ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 93/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 8 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de persoana solicitată A. prin încheierea din data de 25.01.2022 a Curții de Apel București, secția a II - a Penală. A menținut măsura arestării preventive față de persoana solicitată.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut că la data de 12.01.2022 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II a Penală sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.01.2022 de autoritățile judiciare din Spania, privind persoana solicitată A., pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 raportat la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. spaniol și leziuni corporale, prevăzută de art. 147 alin. (2) din C. pen. spaniol.

Prin Ordonanța nr. 5/11.01.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, în conformitate cu art. 102 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 202 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 209 alin. (1), (3) și 10 C. proc. pen., începând de la 11.01.2022, ora 17:35 până la data de 12.01.2022, ora17:35.

La termenul din data de 12.01.2022, Curtea a adus la cunoștință persoanei solicitate obiectul prezentei cauzei, motivul prezentării sale în fața instanței și drepturile pe care le are.

De asemenea, la același termen, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de luare a măsurii arestării provizorii față de persoana solicitată și s-a dispus arestarea provizorie a acesteia pe o perioadă de 15 zile, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare.

La termenul din 25.01.2022 persoana solicitată, cetățean român, a arătat că refuză predarea și solicită să execute pedeapsa privativă de libertate la care a fost condamnat de către instanța din Regatul Spaniei în România.

Curtea a reținut că, potrivit art. 4 pct. 6 din decizia - cadru 2002/584/JAI, autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern.

Totodată, potrivit art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rep, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea dacă persoana solicitată este cetățean român și acesta declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Față de poziția procesuală exprimată de persoana solicitată, în condițiile în care refuzul de predare manifestat de A., cetățean român, constituie un motiv opțional de refuz de punere în executare a mandatului de arestare, situație în care statul de executare, dacă refuză punerea în executare a mandatului european, se angajează să execute această pedeapsă în conformitate cu dreptul său intern, Curtea a apreciat necesară obținerea de la autoritățile spaniole care au emis mandatul european de arestare a unor informații suplimentare, necesare în vederea recunoașterii hotărârii străine de condamnare în ipoteza în care s-ar da eficiență motivului opțional de refuz al executării.

De asemenea, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, conform cărora, când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Astfel, prin încheierea din data de 25.01.2022, Curtea a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile de la 25.01.2022 la data de 23.02.2022, inclusiv, având în vedere procedura de punere în executare a mandatului european, gravitatea faptelor care au determinat emiterea mandatului, contextul în care se reține că ar fi fost săvârșite și urmările produse.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că la data de 07.01.2022, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 04.01.2022 de către judecătorul competent de la Ciutat de la Justizia Valencia, în dosarul cu referința x, cu privire la numitul A., emis în baza sentinței executorii din data de 15.05.2019 pronunțată în dosarul x/2019, prin care a fost condamnat la 4 ani 2 luni și 15 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, prevăzute de art. 179 rap. la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. Spaniol și leziuni corporale, prevăzute de art. 147 alin. (2) din C. pen. Spaniol, pedeapsă din care persoana solicitată mai are de executat 2 ani și o lună închisoare.

În fapt, s-a reținut că în data de 15.04.2017, pe teritoriul Spaniei, împreună cu o altă persoană, B., a intrat în vorbă cu victima C., care se afla sub efectul băuturilor alcoolice și al unor medicamente, ceea ce i-a diminuat capacitățile. Fiind conștienți de situația în care se afla persoana vătămată, în jurul orei 3:20 am, bărbații au condus victima într-o grădină, ascunsă de privirile trecătorilor, au dezbrăcat-o și au lovit-o peste față și peste membre. Când B. a început să atingă victima, persoana solicitată s-a răzgândit și a părăsit locul, atrăgând atenția unor vecini care au fost astfel alertați de faptul că el a început să strige la prietenul său că o violează pe victimă. A. a părăsit locul înainte de sosirea poliției iar în acest interval prietenul său, B., a continuat agresiunea sexuală, în timp ce victima nu a opus rezistență de frică să nu fie lovită. Ca urmare a agresiunii, victima a suferit răni care au necesitat 34 de zile de recuperare, rămânând cu sechele fizice și psihice. Nu s-a dovedit faptul că persoana solicitată a participat la agresiunea sexuală, deși la început a colaborat cu B..

