ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1461/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Deliberând asupra cauzei prezente, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie 2019, pe rolul Tribunalului Arad, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București (ANRP), Instituția Prefectului Municipiului București și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, au contestat decizia de validare nr. 5707/28.06.2019, emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, decizie comunicată la data de 08.07.2019, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor acordate, în sumă de 354.728,62 RON.

Reclamanții au solicitat anularea în parte a deciziei de validare și pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind emiterea unei noi decizii în baza Legii nr. 290/2003, a H.G. nr. 1120/2006, Legii nr. 164/2014 cu stabilirea unui cuantum aferent tuturor bunurilor pentru care au solicitat acordarea de despăgubiri și la care sunt îndreptățiți să obțină aceste compensații bănești și obligarea pârâtei ANRP ca, în temeiul dispozițiilor prevăzute în Anexa 1 din Legea nr. 164/2014, să valideze valorile de despăgubire a tuturor bunurilor pentru care au fost solicitate despăgubiri. Reclamanții au mai solicitat ca, prin decizia de validare ce va fi emisă de pârâta ANRP, ca efect al hotărârii judecătorești, să le fie acordate despăgubiri bănești, pentru diferența de suprafața de 33,7 ha până la 50 ha pentru care se pot acorda despăgubiri (punctul l din Anexa la Legea nr. 164/2014), din suprafața totală de teren de 75 ha ce a fost în proprietatea antecesorului F., din care 35 ha viță de vie, 30 ha teren arabil, 10 ha fânețe și pășune, în termen maxim de 30 zile calendaristice de la pronunțarea hotărârii definitive.

Au mai solicitat să le fie acordate despăgubiri, pentru o casă de locuit împreună cu terenul aferent în suprafață de 2000 mp, din care o grădină de zarzavat fiind de 533 mp, situate în localitatea Emental și un teren intravilan în suprafața de 4000 mp, situat în localitatea Puhoi, precum și pentru cota de 1/2 dintr-o moară și o fabrică de ulei împreună cu construcțiile anexe și terenul acestora în suprafață de 7738 mp, bunuri ce au aparținut antecesorului lor F..

De asemenea, au solicitat plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la expirarea termenului de 30 zile de la pronunțarea hotărârii definitive și până la data efectivă a emiterii hotărârii pentru stabilirea despăgubirilor și comunicarea acestei hotărâri, precum și plata cheltuielilor de judecată generate de proces.

Prin sentința civilă nr. 108/02.07.2020, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților D. și E..

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Instituția Prefectului Municipiului București și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.

A respins acțiunea civilă exercitată de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, Instituția Prefectului Municipiului București și Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G..

Împotriva sentinței civile nr. 108/02.07.2020, pronunțată de Tribunalul Arad au declarat apel reclamanții A., B., C., D. și E. și intervenientul G. prin care au solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Instituția Prefectului județului Arad și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003 și admiterea acțiunii și a cererii de intervenție principală astfel cum au fost formulate și completate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.

Prin decizia civilă nr. 276 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanții A. prin moștenitor H., B., C., D. și E., împotriva sentinței civile nr. 108/02.07.2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, Instituția Prefectului Municipiului București și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

A modificat, în parte, sentința civilă nr. 108/02.07.2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în sensul că a admis în parte contestația, și pe cale consecință, a anulat decizia de validare nr. 5707/28.06.2019, emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București.

A obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București la emiterea unei noi decizii de validare care să cuprindă, pe lângă despăgubirile recunoscute și despăgubiri pentru cota de 1/2 din următoarele bunuri: moară, fabrică de ulei și terenul aferent acestora în suprafață de 7738 mp.

A admis în parte cererea de intervenție principală formulată de către intervenientul G. - decedat, prin moștenitori D. și E.. A menținut, în rest, hotărârea.

A obligat intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București la plata către reclamantul H. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Prin motivele de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta consideră decizia civilă nr. 276 pronunțată în ședința publică din data de 23 noiembrie 2021 de către Curtea de Apel Timișoara, ca fiind netemeinică și nelegală în ceea ce privește obligația de a acorda despăgubiri pentru cota de 1/2 din suprafața de 7.738 mp teren intravilan.

A arătat că, prin decizia nr. 5707/28.06.2019 s-a avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, terenul aferent morii și fabricii de ulei, situate în localitatea Emental, jud. Tighina.

Mai mult, având în vedere "Planul locului de sub moară", rezultă că din măsurători suprafața reală a terenului era de doar 7.237 mp.

A solicitat instanței de recurs să aibă în vedere că, pentru cota de 1/2 din suprafața de 7237 mp (7738 mp conform mențiunilor din decizia civilă nr. 276/23.11.2021), ANRP deja a acordat despăgubiri și să înlăture această obligație în urma admiterii recurs, iar cu privire la suprafața de 501 mp nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.

Referitor la moara și fabrica de ulei, precizează că la dosar nu se regăsesc documente din care să reiasă suprafața acestor imobile. Totodată, menționează faptul că acestea se evaluează conform H.G. nr. 759/1998, întrucât Legea nr. 164/2014 nu prevede prețuri pentru aceste imobile.

În ceea ce privește obligarea ANRP la plata sumei 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, solicită instanței cenzurarea soluției primei instanțe, în sensul înlăturării ori diminuării corespunzătoare a acestora, proporțional cu gradul de dificultate și munca prestată efectiv în cauză.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare, în termenul legal, prin care au arătat că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 10 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată la data de 23.06.2022, complet C8, când a fost pusă în discuție excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului și soluția pronunțată

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, din perspectiva neîncadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. a căror incidență a fost invocată în susținerea căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Corelativ, art. 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 489, aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate, prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată, pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, iar instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel, prin raportare la soluția și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în oricare dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Verificând conținutul cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă și aplicând principiile de ordin teoretic anterior expuse, Înalta Curte constată că, deși a fost indicat ca temei juridic al memoriului de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., niciuna din situațiile reglementate de acest text de lege nu se regăsește în criticile formulate.

Cu alte cuvinte, celor statuate prin decizia civilă nr. 276 din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, recurenta-pârâtă nu le-a adus critici punctuale de nelegalitate care să se subsumeze vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea rezumându-se la contestarea situației de fapt reținute în apel, precum și la evocarea unor critici privitoare lipsa unor documente justificative din care să reiasă suprafața imobilelor pentru care s-au solicitat despăgubiri.

În mod similar, deși recurenta a criticat faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, solicitând instanței cenzurarea acestora, în sensul diminuării acestora, Înalta Curte constată că aceste critici nu se încadrează în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., deoarece aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecată reprezintă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate ale hotărârii.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 3/2020 din 20 ianuarie 2020, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel fiind, în absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia recurată, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., așa încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același Cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din același Cod, va anula recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 276 din 23 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.