ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1809/2010

Asupra recursului de fata: Din examinarea lucrărilor dosarului, constata următoarele: Prin sentința comercială nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI a comercială, s-a admis acțiunea reclamantei SC S.E. SRL în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA Bucuresti și A.V.A.S. Bucuresti și s-a constatat nulitatea absolută a pct. 5 din hotărârea A.G.E.A. din 11 octombrie 2007 referitoare la vânzarea activului „Baracă metalică și teren aferent 545 mp”. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de către pârâtele SC B. SA Bucuresti și A.V.A.S. Bucuresti au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 546 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de control judiciar a avut în vedere că, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004, întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispozițiilor legale privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Art. 12 lit. d) din Legea nr. 346/2004 prevede că întreprinderile mici și mijlocii au drept de preferință la cumpărarea activelor disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale precum și ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat aflate în vecinătatea imediată a activelor pe care le dețin în proprietate.

Dreptul de preferință se poate exercita prin depunerea unei solicitări în acest sens, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înscrierii activului pe listele cuprinzând activele disponibile prevăzute la art. 13 alin. (4). Este interzis sub sancțiunea nulității absolute, transferul, în orice moment al dreptului de proprietate asupra activului disponibil, fără acordarea dreptului de preferință. Fără a înlătura aplicabilitatea prevederilor legii generale - legea privatizării - ce constituie dreptul comun în materie, curtea de apel a apreciat că, în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 346/2004, lege cu caracter special, fiind cunoscută regula că norma specială se aplică cu prioritate ori de câte ori se găsește în fața unui caz care intră în prevederile sale.

Față de cele arătate și nu în ultimul rând și față de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 care prevede că, regiile autonome, societățile, companiile naționale precum și societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie contractele de vânzare-cumpărare, Curtea a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 346/2004 și nu Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește susținerea A.V.A.S. în sensul că Hotărârii A.G.E.A.

este legală fiind adoptată în concordanță cu legislația internă și europeană, prin invocarea art. 81 alin. (1) și (2) din Tratatul de la Roma și art. 11 alin. (2) din Constituție, Curtea a reținut că este neîntemeiată deoarece art. 85 alin. (1) arată în mod expres că sunt interzise practicile ce pot aduce atingere liberei concurențe, deci nu este incident în speța de față. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele SC B. SA Bucuresti prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. Bucuresti, care au invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut încălcarea legii de către instanța de apel. Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, va admite recursurile și va răspunde acestora printr-un considerent comun, după cum urmează: Hotărârea atacată este nelegala, urmând a fi modificata pentru motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind data cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004, precum și a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 137/2002 întrucât în speța de fata sunt incidente prevederile legislației privatizării, cadrul legal special in privința închirierii si vânzării activelor societăților comerciale, iar nu dispozițiile Legii nr. 346/2004 astfel cum au considerat atât instanța de fond cat si instanța de apel.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările si completările ulterioare: Art. 2 - "Prevederile prezentei legi se aplica societăților comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înființat, la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, filialelor la care sunt acționari/asociați majoritari societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și regiilor autonome". Art. 15 alin. (4) - "Vânzarea, închirierea, asocierea în participațiune, aportul la capitalul social al unei societăți comerciale, leasingul imobiliar și constituirea uzufructului având ca obiect activele societății comerciale, inclusiv cele de interes strategic, se aprobă de către adunarea generala a acționarilor pe baza mandatului acordat de instituția publică implicată". Dispozițiile art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicata, cu modificările și completările ulterioare, prevăd: „Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele și în contul societății, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanție bunuri aflate in patrimoniul societății,

a căror valoare depășește jumătate din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acționarilor, data in condițiile art. 115"; Concluzionând, competența de aprobare a operațiunii de închiriere, vânzare a activelor unor societăți comerciale în care statul este acționar, aparține adunării generale a acționarilor. Evident ca, în cazul operațiunilor juridice menționate mai sus sunt incidente prevederile legislației privatizării, cadrul legal special in privința închirierii si vânzării activelor societăților comerciale. În decizia comerciala pronunțata, instanța de apel a înlăturat nejustificat aceste apărări, reținând greșit că in speța sunt aplicabile prevederile legislației specifice întreprinderilor mici si mijlocii, respectiv art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004.

Conform prevederilor art. 13 (4) din Legea nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare, societățile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate să stabilească și să întocmească liste cuprinzând activele disponibile, liste care trebuie transmise C.C.I. a Municipiului București. Or, așa cum și SC S.E. SRL cunoștea, asemenea liste cuprinzând activele disponibile ale SC B. SA nu au fost depuse la C.C.I. a Municipiului București, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și apreciate de instanța ca fiind pertinente, nu rezultă faptul că SC B. SA a stabilit și întocmit o asemenea listă de active disponibile, astfel cum acestea sunt definite de legislația întreprinderilor mici și mijlocii.

Prevederile Legii nr. 346/2004, respectiv art. 13 alin. (1), (2) și (4), reglementează expressis verbis faptul ca societatea comerciala este singura îndreptățită să stabilescă dacă activele din patrimoniul acesteia sunt active disponibile (în sensul că activele în cauză nu au fost utilizate mai mult de trei luni, se află în conservare pentru o perioada mai mare de 1 an) și să întocmească lista la care am făcut referire mai sus pe care să o depună la C.C.I. a Municipiului București.

