ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2024

Ședința publică din data de 26 iunie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 12 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, s-a dispus, printre altele, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen. formulată de petentul A..

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la termenul de judecată din data de 12 iunie 2024, petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozitiilor art. 272 din C. proc. pen., apreciind că îi lipsește precizarea că "doar cheltuielile efective făcute în avans de stat în procesele penale se acoperă de la bugetul de stat", susținând că lipsa precizării necesității efectivității cheltuielilor este contrară prevederilor art. 21 și 56 din Constituția României ducând, pe de o parte, la neîndeplinirea scopului procesului penal, și, pe de altă parte, la obligarea injustă a cetățenilor de către judecătorii instanțelor penale la plata unor cheltuieli fictive."

S-a reținut că prin plângerea formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., petentul A. a solicitat desființarea ordonanței de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 297 alin. (1) din C. pen.

În plângerea penală înregistrată la data de 27.04.2022 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petentul a arătat că obligarea sa de către judecătorul B., din cadrul Tribunalului Buzău, la plata sumei de 2000 RON, prin încheierea penală nr. 165/24.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, cu titlu de cheltuieli de judecată, încalcă prevederile constituționale.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de una din părtile din dosar, fiind îndeplinită și condiția negativă constând în aceea că dispozițiile menționate nu au fost declarate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Însă, instanța a constatat că nu este întrunită condiția referitoare la legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale criticate ca nefiind conforme cu legea fundamentală.

Astfel, s-a constatat că dispozițiile criticate de către petent nu vizează în niciun fel soluționarea obiectului prezentului dosar - plângerea cu care a fost învestit judecătorul de cameră preliminară, întrucât aceasta vizează exclusiv legalitatea și temeinicia actelor efectuate de procuror.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., formulată de petentul A..

******

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18.06.2024, sub nr. x/2024.

În cauză, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 26.06.2024, cu citarea recurentului-petent, iar cu prilejul dezbaterilor s-au luat concluziile recurentului și ale parchetului asupra prezentei căi de atac, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Examinând recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Astfel, Înalta Curte, în recurs, examinând cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 necesare a fi îndeplinite cumulativ pentru admiterea cererii de sesizare, constată că, în speță, sunt îndeplinite primele trei condiții prevăzute de lege, respectiv: excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestite cu soluționarea unei plângeri (Curtea de Apel Ploiești), de către o persoană având calitatea de petent în speță și vizează texte de lege aflate în vigoare (art. 272 din C. proc. pen.), care nu au fost anterior declarate neconstituționale în raport cu criticile formulate.

Însă, referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită.

Înalta Curte subliniază că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză. Legătura dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, prin urmare, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Mai exact, această condiție presupune ca norma invocată să orienteze soluția din cauză.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că, însăși Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 385 din 04 iunie 2019 (publicată în Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019), a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, raportat la caracterul de remediu procesual de ordine publică care poate fi invocat în orice etapă a procesului penal, relevanța excepției de neconstituționalitate trebuie analizată în concret în raport cu procedura și faza procesuală în care este invocată.

În aceste coordonate, procedând la evaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte reține că recurentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate vizând dispozițiile anterior menționate, în cauza nr. 363/42/2024 a Curții de Apel Ploiești, având ca obiect plângerea promovată de acesta împotriva ordonanței nr. 505/262/P/2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În esență, se reține că, prin cererea de sesizare, autorul excepției pretinde că textul de lege criticat, care se referă la cheltuieli judiciare, este contrar dispozițiilor art. 21 și 56 din Constituția României, întrucât din conținutul său lipsește precizarea că doar cheltuielile efectiv avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (respectiv acelea dovedite prin bonuri, chitanțe, facturi, normative) pot fi stabilite în sarcina persoanelor care le-au determinat.

Criticând pentru neconstituționalitate conținutul art. 272 din C. proc. pen., recurentul A. și-a exprimat nemulțumirea față de împrejurarea că prin încheierea penală nr. 165/24.09.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost obligat la plata sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, recurentul A. a susținut că acest text de lege este neconstituțional, întrucât respectiva cheltuială avansată de stat trebuie să fie în mod efectiv efectuată. În opinia sa, aceste dispoziții conduc la "obligarea injustă a cetățenilor de către judecătorii instanțelor penale la plata unor cheltuieli fictive".

În aceste condiții, față de motivele invocate de recurent în susținerea excepției și având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate din prezenta cauză, respectiv plângerea petentului A., formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., împotriva unei ordonanțe de clasare dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte, în acord cu judecătorul primei instanțe, constată că nu este întrunită condiția referitoare la legătura, cu soluționarea cauzei, a dispozițiilor legale criticate ca fiind neconforme cu legea fundamentală.

Legătura cu soluționarea cauzei privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Așa cum a fost formulată în cauza de față cererea de sesizare a Curții Constituționale reiese că prin excepția invocată se critică reglementarea legiuitorului în privința cheltuielilor judiciare, recurentul solicitând adăugarea la textul criticat a precizării că doar cheltuielile efectiv avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (respectiv acelea dovedite prin bonuri, chitanțe, facturi, normative) pot fi stabilite în sarcina persoanelor care le-au determinat.

Înalta Curte constată că prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepției îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin motivele aduse în susținerea excepției de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, recurentul A. contestă conținutul reglementărilor legiuitorului din cuprinsul dispozițiilor legale ale art. 272 C. proc. pen., prin excepția invocată tinzându-se la modificarea textului de lege în sensul dorit de acesta. Or, dispozițiile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei având ca obiect plângerea împotriva ordonanței de clasare ce vizează examinarea de către judecătorul de cameră preliminară a legalității și temeiniciei actelor efectuate de procuror.

Astfel, având în vedere obiectul cauzei, cadrul procesual și stadiul concret al cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că, indiferent de soluția ce ar fi pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate, decizia Curții Constituționale nu va produce niciun efect cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte constată că în cauza de față nu există o legătură efectivă și necesară între pronunțarea unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Se constată prin urmare că în mod corect judecătorul primei instanțe a constatat că este inadmisibilă cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a art. 272 din C. proc. pen., întrucât lipsa legăturii cu cauza este evidentă.

În ceea ce privește cererea petentului A. de constatare a nulității absolute a încheierii din data de 24 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Buzău, și a încheierii din data de 17.06.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Ploiești, secția penală, Înalta Curte constată că solicitarea petentului excedează procedurii din prezenta cauză.

Concluzionând, având în vedere că în speță remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de către petentul recurent în scopul și finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, se apreciază că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției cuprinse în încheierea din data de 12 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 din C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2024.