ÎCCJ, Decizia nr. 43/2019
ÎCCJ, Decizia nr. 43/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra apelurilor de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 și a Deciziei penale nr. 4 din 10 mai 2018 a Curții Militare de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017.
Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat următoarele:
Prin Decizia penală nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, printre altele, au fost admise apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelanții intimați inculpați C., D., A., B. și E. împotriva Sentinței penale nr. 234 din 12 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2013, a fost desființată în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen. și, în consecință:
În ceea ce-l privește pe inculpatul A.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului A. prin decizie cu pedepsele stabilite prin sentința penală apelată, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior și de 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B.:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării organelor judiciare, prevăzută de art. 263 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu înlăturarea dispozițiilor art. 75 lit. a) din C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului B. prin decizie cu pedepsele stabilite prin sentința penală apelată, respectiv de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000, modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior și de 6 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, modificată, cu reținerea art. 75 lit. a) din C. pen. anterior, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior.
A fost menținută modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților A. și B., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării lor, precum și termenele de încercare stabilite de instanța de fond prin sentința apelată.
S-a atras atenția inculpaților A. și B. asupra dispozițiilor art. 86
4
din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepselor principale aplicate inculpaților s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Prin Decizia penală nr. 4 din 10 mai 2018 a Curții Militare de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 425
1
alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 595 și la art. 597 - art. 599 din C. proc. pen., a fost admisă contestația formulată de contestatorii-condamnați A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 37 pronunțată la data de 28 iunie 2017 de Tribunalul Militar București în Dosarul nr. x/2017, care a fost desființată și, rejudecând:
În temeiul art. 4 din C. pen., s-a constatat că a încetat executarea pedepselor cu închisoarea de 3 ani aplicate contestatorilor-condamnați prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. x/2001, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 246 din C. pen. anterior, precum și executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, aplicată contestatorilor-condamnați prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. x/2001, și pe cale de consecință:
În privința contestatorului inculpat A.:
- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită acestui contestator prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată la în Dosarul nr. x/2001 în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:
a) 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 din C. pen. anterior;
b) 3 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;
c) 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 263 din C. pen. anterior;
- au fost contopite pedepsele cu închisoarea arătate la pct. I lit. a), b) și c), urmând ca, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, contestatorul condamnat A. să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, pe durata unui termen de încercare de șase ani;
- în temeiul art. 86
2
din C. pen. anterior, a fost redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni stabilită pentru contestatorul A. prin decizia penală de față, termen stabilit prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, de la 6 ani la 5 (cinci) ani și (6) șase luni.
În privința contestatorului inculpat B.:
- a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită acestui contestator prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată la în Dosarul nr. x/2001, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv:
a) 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 din C. pen. anterior;
b) 3 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută de art. 291 din C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 modificată;
c) 6 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea sesizării organelor judiciare, faptă prevăzută de art. 263 din C. pen. anterior;
- au fost contopite pedepsele cu închisoarea arătate la pct. II lit. a), b) și c), urmând ca, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, contestatorul condamnat B. să execute o singură pedeapsă cu închisoarea de 6 (șase) luni, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001;
- în temeiul art. 86
2
din C. pen. anterior, a fost redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 6 luni stabilită pentru contestatorul B. prin decizia penală de față, termen stabilit prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, de la 6 ani la 5 (cinci) ani și (6) șase luni.
Împotriva Deciziei penale nr. 22 din data de 10 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x și a Deciziei penale nr. 4 din 10 mai 2018 a Curții Militare de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017, condamnații A. și B. au formulat o cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.
În cuprinsul cererii, s-a învederat că Decizia penală nr. 4/10.05.2018 a Curții Militare de Apel București este nelegală, fiind incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. în sensul că împotriva revizuenților s-au pronunțat doua hotărâri definitive care nu se pot concilia.
S-a arătat că prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, s-a dispus ca revizuenții să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, dispunându-se, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării acestora pe un termen de încercare de 6 ani, calculat potrivit art. 86
2
din C. pen. anterior.
Astfel, s-au stabilit cu titlu definitiv atât pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cât și intervalul de 3 ani component al termenului de încercare calculat potrivit art. 86
2
din C. pen. anterior și modalitatea de executare a pedepsei.
În procedura contestației la executare, potrivit art. 595 din C. proc. pen., revizuenții au invocat dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în raport cu cele statuate prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 405/2016 și, în consecință, au solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 4 din C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453, alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., apreciind că doar una din cele două hotărâri supuse revizuirii a soluționat fondul cauzei.
Împotriva Sentinței penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, au formulat apel revizuenții A. și B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înalta Curte, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu pentru data de 20 decembrie 2018.
Prin rezoluția completului de judecată din data de 14 decembrie 2018, termenul a fost preschimbat pentru data de 19 decembrie 2018, termen la care cauza s-a amânat la data de 28 ianuarie 2018 pentru a da posibilitatea apelanților revizuenți să-și angajeze apărători.
Dezbaterile au avut loc la data de 25 februarie 2019, concluziile apărătorului ales al apelanților revizuenți și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și cuvântul revizuenților, au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Instanța supremă, examinând excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public privind inadmisibilitatea căii de atac, apreciază că aceasta este neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 459 alin. (7) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea" și cu dispozițiile art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel".
Față de aceste dispoziții legale, instanța supremă constată că Sentința penală nr. 466 din data de 4 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, este supusă căii de atac a apelului, excepția invocată urmând a fi respinsă ca atare.
Analizând apelurile formulate de revizuenții A. și B., atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanța supremă apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.
Instanța urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 din C. proc. pen. având în vedere împrejurarea că motivele ce pot fi invocate în susținerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 453, alin. (1) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:
"a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."
Pentru a fi admisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. (când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia) trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții, respectiv să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.
Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de doua sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei.
Pe cale de consecință, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 453, alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., o hotărâre pronunțată în faza de executarea pedepsei și o hotărâre prin care a fost soluționat fondul cauzei.
Astfel, prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, s-a rezolvat fondul cauzei, dispunându-se condamnarea revizuenților la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu privire la modalitatea de executare a acestora dispunându-se suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei rezultante de 3 ani, la care s-a adăugat un interval fix de 3 ani.
Prin Decizia penală nr. 4 din 10 mai 2018 a Curții Militare de Apel București pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a fost admisă contestația la executare formulată cu privire la Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, pronunțată în Dosarul nr. x/2001, hotărâre prin care s-a constatat că a încetat executarea pedepselor cu închisoarea de 3 ani aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 13
2
din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 246 din C. pen. anterior, precum și executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, aplicată contestatorilor, și, pe cale de consecință, s-au contopit celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, fiind redus termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei stabilit prin Sentința penală nr. 234 din data de 12.03.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 22 din data de 10.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători.
Cum prin Decizia nr. 4 din 10 mai 2018 a Curții Militare de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, instanța supremă reține că aceasta nu vizează fondul cauzei, întrucât prin această hotărâre a fost soluționată o contestație la executare formulată împotriva deciziei penale prin care s-a judecat fondul acuzațiilor, astfel încât motivele invocate de către revizuenți nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 435 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.
În consecință, instanța de control judiciar constată că în mod corect a stabilit prima instanță că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, motiv pentru care va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public.
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 466 din data de 04 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanții revizuenți la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții revizuenți până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 157 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2019.
Procesat de GGC - GV