ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată de petenții A. și B., redactată în formă olografă, datată 22.02.2022 și înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaților C., D. și E. prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Potrivit adresei nr. x din 02.03.2022, emisă de către Cabinetul Președintelui secției penale, cererea înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înaintată către Tribunalul București, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor din 17.12.2015, această împrejurare fiind comunicată petenților A. și B..

La data de 16.03.2022, prin email, petenții au transmis Tribunalului București, o cerere prin care arată că, prin adresa din 02.03.2022, emisă de către Cabinetul Președintelui secției penale au fost înștiințați că cererea înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înaintată către Tribunalul București, motiv pentru care au precizat că solicită a li se înregistra cererea menționată ca o cerere formulată în temeiul art. 583 C. proc. pen.

Această cerere precizatoare a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind înregistrată la data de 22.03.2022 sub dosar nr. x/2022.

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 24.03.2022, sub dosar nr. x/2022, petenții A. și B. au solicitat să se dispună revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaților C., D. și E. prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Prin sentința penală nr. 412 din 21 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 583 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 96 alin. (2) din C. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București invocată de intimatul C. și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.04.2022, iar prin încheierea din 9 iunie 2022, în baza art. 43 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, aflat pe rolul Completului nr. 6, la dosarul nr. x/2022 al aceleiași instanțe.

La data de 21 septembrie 2022, a fost depusă la dosarul cauzei, de către apărătorul ales al intimatului D., o cerere prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că instanța competentă în speță este instanța de executare, respectiv Tribunalul București, potrivit art. 57 alin. (2) raportat la art. 49 alin. (3) din Legea nr. 253/2013.

Totodată, prin aceeași cerere, s-a invocat și excepția tardivității cererii de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei, arătându-se că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 22.02.2016, iar termenul de încercare s-a împlinit la data de 21.02.2022, cererea de revocare fiind înregistrată după împlinirea termenului de supraveghere, respectiv la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25.02.2022, iar la Tribunalul București la data de 24.03.2022.

Potrivit art. 84 C. pen., partea civilă are dreptul de a obține recuperarea debitului stabilit prin hotărârea de condamnare și este îndreptățită să solicite revocarea suspendării executării numai pe durata termenului de încercare, până la împlinirea acestuia, ulterior acestui moment intervenind reabilitarea de drept a condamnatului, astfel că nu mai poate opera revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligațiilor civile.

La termenul din 3 noiembrie 2023, la rândul său, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității cererii formulate de petenții A. și B..

În ceea ce privește excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimatul D., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiată, având în vedere obiectul cauzei.

În acest sens, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 583 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, asupra revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută la art. 96 sau 97 din C. pen. se pronunță din oficiu, la sesizarea procurorului sau a consilierului de probațiune, instanța care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

De asemenea, se au în vedere prevederile alin. (2) al aceluiași articol, conform căruia, dacă până la expirarea termenului prevăzut de art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia.

În concluzie, cererea formulată de petenții A. și B., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaților C., D. și E. prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015, este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare privind pe intimați.

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității cererii formulate de petenții A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 96 alin. (1) C. pen., dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Conform art. 583 alin. (2) C. proc. pen., dacă, până la expirarea termenului prevăzut la art. 93 alin. (5) din C. pen., condamnatul nu a respectat obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probațiune competent sesizează instanța care a pronunțat în primă instanță suspendarea, în vederea revocării acesteia.

Potrivit art. 93 alin. (5) C. pen., condamnatul trebuie să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Conform art. 98 alin. (1) C. pen., în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (...), pedeapsa se consideră executată.

Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, rezultă că cererea de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei trebuie formulată înainte de împlinirea termenului de supraveghere, întrucât, din momentul împlinirii acestui termen, pedeapsa se consideră executată.

Prin urmare, o cerere de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei formulată după ce s-a împlinit termenul de supraveghere, va atrage decăderea din dreptul de a formula cererea, cu consecința respingerii cererii ca tardiv formulată.

În speță, în raport cu dispozițiile legale incidente, se constată că, prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015, intimații C., D. și E. au fost condamnați la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiecare, iar în temeiul art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani.

Potrivit art. 269 alin. (1) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel.

Conform art. 269 alin. (3) C. proc. pen., termenele socotite pe luni sau pe ani expiră, după caz, la sfârșitul zilei corespunzătoare a ultimei luni ori la sfârșitul zilei și lunii corespunzătoare din ultimul an.

În cauză, termenul de supraveghere de 6 ani a început să curgă la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv la 22 februarie 2016, astfel că, s-a împlinit la data de 21 februarie 2022.

Ca atare, formularea cererii petenților A. și B. - redactată în formă olografă, datată 22.02.2022 și înregistrată sub nr. x din 25.02.2022 la Registratura secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - ulterior împlinirii termenului de supraveghere de 6 ani, are drept consecință respingerea sesizării ca tardiv formulată.

Referitor la cererea formulată de către intimatul C., privind obligarea petenților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, se justifică admiterea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimatul D..

Va respinge, ca tardivă, cererea formulată de petenții A. și B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaților C., D. și E. prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenții la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obligă petenții la plata sumei de câte 8764,59 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul C..

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul E., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de intimatul D..

Respinge, ca tardivă, cererea formulată de petenții A. și B. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de câte 3 ani închisoare, aplicate condamnaților C., D. și E. prin sentința penală nr. 333 din 12 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 41 din 22 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2015.

Obligă petenții la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petenții la plata sumei de câte 8764,59 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul C..

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul E., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.