ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2023

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În baza art. 104 alin. (6), (7) și 10 raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004, văzând dispozițiile mandatului european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violență împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate B., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 12.04.2023 și până la data de 11.05.2023, inclusiv.

S-a dispus executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Spania, în vederea efectuării procedurilor penale având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieții private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol și rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

S-a constatat că persoana solicitată B. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritatea judiciară competentă din Spania, nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității și a solicitat să fie asistată în statul emitent al mandatului european de arestare de un avocat desemnat din oficiu.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a menționat că predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 30.03.2023, la ora 16:00, până la data de 31.03.2023, la ora 16:00 și că a fost arestată provizoriu începând cu data de 31 martie 2023, până la data de 12 aprilie 2022.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a menționat că, după rămânerea definitivă, prezenta hotărâre va fi comunicată autorității judiciare emitente, respectiv Judecătoriei pentru cazuri de violență împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a constatat că persoana solicitată B. este cercetată de autoritățile din Spania pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieții private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol și rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol, sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 12 ani.

În esență, s-a reținut că, la data de 3.06.2022, persoana solicitată B. a obligat victima C., partenera sa, să întrețină relații sexuale. În timp ce aceasta dormea, persoana solicitată a început să-i atingă tot corpul și să-i scoată hainele. În acest act a penetrat-o pe aceasta pe cale vaginală și, în ciuda faptului că C. a încercat să evite, aceasta s-a simțit lipsită de apărare și i-a fost frică pentru viața ei pentru că odată persoana solicitată i-a spus că îi va tăia gâtul. Acest fapt s-a repetat de 3 - 4 ori în aceeași săptămână, în climatul de dominație de către persoana cercetată, care a locuit cu C. și o supraveghea în mod constant. În continuare, s-a arătat că în data de 5 iunie 2022 C. i-a dat persoanei solicitate, B., 350 de euro în monede, pentru ca acesta să i le schimbe în bancnote, dar persoana solicitată a refuzat să-i restituie, iar în jurul orei 13:30, în timp ce se aflau amândoi în casă, când C. i-a cerut banii, persoana cercetată a mușcat-o pe tot corpul și a tăiat-o pe braț folosind un briceag. De asemenea, în data de 6 iunie 2022, în jurul orei 16:00, s-a reținut că persoana solicitată nu a lăsat-o pe C. să urce într-un tren, context în care a exercitat mai multe acte de violență. S-a reținut că în urma evenimentelor din 5 - 6.06.2022 C. a rămas cu o plagă incizată de 6,5 cm, pentru care a avut nevoie de un timp de vindecare de 10 zile, precum și mai multe leziuni de tip eroziune sau echimoze, pentru care a avut nevoie de un timp mediu de vindecare de 7 zile. De asemenea, s-a reținut că la o dată nedeterminată persoana solicitată i-a făcut fotografii C. în timp ce aceasta se dezbrăca, fără acordul ei, și i-a spus că, dacă se va întoarce în România, le va posta pe Facebook, astfel încât copiii ei să o vadă și să le fie rușine.

Curtea a constatat că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, iar la termenul din data de 31.03.2023 s-a procedat la verificarea identității persoanei solicitate și s-a constatat că aceasta este persoana menționată în conținutul mandatului european de arestare.

În ceea ce privește condițiile de formă ale mandatului european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violență împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, instanța a constatat că acesta a fost tradus în limba română și cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu excepția mențiunilor prev. de art. 87 alin. (1) lit. e), respectiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul sau gradul de implicare al persoanei solicitate.

Cu toate acestea, instanța a apreciat că nu este necesar să se solicite informații suplimentare, conform art. 104 alin. (12) și art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că autoritatea judiciară emitentă a înaintat la dosarul cauzei, în copie și în limba pe care persoana solicitată o înțelege, un exemplar al ordonanței de emitere a ordinului european de anchetă, în care sunt prezentate circumstanțele în care au fost săvârșite presupusele fapte, inclusiv momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate.

Deopotrivă, faptele menționate în mandatul european de arestare îndeplinesc condiția dublei incriminări, prev. de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (cu mențiunea că în privința infracțiunii de viol nu este necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, conform art. 97 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004), realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. b) din C. pen., care se pedepsește cu închisoarea de la 7 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani și 3 luni sau cu amendă (maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime), violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (1) din C. pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la o lună la 6 luni sau amenda, amenințarea, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen., care se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen., care se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Totodată, instanța a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, susținerile apărării potrivit cu care este incident motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 fiind neîntemeiate. Astfel, soluția de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.), violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) rap. la art. 193 alin. (1) din C. pen. (2 fapte - persoane vătămate C. și D.) și distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.) nu a vizat faptele cercetate de autoritățile judiciare din Spania, ci o stare de fapt diferită, reținându-se că în perioada iunie - septembrie 2022, în imobilul situat în Vâlcele nr. 207, jud. Covasna, numitul B. a lipsit-o de libertate pe concubina sa - persoana vătămată C., i-a distrus telefonul mobil și a agresat-o în momentul în care aceasta a vrut să părăsească locuința, în aceeași perioadă fiind agresat și fiul sus-numitei, D. (astfel cum rezultă din ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe nr. 1946/P/2022, atașată la fila nr. x din suplimentul dosarului nr. x/2023).

