ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 364/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentul A..

Curtea de apel a motivat în sensul că articolul invocat de petent, respectiv art. 488

1

alin. (3) lit. b) C. proc. pen.., nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, deoarece obiectul acesteia este o plângere împotriva soluțiilor de retrimitere în judecată, excepția invocată fiind contrară prevederilor art. (1), (2) și (3) din art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva încheierii din 30 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs recurentul A..

În cererea scrisă, contestatorul a arătat că dosarul s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești aproape un an de zile și apoi a fost retrimis pentru completarea rechizitoriului dispusă în dosarul nr. x/2022. Au trecut peste doi ani de la plângerea inițială din dosarul nr. x/2022 și în cadrul contestației înregistrată în dosarul nr. x/2024 judecătorul nu a dispus citarea până la primul termen de judecată din 15.03.2024, iar "infractorii pot scăpa astfel de pedeapsa prin invocarea prescripției". Petentul a precizat că a depus cerere privind tergiversarea cauzei, însă poate fi respinsă întrucât "art. 488 indice 1 alin. (3) lit. b) este incomplet".

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Textul de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea legii, instanța de judecată realizează o verificare numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția respectivă. Excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze dacă scopul pentru care a fost prevăzută de lege este îndeplinit în cauză.

În ceea ce privește existența unei legături efective între cererea de sesizare a Curții Constituționale și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-a reținut că această analiză trebuie făcută în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul instanței de judecată, la cererea uneia dintre părți, are în vedere neconstituționalitatea art. 488

1

alin. (3) lit. b) C. proc. pen.., care reglementează contestația privind durata procesului după trimiterea în judecată, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanței nr. 9/II/2/2024, emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze aflate în faza de urmărire penală, având în vedere că excepția a fost invocată în cadrul unei plângeri împotriva unei soluții a procurorului de netrimitere în judecată. Așadar, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, se constată că nu este îndeplinită condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea dosarului, declararea neconstituționalității textului de lege nefiind de natură să producă un efect concret în cauză.

Pe de altă parte, se constată că autorul cererii de sesizare a Curții Constituționale nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, susținând că art. 488

1

alin. (3) lit. b) C. proc. pen.. este un text de lege "incomplet". Astfel, petentul urmărește ca, în urma unei eventuale pronunțări de către Curtea Constituțională a unei decizii de admitere a excepției astfel invocate, să se modifice textul de lege menționat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 30 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 30 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2024.