În acest context, pornind de la ideea ca activul „baraca metalica si teren aferent in suprafața de 545 mp” nu sunt active disponibile, astfel cum acestea sunt definite de dispozițiile legale redate mai sus, rezultă că prevederile Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile speței de față, nefiind îndeplinită condiția exercitării vreunui drept de preferința atâta timp cat activele în cauză nu au fost declarate de societatea comerciala ca fiind disponibile. Pe lângă această condiție de declarare a activelor ca fiind active disponibile in sensul Legii nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, trebuie îndeplinită și condiția existentei unui contract de închiriere în derulare.

În condițiile în care rezultă ca nu sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare, acestea nu sunt incidente speței de față, soluția corectă a instanței ar fi trebuit sa fie admiterea apelului A.V.A.S. În consecință, societatea comercială poate vinde activele respective în concordanță deplină cu dispozițiile Legii nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările si completările ulterioare, fără a avea obligația să respecte dispozițiile Legii nr. 346/2004. Totodată, instanța de apel a reținut în mod greșit, în considerarea aplicării in cauza a prevederilor art. 12 lit. d) din Legea nr. 346/2004, dreptul de preferința al SC S.E.

SRL la cumpărarea activelor disponibile. De altfel, potrivit art. 85 alin. (1) lit. d) din Tratatul din 25 mai 1957 privitor la instituirea unei Comunități Europene (Tratatul C.E.), sunt interzise orice decizii sau practici care pot afecta comerțul, între alte state prin aplicarea unor condiții inegale la pretenții echivalente față de partenerii comerciali, creîndu-se astfel un dezavantaj concurențial". Prin aceste dispoziții cuprinse in art. 85 Tratatul C.E. se anulează atât dreptul de preferința, cât și stabilirea unui preț preferențial invocate de pârâtă. Tratatul de instituire a Comunității Europene a fost ratificat odată cu ratificarea Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeana prin Legea nr. 157/2005.

Ca atare, prevederile art. 85 din Tratatul din 25 martie 1957, pentru țara noastră, cu referire la raporturile comerciale stabilite pe piața internă, ca parte a pieței comunitare sunt obligatorii. Instanța de apel a considerat în mod eronat că prevederile art. 85 Tratatul C.E. nu sunt incidente în speța de fata nesocotind principiul priorității dreptului comunitar. În cadrul Curții Europene de Justiție, supremația (prioritatea) dreptului comunitar trebuie sa fie generală și absolută, regăsindu-se asupra ansamblului dreptului național, inclusiv și asupra regulilor constituționale. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat ca normele interne ale unui stat, chiar și cele de ordin constituțional, nu pot justifica neîndeplinirea de către state a obligațiilor comunitare.

Aceasta a susținut că prin contrast cu tratatele internaționale obișnuite, Tratatul C.E. a creat propriul sau sistem juridic, care a devenit parte integranta a sistemelor juridice ale statelor membre și pe care tribunalele lor sunt obligate sa-l aplice. În acest context normativ, dispozițiile Legii nr. 346/2004, ca lege speciala, își încetează aplicabilitatea, fiind in contradicție evidenta cu art. 85 Tratatul C.E. Având in vedere cele expuse, instanța de apel era obligată să facă aplicarea art. 85 Tratatul C.E., acesta susținând în mod total greșit că nu are relevanță în cauză pentru considerentele relevate mai sus. Totodată, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României, „tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." Prin această prevedere cuprinsă în legea fundamentală, este consacrat principiul priorității dreptului comunitar.

Astfel, odată ratificat, Tratatul de instituire a Comunităților Europene devine parte a dreptului intern, devenind direct aplicabil în legislația națională. Prevederile comunitare trebuie aplicate cu prioritate, România devenind membră a U.E. începând cu 1 ianuarie 2007. În acest context normativ, dispozițiile Legii nr. 346/2004, ca lege specială, își încetează aplicabilitatea, fiind in contradicție evidenta cu textul menționat din tratat. Dispunând în sensul respingerii apelurilor și pe fond admițând cererea introductivă și, astfel, constatându-se nulitatea absoluta a pct. 5 din Hotărârea A.G.E.A. a SC B. SA din 11 octombrie 2007, instanța de judecata a pronunțat o hotărâre contrara legii, Hotărârea A.G.E.A.

SC B. SA fiind legală, întrucât a fost adoptata in concordanta cu legislația interna si europeana. Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se vor admite recursurile declarate de pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Se va modifica în tot decizia recurată în sensul că se vor admite apelurile declarate de pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o va schimba în totalitate.

Se va respinge acțiunea reclamantei SC S.E. SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. București împotriva Deciziei comerciale nr. 546 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică în tot decizia recurată în sensul că admite apelurile declarate de pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 4133 din 21 martie 2008 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în totalitate. Respinge acțiunea reclamantei SC S.E. SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA București prin administrator judiciar G.G.E. Sprl și A.V.A.S.

București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.