ÎCCJ, Decizia nr. 203/2020

Asupra contestației la executare de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 13 august 2020 sub nr. x/2020, inculpatul A., prin apărător ales, a formulat, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.

În argumentarea cererii, contestatorul A. a arătat, în esență, că prin Decizia penală nr. 35 din data de 25 februarie 2019 instanța supremă a admis contestația în anulare formulată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 118 din 2018 a Completului de 5 Judecători, a desființat în totalitate decizia contestată și a anulat formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 205 din 2017.

De asemenea, prin Decizia penală nr. 12 din 03 februarie 2020, instanța supremă a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București, deoarece aspectul invocat, respectiv contul în care ar trebui restituită suma de 150.000 RON, reprezentând cauțiune nu poate face obiectul cenzurii instanței.

Urmare deciziei penale antemenționate, contestatorul a arătat că a transmis prin intermediul unui executor judecătoresc notificare către Tribunalul București prin care a solicitat punerea în executare a Deciziei nr. 35 din data de 25 februarie 2019, pronunțată în contestație în anulare, iar prin adresa din 5 iunie 2020 instanța de executare i-a răspuns că obligațiile de plată a despăgubirilor civile, a cheltuielilor judiciare sau a amenzii nu pot fi stabilite decât odată cu soluționarea fondului cauzei.

În considerarea argumentelor anterior menționate, susținând că suma de 150.000 RON nu poate rămâne în posesia statului, cu atât mai mult cu cât nu este lămurit pe deplin nici ce reprezintă această sumă, contestatorul a solicitat ca aceasta să fie transferată în contul deschis la B., pe numele său.

De asemenea, a solicitat să se constate că ingerința Cabinetului Președintelui Tribunalului București în procedura de executare reprezintă un impediment la executare, sens în care a apreciat că s-ar impune ca instanța să dispună în mod expres Tribunalului București să ia măsurile legale pentru punerea în executare Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători.

În susținerea cererii, contestatorul a depus copii ale răspunsurilor menționate în cuprinsul contestației.

În temeiul art. 147 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție republicat în M. Of. nr. 122/17.02.2020 cu referire la art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, cererea a fost repartizată spre soluționare completului care a pronunțat decizia contestată, Completul de 5 Judecători Penal 2-2018, fixându-se termen de judecată la data de 14 septembrie 2020.

II. La termenul din data de 14 septembrie 2020 cauza s-a amânat pentru imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului ales al contestatorului, fiind acordat un nou termen la data de 26 octombrie 2020, termen la care instanța, din oficiu, a pus în discuție pe cale de excepție admisibilitatea contestației la executare, susținerile apărătorului ales al contestatorului cât și ale reprezentantului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de contestatorul inculpat A., constată următoarele:

III. Prin Sentința penală nr. 305 din data de 26 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 303.118 RON și echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 30.000 euro, prin obligarea acestuia la plata către stat a acestor sume.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției - până la concurența sumei de 435.823 RON.

Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 18.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, iar 3000 RON în faza de cercetare judecătorească.

În baza art. 217 alin. (7) din C. proc. pen., a dispus plata din cauțiunea în valoare de 150.000 RON, instituită prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A. la C. - Agenția Brașov, în contul curent nr. x, a cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 18.000 RON.

Conform art. 217 alin. (6) din C. proc. pen., a restituit din cuantumul cauțiunii suma de 132.000 RON către inculpat.

IV. Prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

A desființat, în parte, sentința atacată și, rejudecând:

A înlăturat dispoziția privind confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 euro.

A menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din data de 09.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, numai până la concurența sumei de 303.118 RON.

A menținut restul dispozițiilor din sentința apelată care nu sunt contrare prezentei decizii.

A respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva aceleiași sentințe.

V. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, condamnatul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 4 decembrie 2018.

Prin Încheierea nr. 212 din 19 decembrie 2019 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018 a Înaltei Curți, Completul de 5 Judecători. Totodată, a admis cererea de suspendare a executării Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 28 iunie 2018 pronunțată de Completul de 5 Judecători.