În continuare, având în vedere că din relațiile solicitate de la unitățile de parchet identificate s-a constatat existența unui dosar penal înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna, Curtea a apreciat că se impune efectuarea unor precizări cu privire la motivul de refuz facultativ prev. de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că respectiva cauză s-a format în urma sesizării din oficiu a organelor de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, întrucât persoana vătămată C. a relatat că a fost constrânsă de concubinul său, B., să cerșească în Spania și că acesta a agresat-o fizic. Curtea a constatat că motivul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este incident atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare. Or, mandatul european de arestare nu vizează presupuse fapte de trafic de persoane, iar, pe de altă parte, motivul este incident doar în cazul în care persoana supusă unor proceduri penale în România are cel puțin calitatea de suspect în cauză, această condiție nefiind îndeplinită câtă vreme din precizările făcute de organul de urmărire penală rezultă că mijloacele de probă administrate în acest dosar penal nu sunt suficiente pentru dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale.

În ceea ce privește poziția persoanei solicitate în sensul că nu este de acord cu predarea întrucât preferă să-și exercite dreptul la apărare din România, Curtea a reținut că lipsa consimțământului la predare nu se circumscrie unor motive obligatorii sau facultative de refuz al executării unui mandat european de arestare, de vreme ce dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd în mod imperativ că în cazul în care "persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.".

Ca atare, critica persoanei solicitate privind faptul că nu este de acord cu predarea nu poate fi primită în considerarea împrejurării că punerea în executarea a unui mandat european de arestare nu este condiționată de acordul acesteia.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare din Spania a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Spania, astfel că va dispune executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Spania, în vederea efectuării procedurilor penale având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieții private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol și rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol.

Curtea a subliniat faptul că potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

În speță, persoana solicitată B., cetățean român, are o reședință continuă pe teritoriul României de cel puțin 5 ani astfel că predarea se va face sub condiția ca, dacă se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.

Având în vedere mandatul european de arestare, faptele presupus a fi fost comise și modalitatea în care se bănuiește că acestea au fost săvârșite, în temeiul 104 alin. (6), (7) și (10) raportat la art. 109 din Legea nr. 302/2004 Curtea a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 12.04.2023 și până la data de 11.05.2023, inclusiv.

În ceea ce privește solicitarea numitului B. de punere în libertate, Curtea reține că măsura arestării în vederea predării este obligatorie în situația în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Împotriva Sentinței penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, persoana solicitată B. a formulat contestație.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Din dispozițiile art. 86 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerințele legii, dat fiind faptul că autoritățile spaniole au menționat că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităților judiciare române o constituie mandatul european de arestare emis de către judecătorul A., din cadrul Judecătoriei pentru cazuri de violență împotriva femeilor din Vendrell (Tarragona) - Spania la data de 21.12.2022, în Dosar nr. x/2022, pe numele persoanei solicitate B..

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță care, verificând admisibilitatea cererii de executare a mandatului european de arestare, în mod corect a constatat că persoana solicitată este cercetată de autoritățile din Spania pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 179, cu aplicarea art. 23 din C. pen. spaniol, vătămare corporală, prev. de art. 148 din C. pen. spaniol, contra vieții private, prev. de art. 197 alin. (1) din C. pen. spaniol, rele tratamente în formă continuată în mediul familial, prev. de art. 173 alin. (2) din C. pen. spaniol, constrângere, în formă continuată, prev. de art. 172 alin. (2) din C. pen. spaniol și rele tratamente, prev. de art. 153 alin. (1) din C. pen. spaniol; acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de viol prev. de art. 218 alin. (3) lit. b) din C. pen., violență în familie prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., violarea vieții private, prev. de art. 226 alin. (1) din C. pen., amenințarea, prev. de art. 206 alin. (1) din C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen.

Cât privește motivul de refuz obligatoriu prev. de art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 302/2004 invocat de persoana solicitată, respectiv când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri; Înalta Curte constată că pentru a se preveni încălcarea regulii ne bis in idem trebuie verificat, printre altele, dacă există identitate de obiect, respectiv ca faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare să fie identice cu cele pentru care s-a dispus soluția de clasare. Or, așa, cum în mod corect, a observat judecătorul de la prima instanță, faptele pentru care s-a dispus soluția de clasare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în Dosarul nr. x/2022 nu au vizat aceleași fapte cercetate de autoritățile judiciare din Spania, ci o stare de fapt diferită.

Totodată, referitor la motivul de refuz facultativ prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte reține că este incident atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare. Astfel, deși, există un dosar penal înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna, fără a relua situația de fapt prezentată de prima instanță, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că acest motiv nu este incident, având în vedere că persoana solicitată nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare, iar, pe de altă parte, în dosarul menționat aceasta nu are încă calitatea de suspect, din precizările făcute de organul de urmărire penală rezultând că mijloacele de probă administrate în dosarul penal nu sunt suficiente pentru dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale.

La instanța de fond la termenul de judecată din data de 31.03.2023 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B., aceasta nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Spania. Totodată, persoana solicitată B. a menționat că nu renunță la beneficiul regulii specialității.

Înalta Curte constată că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile judiciare străine, însă, predarea în baza mandatului european de arestare emis de statul solicitat nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate dacă se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta.

Art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevede că fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1), predarea, în baza unui mandat european de arestare emis în vederea urmăririi penale sau a judecății, a unui cetățean român sau a unei persoane care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

În acest sens, se observă că prima instanță a făcut aplicarea art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

În ceea ce privește măsura arestării luate în vederea predării persoanei solicitate, Înalta Curte reține că aceasta este singura măsura preventivă care poate fi dispusă în vederea predării.

În cuprinsul art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004 se menționează că: "În situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Astfel, cu privire la cererea persoanei solicitate de a se lua o altă măsură preventivă în vederea predării, Înalta Curte reține că în cazul punerii în executare a mandatului european de arestare, în situația în care se dispune predarea, legea nu reglementează posibilitatea luării unei alte măsuri decât aceea a arestării preventive, așa cum reiese din interpretarea art. 104 alin. (11) teza finală, din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 16/F/MEA din data de 12 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2023.

GGC - NN