ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 51/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.198/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 285/93/2022.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulat un punct de vedere de către apelantul-reclamant.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 9 septembrie 2024, în Dosarul nr. 285/93/2022, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: - Dacă beneficiul pensiei de serviciu conferit de prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă de respingere a acestui beneficiu, pronunțată în condițiile interdicției prevăzute de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004 (text modificat introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor), într-o altă acțiune formulată după apariția Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis că art. 83 2 din lege nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări modificatoare. - Dacă chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dacă infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 83 2 din aceeași lege și condamnarea definitivă a survenit după introducerea reglementării modificatoare și în condițiile în care eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei solicitante a acestui beneficiu și prin raportare la prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) " Art. 82. - (...) (5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) în funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile." " Art. 83 2 . - (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 și 83 1 și de indemnizația prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, precum și una din infracțiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare, «Infracțiuni contra înfăptuirii justiției» săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii. (2) Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public. (3) Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale. (4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori va informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică."

Codul de procedură civilă " Art. 431. - Efectele lucrului judecat (...) (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă." " Art. 521. - Conținutul și efectele hotărârii (...) (3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării deciziei." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-au invocat chestiunile de drept

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov cu nr. 285/93/2022, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a Deciziei din 26 noiembrie 2021 a Casei Județene de Pensii Ilfov și emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască dreptul la pensia de serviciu conform art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, începând cu 15 ianuarie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 2.975 din 16 noiembrie 2022, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra pretenției reclamantului de acordare a pensiei de serviciu s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acesta nu îndeplinește condițiile de acordare a pensiei de serviciu (deținerea unei funcții dintre cele enumerate de legiuitor și vechimea de cel puțin 25 de ani în acele funcții).

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației.

În motivare a arătat că prima instanță s-a raportat numai la considerentele Deciziei nr. 5.147 din 22 octombrie 2021 a Curții de Apel București, nu și la dispozitivul acesteia, când a dat eficiență efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Or, analiza deciziei anterior evocate relevă o contradicție între considerente și dispozitiv, deoarece în considerente s-a reținut că reclamantul nu are dreptul la pensia de serviciu în condițiile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, iar prin dispozitivul deciziei i se recunoaște acest drept. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că în procesele vizând stabilirea și/sau plata drepturilor de pensie ale personalului plătit din fonduri publice este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, dacă anterior această chestiune nu a fost deja dezlegată, conform art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, se impune a se stabili dacă beneficiul pensiei de serviciu conferit de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 mai poate fi obținut în situația în care asupra acesteia s-a statuat deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă (în sensul nerecunoașterii beneficiului), pronunțată înainte de publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în condițiile în care prin aceeași hotărâre s-a stabilit îndreptățirea reclamantului la pensia de serviciu după împlinirea vârstei de 60 de ani.

Ca atare, instanța de trimitere a apreciat că problemele de drept antamate prin sesizare influențează soluționarea pe fond a cauzei. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Apelantul nu a prezentat un punct de vedere asupra chestiunilor de drept invocate, însă a apreciat că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestor chestiuni.

Intimata a apreciat că prevederile art. 82 alin. (5) teza finală din Legea nr. 303/2004 condiționează acordarea beneficiului pensiei de serviciu pentru vechimea în magistratură prevăzută de alin. (1) și (3) ale aceluiași articol de împlinirea vârstei de 60 de ani și eliberarea din funcție pentru motive neimputabile. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

Instanța de trimitere a apreciat că autoritatea de lucru judecat împiedică rejudecarea chestiunii referitoare la acordarea beneficiului pensiei de serviciu în baza dezlegării date ulterior prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ca atare, dezlegarea dată prin decizia interpretativă nu poate fi aplicată retroactiv, față de conținutul art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care prevede că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. VII. Jurisprudența instanțelor naționale

Instanțele judecătorești au transmis atât hotărâri judecătorești, cât și puncte de vedere teoretice ale judecătorilor cu privire la chestiunile de drept ce formează obiectul sesizării.

