile formulate.

Referitor la condiția privind legătura normelor legale ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

În ceea ce privește dispozițiile art. 318 din C. proc. pen. referitoare la renunțarea la urmărirea penală și art. 480 din C. proc. pen. cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției, Înalta Curte constată că acestea nu pot avea legătură cu soluționarea cauzei întrucât vizează faza de urmărire penală. Cauza se află în calea de atac a apelului, iar orice neconstituționalitate a acestor texte legale nu poate avea vreun efect concret asupra soluției din cauza pendinte.

Referitor la dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se constată, de asemenea, că nici acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea numai a infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1, anexa la Legea nr. 143/2000 - tabelul nr. 1 și art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000, se reține că prin criticile aduse, recurentul solicită în realitate o modificare a anexelor indicate și a textului legal în sensul dorit de acesta cu consecința înlăturării substanțelor ce au fost găsite asupra sa și pentru care a fost cercetat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se constată că recurentul a apreciat că legiuitorul a prevăzut pedepse privative de libertate vădit disproporționate în raport de gravitate faptelor săvârșite. Or criticile recurentului tind la o modificare legislativă ce nu este atributul instanței de control constituțional.

În egală măsură, prin criticile referitoare la dispozițiile art. 76 alin. (1) - (3) din C. pen. și art. 80 alin. (2) lit. d) din C. pen., recurentul solicită, în realitate, o modificare sau o completare a textelor de lege în sensul lărgirii efectelor circumstanțelor atenuante, precum și o modificare a condițiilor necesare dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei, astfel încât inculpatul să poată beneficia de aceste instituții. Această finalitate nu s-ar putea realiza decât în ipoteza, în care instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 582 din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a excepției de neconstituționalitate din cuprinsul Deciziei penale nr. 582 din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2023.

GGC - ED