În drept, s-a arătat că faptele săvârșite de persoana solicitată A. constituie infracțiunile de agresiune sexuală, prevăzute de art. art. 179 rap. la art. 180 alin. (1) pct. 2 din C. pen. Spaniol și leziuni corporale, prevăzute de art. 147 alin. (2) din C. pen. Spaniol.

Au fost atașate: procesul-verbal privind audierea persoanei solicitate din 11.01.2022, în cuprinsul căruia este consemnat și faptul că i-au fost aduse la cunoștință persoanei solicitate drepturile conferite de lege; ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 5/11.01.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare în bazele de date SINS, fișa de cazier judiciar, formularul A transmis de Biroul SIRENE.

Aceleași aspecte, privind infracțiunile pentru care a fost cercetată persoana solicitată și pedeapsa aplicată acesteia, rezultă și din cuprinsul mandatului european de arestare care a fost depus la dosarul cauzei de către Ministerul Public.

Instanța a reținut că mandatul european de arestare reprezintă o decizie emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse (în cauza de față) sau măsurii privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Curtea a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării a persoanei solicitate A. subzistă în continuare, nu au suferit modificări și nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că măsura luată la data de 25.01.2022 nu s-ar impune a fi menținută.

Totodată, a apreciat că luarea unei măsuri preventive alternative, respectiv arestul la domiciliu solicitat de apărare, nu este oportună la acest moment procesual, în condițiile în care se solicită relații suplimentare autorităților străine pentru a se aprecia asupra cererii de punere în executare a mandatului european de executare și asupra unei eventuale a recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile străine pentru agresiune sexuală cu viol și vătămare (fapte care în legislația română ar fi încadrate în dispozițiile art. 218 alin. (1) și (3) lit. e) din C. pen. privind violul care a avut drept urmare vătămarea corporală a victimei).

Împotriva încheierii din data de 8 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație persoană solicitată A. solicitând înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în conformitate cu art. 425

1

din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, pronunțându-se prin încheiere motivată, iar în toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului, pe o perioadă inițială de maxim 30 de zile, durata totală a acesteia, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Măsura preventivă dispusă trebuie verificată periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, fără ca durata totală a acesteia, până la predarea efectivă, să depășească 180 de zile.

Verificând, în acest context, actele dosarului, se constată, că prin încheierea din 12.01.2022, Curtea de Apel București a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, fiind acordat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, iar ulterior, prin încheierea din data de 25.01.2022, Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 30 de zile, de la 25.01.2022 la data de 23.02.2022, inclusiv, având în vedere procedura de punere în executare a mandatului european, gravitatea faptelor care au determinat emiterea mandatului, contextul în care se reține că ar fi fost săvârșite și urmările produse.

Având în vedere data luării măsurii față de persoana solicitată, se observă că sunt respectate și dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata sa fiind net inferioară limitei maximale de 180 de zile și, de asemenea, durata totală actuală nu prezintă un caracter excesiv.

Față de natura faptelor menționate în mandatul european de arestare caracterizate prin violență, ce au avut ca urmare vătămarea corporală, precum și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte apreciază că menținerea măsurii preventive se impune pentru buna desfășurare a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare caracterizat prin celeritate.

Evaluând solicitarea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestului la domiciliu, Înalta Curte reține că menținerea măsuri dispuse este necesară și utilă finalizării prezentei proceduri prin punerea în executare a mandatului european și predării persoanei solicitate autorităților judiciare din Spania. Înalta Curte ca avea în vedere și perseverența infracțională decelată de actele dosarului în raport cu persoana solicitată.

Astfel, văzând că măsura arestării preventive corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale (există o semnalare SIS cu privire la aceasta, este urmărit internațional pentru săvârșirea de fapte prevăzute și de legea română, nu există neclarități cu privire la identitatea acesteia), la care se adaugă gravitatea infracțiunilor cercetate și imputate persoanei solicitate și utilitatea măsurii în raport cu celeritatea procedurii, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația, apreciind că o măsură ușoară nu poate fi considerată suficientă.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 8 alin. (1) lit. e) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva încheierii din data de 8 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.