Cu privire la prima chestiune de drept s-au conturat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că beneficiul pensiei de serviciu conferit de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă de respingere a acestui beneficiu, pronunțată în condițiile interdicției prevăzute de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004, într-o altă acțiune formulată după publicarea Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

S-a argumentat că efectul pozitiv al autorității de lucru judecat atașat hotărârii judecătorești definitive prin care a fost respinsă cererea de acordare a pensiei de serviciu împiedică recunoașterea acestui beneficiu. În condițiile în care hotărârea judecătorească definitivă nu a fost desființată într-o cale de atac de retractare, caracterul imputabil/neimputabil al motivului eliberării din funcție nu mai are relevanță.

Într-o opinie minoritară (neargumentată) s-a apreciat că beneficiul pensiei de serviciu conferit de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 nu poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă de respingere a acestui beneficiu, pronunțată în condițiile interdicției prevăzute de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004, într-o altă acțiune formulată după publicarea Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cu privire la a doua chestiune de drept s-au conturat două opinii.

Într-o primă opinie s-a apreciat că problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dacă infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 83 2 din aceeași lege și condamnarea definitivă a survenit după introducerea reglementării modificatoare, în condițiile în care eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei care a solicitat acest beneficiu.

S-a argumentat că trebuie avute în vedere atât principiul securității raporturilor juridice pe care se grefează autoritatea de lucru judecat, cât și împrejurarea că deciziile pronunțate de instanța supremă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, neputând produce efecte retroactive.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că problema de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, dacă infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 83 2 din aceeași lege și condamnarea definitivă a survenit după introducerea reglementării modificatoare, în condițiile în care eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei care a solicitat acest beneficiu.

În fundamentarea acestei opinii s-a arătat că dispozițiile interpretate de instanța supremă produc efecte viitoare pentru situații juridice născute anterior intrării în vigoare a acestor dispoziții. Aplicarea imediată și efectivă a legii noi nu aduce atingere principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție atunci când legea nouă atribuie efecte viitoare unor situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare, care încă nu sunt consumate, ci se află în curs de desfășurare.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problemele de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 660 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 19 noiembrie 2019, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 303/2004 și, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 2 din Legea nr. 303/2004. Alte excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au fost respinse, ca neîntemeiate, prin Decizia nr. 733 din 21 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 27 februarie 2020, și Decizia nr. 676 din 21 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 9 februarie 2022. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 83 2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Prin Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit că: "Pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la stabilirea condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcțiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile alin. (1) al aceluiași articol se referă la perioada de cel puțin 25 de ani."

Prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. 83 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziția legală menționată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării sale în vigoare."

Prin Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Din interpretarea coroborată a art. 521 alin. (3) și a art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă reiese că, în situația unui concurs între efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și caracterul obligatoriu al deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, vizând dezlegarea dată unei probleme de drept, în situația în care ambele sunt incidente într-un proces, dar soluționează în mod diferit o problemă de drept, are prioritate de aplicare autoritatea de lucru judecat sau dezlegarea obligatorie a instanței supreme?". X. Raportul asupra chestiunilor de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării este reprezentat de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, actul normativ instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (2) și (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că problema de drept dedusă judecății privește stabilirea dreptului la pensia de serviciu, prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004, în condițiile în care în anul 2014 a fost reglementată interdicția prevăzută de art. 83 2 din aceeași lege. În consecință, în cauza care a ocazionat sesizarea, pretențiile deduse judecății se circumscriu domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul art. 1 alin. (2) din același act normativ.

Cauza care a ocazionat sesizarea instanței supreme se află pe rolul Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, ca instanță competentă să judece calea de atac a apelului.

Cât privește condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită.

Sub acest aspect, instanța de trimitere s-a rezumat la a arăta, în cuprinsul încheierii de sesizare, că "este obligatorie sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a litigiului, dacă anterior această chestiune nu a fost deja dezlegată".

Contrar concluziei la care a ajuns instanța de trimitere, instanța supremă subliniază că și în cazul sesizărilor întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este necesar a fi demonstrată existența unei chestiuni de drept, aptă să declanșeze mecanismul hotărârii prealabile, noțiune cu un înțeles autonom, ce nu este sinonimă cauzei juridice a acțiunii deduse judecății.

Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. Nu este posibil însă ca în cadrul acestui mecanism instanța supremă să se substituie funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, învestită cu soluționarea, în concret, a raportului juridic dedus judecății.

