ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 37/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-Secția civilă la 22 martie 2021, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, anularea deciziei de invalidare emise de Comisa Națională pentru Compensarea Imobilelor nr. 39.062/09.11.2021, din dosarul de despăgubire 30574/FFCC/28.12.2021, constituit pe baza Hotărârii nr. 378/25.10.2006, emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, ce validase corect la Anexa 23, eliberată de Comisia Locală a Comunei C, unde la poziția 257 figurează D cu 3,75 ha. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități, iar pe fondul cauzei, a lăsat la aprecierea instanței admisibilitatea cererii reclamantei. Prin întâmpinare, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ialomița Prin sentința nr. 890/F din 20 iulie 2021, Tribunalul Ialomița-Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor prin întâmpinare, ca neîntemeiată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, invocată de aceasta prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. A anulat Decizia de invalidare nr. 39062/09.02.2021, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în dosarul de despăgubire nr. 30574/FFCC/28.12.2017. A validat măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea nr. 378/25.10.2006 a Comisiei Județene B, prin care a fost validată anexa 23 a Comisiei Locale C, unde la poziția 110 figurează solicitantul D, în calitate de autor, cu suprafața de 2,50 ha. A obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 385/A din 01 aprilie 2024, Curtea de Apel București-Secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și de reclamanta A împotriva sentinței civile nr. 890/F din 20 iulie 2021, a Tribunalului Ialomița-Secția civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 385/A din 01 aprilie 2024 a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reclamanta A, arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost ocolit fondul chestiunii. Solicită admiterea recursului și restituirea în natură a terenului proprietatea privată a tatălui său.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la 05 iulie 2024, intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B a terenurilor a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, având în vedere că este formulat împotriva unei hotărâri definitive care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nu are deschisă asemenea cale extraordinară de atac. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 08 iulie 2024, intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că recursul este admisibil și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport de excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatele-pârâte prin întâmpinările formulate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Din verificarea actelor de învestire ale instanței de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamanta urmărește, prin prezentul demers judiciar, în contradictoriu cu intimatele anularea deciziei de invalidare emise de Comisa Națională pentru Compensarea Imobilelor nr. 39.062/09.11.2021, din dosarul de despăgubire 30574/FFCC/28.12.2021, constituit pe baza Hotărârii nr. 378/25.10.2006, emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, ce validase corect la Anexa 23, eliberată de Comisia Locală a Comunei C, unde la poziția 257 figurează D cu 3,75 ha. Se impune a fi, deopotrivă, observat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Acest text de lege instituie regula esențială a legalității căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul și condițiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de mențiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată. Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Astfel, prin această dispoziție legală legiuitorul a înțeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora. În cauza pendinte, reclamanta A a solicitat anularea deciziei de invalidare nr. 39.062/09.11.2021, emise de Comisa Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul de despăgubire nr. 30574/FFCC/28.12.2021, constituit pe baza Hotărârii nr. 378/25.10.2006, emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013. Se constată că pretenția dedusă judecății a fost soluționată de către instanțele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Din coroborarea dispozițiilor enunțate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A împotriva deciziei nr. 385/A din 01 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a IV a civilă.