VI. Prin Decizia penală nr. 35 din 25 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 118 din 28 iunie 2018, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

A desființat în totalitate decizia penală contestată și a anulat toate formele de executare dispuse în baza Sentinței penale nr. 305 din 26 mai 2017, pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală sus-menționată.

Totodată a fost fixat termen la 15 aprilie 2019, Sala Secțiilor Unite, pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpatul A. și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Sentinței penale nr. 305 din data de 26 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că a fost reclamată încălcarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, în condițiile în care doar patru dintre cei 5 membri ai completului de apel au fost desemnați prin tragere la sorți, motivul invocat încadrându-se cazului de contestație privind compunerea completului de judecată ce este sancționată cu nulitatea absolută.

VII. Împotriva Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație la executare contestatorul inculpat, motivele cererii fiind expuse detaliat în preambulul prezentelor considerente.

Constituind un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii, prin contestația la executare nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii penale definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Ca urmare, nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută - caz de contestație la executare prevăzut de teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., ca și împiedicarea la executare - caz de contestație prevăzut de teza a II-a a art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, inadmisibilitatea, reprezentând sancțiunea procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Nu în ultimul rând, instanța supremă, prin Decizia nr. 36 din 14 decembrie 2009, pronunțată în recurs în interesul legii a statuat că "limitarea exercitării și promovării în continuare a unei cereri de revizuire (...) trebuie luată în considerare atât timp cât anumite piedici legale, cum este și autoritatea de lucru judecat nu îngăduie incompatibilitatea căii respective de atac de a determina rejudecarea fondului cauzei.(...)

De aceea în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire privește persoane, temeiuri juridice, motive și apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu conținut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a celei deja soluționate, intrând în coliziune cu dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat.(...)

Pentru aceeași rațiune, față de specificul procedurii ce trebuie parcursă în vederea soluționării contestației la executare, o atare cale de atac devine, de asemenea, inadmisibilă, operând efectele autorității de lucru judecat, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în raport cu cererea de contestație la executare rezolvată anterior, cu caracter definitiv.

În acest context, analizând contestația la executare ce face obiectul cauzei de față prin prisma considerațiilor teoretice anterior expuse, confirmate de doctrină și jurisprudență, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că cererea formulată este inadmisibilă.

Astfel, se constată că a mai fost promovată anterior o contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 35 din 25 februarie 2019, pentru motive similare, context în care devin incidente dispozițiile legale anterior menționate, prin Decizia penală nr. 12 din 3 februarie 2020, Completul de 5 Judecători din cadrul instanței supreme respingând-o, ca nefondată.

În motivarea contestației la executare, Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București a invocat imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate, ca urmare a nelămuririi ce poartă asupra situației juridice a sumei de 150.000 RON, reprezentând cauțiunea instituită prin Ordonanța nr. 961/P/2015 din 04.05.2016, cu raportare la Ordonanța de luare a măsurii controlului judiciar pe cauțiune nr. 961/P/2015 din 25.04.2016, depusă pe numele inculpatului A.

Instanța supremă reține că prin contestația ce formează obiectul prezentei cauze, contestatorul A. solicită clarificarea situației juridice a aceleași sumei de 150.000 RON, cu referire la un act cu caracter administrativ, respectiv adresa Cabinetului Președintelui Tribunalului București, invocând ca și temei de drept dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Or, contestația la executare formulată anterior a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., existând identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

Totodată este aplicabilă și Decizia nr. 36 din 14. 12. 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii mai sus menționată.

De asemenea, contestația la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat cauza în fond și pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputând fi pusă în discuție o adresă înaintată de Cabinetul Președintelui Tribunalului București, deoarece nu constituie vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispozițiile legale invocate, întrucât este un act cu caracter administrativ.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestator, în sumă de 80 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 25 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestator, în sumă de 80 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2020.

GGC - NN