ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 774/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin încheierea din data de 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 78/2016.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru a pronunța o astfel de soluție, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul nu a invocat o veritabilă excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 2 alin. (2) din O.U.G. nr 78/2016, ci a învederat că urmărirea penală s-a desfășurat cu nesocotirea acestora.

II. Împotriva dispoziției cuprinse în încheierea din data de 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 78/2016 a formulat recurs inculpatul A..

Cererea de recurs a fost formulată la data de 12.10.2023, fiind depusă prin poștă, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, cererea de recurs a fost depusă la aceeași dată și prin e-mail, conform dovezii de comunicare aflată la dosarul cauzei la fila nr. x.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți și Casație la data de 17.10.2023, fiind repartizată aleatoriu, cu termen de judecată la data de 08.11.2023.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, în esență, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 78/2016, apreciind încheierea atacată nelegală și netemeinică.

La termenul de judecată din data de 08.11.2023, Înalta Curte, din oficiu, a spus în discuție excepția tardivității recursului declarat de inculpatul A., stabilind termen de pronunțare la data de 21.11.2023 pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise cu privire la excepția invocată.

La data de 13.11.2023, recurentul-inculpat a depus la dosarul cauzei note scrise, prin care, în esență, a arătat că instanța de fond nu a fixat un termen de pronunțare pentru ca inculpatul să poată urmări procedura și să aibă cunoștință de hotărâre, fiind afectat astfel termenul căii juridice de atac.

Un alt aspect invocat a vizat faptul că nu s-a cunoscut modalitatea în care s-a pronunțat încheierea atacată la data de 28.09.2023, nefiind respectate dispozițiile Legii nr. 130/2021, respectiv art. 406 alin. (1) C. proc. pen. care prevede că hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării.

III. Analizând excepția tardivității recursului declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a fi admisă. Din acest punct de vedere, recursul apare ca fiind tardiv formulat pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate constituie un remediu procedural prin care cetățenii își pot apăra drepturile și libertățile fundamentale prin intermediul instanței de control constituțional, invocând neconformitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță cu Constituția României.

Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă faptul că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, controlul de constituționalitate este unul a posteriori (ulterior) și implică examinarea prealabilă a unor condiții de admisibilitate, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, poate pronunța fie sesizarea Curții Constituționale (când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992) sau respingerea cererii de sesizare, excepția fiind inadmisibilă (când aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992). În situația în care sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale este obligatorie.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva soluției de respingere poate fi formulat recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, iar, conform dispozițiilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Art. 269 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la alin. (2) se arată că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. În fine, la alin. (4) al aceluiași text de lege se arată că atunci când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Din analiza hotărârii atacate, se constată că aceasta a fost pronunțată la data de 28.09.2023, motiv pentru care termenul de 48 de ore, de declarare a recursului s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 01.10.2023, ora 02:00.

Or, Înalta Curte constată că prezentul recurs a fost formulat de inculpatul A. la data de 12.10.2023, cu mult după expirarea celor 48 de ore prevăzute pentru exercitarea căii de atac a recursului.

Prin urmare, exercitarea căii de atac a recursului după expirarea celor 48 de ore prevăzute de lege atrage în speță incidența dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, atunci când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Cât privește criticile recurentului formulate prin concluziile scrise, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate.

Referitor la faptul că nu a fost fixat un termen de pronunțare pentru ca inculpatul să poată urmări procedura și să aibă cunoștință de hotărâre, Înalta Curte reține că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., la închiderea dezbaterilor, președintele completului informează părțile și persoana vătămată prezente asupra datei și modalității de pronunțare a hotărârii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol se prevede că în cazurile temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanța poate amâna succesiv pronunțarea, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor.

Or, din examinarea încheierii atacate se constată că dezbaterile asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale au avut loc la data de 11.09.2023, termen la care inculpatul A. a lipsit, fiind reprezentat de avocat din oficiu.

De asemenea, se constată că la acest termen de judecată, prima instanță, la închiderea dezbaterilor, a informat părțile asupra datei și modalității de pronunțare a hotărârii, fapt pentru care se constată că au fost respectate exigențele procesual penale privind deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii, reglementate de art. 391 C. proc. pen.. Practic, prin lipsa de la termenul de judecată din 11.09.2023, recurentul își invocă propria culpă.

În ceea ce privește critica vizând nerespectarea dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. pen., respectiv că hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, contrar susținerilor apărării, este adevărat că art. 406 alin. (1) C. proc. pen., prevede că hotărârea trebuie să fie redactată la momentul pronunțării. Însă, apărarea omite să precizeze că această procedură este incidentă doar în cazurile în care se pronunță una dintre soluțiile prevăzute la art. 396 și 397 (rezolvarea acțiunii penale și a celei civile).

Or, în speța de față se constată că inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate în procedura prevăzută de art. 347 C. proc. pen. (contestația împotriva încheierii de cameră preliminară).

În aceste condiții, Înalta Curte opinează că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 400 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 406 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în afara cazurilor în care sunt aplicabile dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării instanței sau, după caz, judecătorului, indiferent de funcția judiciară pe care o exercită, se consemnează într-o minută, care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, iar hotărârea se redactează în termen de 30 de zile de la data pronunțării minutei.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022 este tardiv formulat și, pe cale de consecință, îl va respinge ca atare.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămânând în sarcina statului, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 28 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat A., în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2023.