Astfel cum rezultă din dosarul constituit în vederea soluționării sesizării, o primă cerere de recunoaștere a dreptului la pensia de serviciu a fost soluționată definitiv de o instanță de judecată anterior pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța stabilind că reclamantul nu poate beneficia de pensie de serviciu deoarece îi este aplicabilă interdicția prevăzută de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004, fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute de textul legal.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că interdicția prevăzută de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004 nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări, reclamantul a formulat a doua acțiune prin care a solicitat recunoașterea dreptului la pensia de serviciu, invocând în mod expres Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019, însă cererea sa a fost din nou respinsă, reținându-se existența autorității de lucru judecat atașate hotărârilor judecătorești pronunțate în demersul procesual anterior, precum și faptul că decizia invocată nu are niciun efect asupra acestor hotărâri, deoarece "cele decise anterior pronunțării asupra unei chestiuni de drept rămân în ființă și produc efecte ce nu pot fi înlăturate de părți pe motivul existenței dezlegării date de instanța supremă".

Instanța de trimitere, fiind învestită cu a treia cerere de stabilire a dreptului la pensia de serviciu, a decis sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu două întrebări.

Prima întrebare formulată vizează împrejurarea dacă beneficiul pensiei de serviciu conferit de art. 82 din Legea nr. 303/2004 poate fi înlăturat prin existența autorității de lucru judecat rezultate dintr-o hotărâre definitivă, prin care s-a stabilit că reclamantul nu poate beneficia de pensia specială, fiindu-i aplicabilă interdicția prevăzută de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004, în urma judecării unei alte acțiuni, formulată după pronunțarea Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că interdicția prevăzută de art. 83 2 din Legea nr. 303/2004 nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracțiuni săvârșite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări.

Se observă că instanța de trimitere nu indică o chestiune de drept care, prin caracterul său dificil, controversat ori nelămurit, să o califice a fi dedusă spre examinare în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, instanța de trimitere nu prezintă dificultățile întâmpinate în soluționarea acțiunii cu care a fost învestită și nici care ar fi controversa în legătură cu posibila rezolvare a acesteia, din perspectiva enunțată.

În realitate, prin această primă întrebare, instanța de trimitere solicită stabilirea, în concret, a efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în demersul procesual inițiat subsecvent pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului.

Așadar, câtă vreme instanța de trimitere nu are o veritabilă problemă de interpretare a textelor legale, de natură a constitui izvor al jurisprudenței divergente și care să justifice pronunțarea hotărârii prealabile, sesizarea urmărește doar o confirmare a soluției care se prefigurează în cauza cu care a fost învestită, abordare ce are semnificația nesocotirii sensului și rațiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile.

A doua întrebare formulată de instanța de trimitere vizează împrejurarea dacă chestiunea de drept dezlegată prin Decizia nr. 43 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept are efect retroactiv asupra hotărârilor definitive de respingere a beneficiului pensiei de serviciu conferite de art. 82 din Legea nr. 303/2004, în situația în care infracțiunea a fost comisă înainte de introducerea art. 83 2 din aceeași lege, condamnarea definitivă a survenit după introducerea acestui text de lege, iar eliberarea din funcție s-a făcut din motive neimputabile persoanei solicitante a acestui beneficiu.

În analiza condiției ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei se impune precizarea că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei.

În cauză se observă însă că această chestiune a fost soluționată deja în al doilea demers procesual, inițiat subsecvent pronunțării Deciziei nr. 43 din 14 octombrie 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de apel analizând și tranșând în acel cadru procesual, în mod definitiv, împrejurarea că această decizie nu a afectat în niciun fel autoritatea de lucru judecat rezultată din hotărârile judecătorești pronunțate în primul demers procesual efectuat de reclamant, anterior pronunțării invocatei decizii.

Cum instanța care judecă procesul ulterior, derulat între aceleași părți, este obligată să țină cont de autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive anterioare, indiferent dacă este vorba despre efectul negativ sau pozitiv al autorității de lucru judecat, este evident că o rezolvare de principiu a celei de-a doua chestiuni ce face obiectul prezentei sesizări nu ar fi utilă instanței de trimitere în soluționarea litigiului cu care este învestită.

Întrucât în cauză nu se pune problema existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege, rezultă că cele reținute anterior fac de prisos verificarea întrunirii ultimei condiții de admisibilitate.

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă,