ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2023

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 06 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 ridicată de contestatorul-inculpat A..

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a reținut că la termenul de judecată din data de 28 martie 2023, inculpatul contestator A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 parag. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În motivarea scrisă a excepției ridicate, inculpatul a arătat că viciul de neconstituționalitate constă în omisiunea legiuitorului de a prevedea o cale de atac în cazul în care este respinsă o cerere de adresare a unei întrebări preliminare.

Curtea a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, înregistrat pe rolul instanței la data de 05.07.2022, sub nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prin sisteme informatice, prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen.

În susținerea rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada octombrie 2020, cu intenție, a produs materiale foto cu conținut explicit sexual, ce o înfățișează pe minora B., în vârstă de 17 ani, materiale pe care le-a stocat, deținut, distribuit și prezentat prin sisteme informatice, respectiv prin intermediul telefonului său mobil, identificat și ridicat de la acesta la data de 07.04.2021.

S-a arătat că potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, de oricare dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizarea a Curții Constituționale, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploiești a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de una din părțile din dosar, fiind îndeplinită și condiția negativă constând în aceea că dispozițiile menționate nu au fost declarate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea a constatat că nu este întrunită în prezenta cauză condiția referitoare la legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale criticate ca nefiind conforme cu Constituția României.

Astfel, s-a constatat că prezenta cauză are ca obiect contestație împotriva încheierii prin care au fost soluționate cererile și excepțiile invocate de către inculpat cu referire la faza de urmărire penală.

Potrivit art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie verificare competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

S-a menționat că dispozițiile criticate de către inculpat vizează următoarele: (5) încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă.

Astfel, Curtea a apreciat că dispozițiile criticate nu vizează în niciun fel soluționarea obiectului cauzei, nefiind pronunțată în cauză nicio încheiere de suspendare a judecății.

Interpretarea dată de inculpat în motivarea scrisă a excepției de neconstituționalitate, respectiv lipsa unei căi de atac în situația în care se respinge cererea de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară, nu este conformă cu norma de drept criticată, alin. (5) referindu-se doar la dispoziția de suspendare a cauzei și nu la cererea de sesizare a instanței europene, situația premisă fiind așadar diferită.

Împotriva din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs contestatorul A..

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că inculpatul A. a formulat o cerere de recurs împotriva încheierii din data de 12 aprilie 2023 a Curții de Apel Ploiești, prin care i s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

De asemenea, a mai formulat recurs împotriva încheierii din data de 28.03.2023 a Curții de Apel Ploiești, prin care i s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Totodată, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 28.03.2023 de respingere a cererii de sesizare a CJUE.

Se constată că prin încheierea din data de 28.03.2023, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a completului de judecată, a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de înaintare către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unor întrebări preliminare și a stabilit că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale a României pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate va fi soluționată prin încheiere odată cu fondul cauzei.

De asemenea, din consultarea fișei ECRIS a dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Ploiești, se constată că la termenul din data de 12.04.2023, instanța nu s-a pronunțat asupra vreunei cereri de sesizare a Curții Constituționale, ci a respins contestația declarată de inculpat împotriva Încheierii nr. 233 din data 15.12.2022 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Buzău.

Astfel, văzând motivele căii de atac și, în contextul în care Curtea de Apel Ploiești s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a instanței constituționale prin încheierea din data de 06 aprilie 2023, respingând solicitarea vizând dispozițiile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, se constată că, în realitate, inculpatul a intenționat să atace această încheiere și nu încheierile din data de 28 aprilie 2023 sau 12 aprilie 2023.

În egală măsură, având în vedere limitele învestirii instanței în raport de obiectul cauzei, anterior evocat, Înalta Curte va trimite pe cale administrativă la cabinetului președintelui secției penale, spre repartizare aleatorie, cererea de recurs formulată de către inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2023 prin care s-a respins sesizarea CJUE.

Revenind la obiectul prezentei cauze, în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanței de control constituțional, se reține că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către A. într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți, are în vedere neconstituționalitatea art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Legătură dintre norma ce face obiectul excepției și soluționarea cauzei este, de asemenea, o condiție de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale. Această condiție presupune că norma invocată orientează soluția.

Inculpatul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Potrivit acestor dispoziții, încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă.

Înalta Curte constată că recurentul a formulat contestație împotriva încheierii nr. 233 din data 15.12.2022, prin care judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Buzău a respins cererile și excepțiile invocate în procedura prevăzută de art. 342 din C. proc. pen.

Chiar dacă cu ocazia soluționării contestației inculpatul a formulat o cerere de sesizare a CJUE, cerere a fost respinsă, fără a se dispune suspendarea cauzei. Dispozițiile criticate, respectiv art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, au în vedere încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății în cazul sesizării Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Textul legal criticat este clar și precis vizând încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, astfel încât interpretarea recurentului conform căreia se referă la lipsa unei căi de atac în situația în care se respinge cererea de sesizare a CJUE este neîntemeiată. Astfel, în aceste condiții, dispozițiile criticate nu pot avea un efect real asupra soluționării fondului cauzei.

Ca atare, similar primei instanțe, Înalta Curte apreciază că ultima cerință nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, se reține că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, drept pentru care, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, va trimite pe cale administrativă la cabinetului președintelui secției penale, spre repartizare aleatorie, cererea de recurs formulată de către inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 aprilie 2023 prin care s-a respins cererea de sesizare a CJUE.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 06 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2023.

GGC - NN