ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2572/2013

Deliberând asupra recursului, de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința nr. 3306/2011, pronunțată în Dosarul nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, s-au respins excepțiile invocate de pârâți, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M. C. SRL, în contradictoriu cu pârâții municipiul Craiova, prin primar și consiliul local al municipiului Craiova. Pentru a hotări astfel, instanța a reținut că prin Hotărârea nr. 559/ 17 decembrie 2009, emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a aprobat cumpărarea terenului proprietatea reclamantei, în suprafață de 312 m 2 , din acte și 311 m 2 , din măsurători, situat în municipiul Craiova, cu scopul de a fi utilizat ca parcare publică.

Instanța a mai constatat că, prin hotărârea sus-menționată, s-a prevăzut ca prețul de pornire a negocierii, prețului de achiziționare a terenului să se stabilească pe baza raportului de evaluare, aprobat prin Hotărârea nr. 75 din 25 februarie 2010 și că a fost împuternicit Primarul Municipiului Craiova să desemneze Comisia de negociere a prețului de achiziție a terenului și să reprezinte Municipiul Craiova în fața notarului public, în vederea autentificării contractului de: vânzare-cumpărare și îndeplinirii condițiilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

Excepțiile lipsei capacității de folosință și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Craiova, invocate de pârâți prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, întrucât pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost cel care a emis hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 și 79 din 25 februarie 2010, prin care s-a aprobat atât achiziționarea terenului proprietatea reclamantului, cât și o serie de alte măsuri.

Excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de către pârâte prin întâmpinare, s-a considerat că este neîntemeiată, întrucât, deși prin dispoziția nr. 22385 din 20 mai 2010, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a stabilit comisia de negociere a prețului de achiziționare a terenului, iar negocierea a fost programată pentru data de 4 iunie 2010, la sediul Primăriei Municipiului Craiova, până la data pronunțării sentinței părțile nu au convenit un preț final al negocierii privind vânzarea-cumpărarea terenului respectiv, așa cum rezultă din cuprinsul adresei emise de Primăria Municipiului Craiova. S-a constatat că acțiunea a fost formulată de către reclamantă la data de 25 februarie 2011, adică ulterior parcurgerii etapelor premergătoare negocierii prețului vânzării terenului în litigiu, negociere care nu a fost finalizata de către părți, astfel încât nu se poate reține ca fiind prematur introdusă.

Cât privește reclamanta, s-a motivat că are un drept și interes actual în promovarea acțiunii. S-a avut în vedere că din raportul de evaluare a terenului proprietatea reclamantei situat în Craiova, întocmit de SC I.P. SRL, rezultă că la data evaluării, 11 februarie 2010, valoarea de piață a terenului era de 340.400 RON, iar prin hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 și nr. 75 din 25 februarie 2010, emise de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a hotărât că prețul negocierii privind achiziționarea terenului a început de la valoarea din raportul de evaluare, adică de la 340.400 RON. Cum, în urma negocierii, părțile nu s-au înțeles asupra prețului final de vânzare a terenului, instanța a considerat că acest preț nu poate fi cel impus de reclamantă, adică valoarea de piață a terenului de la data evaluării - 11 februarie2010, stabilită prin raportul de evaluare întocmit de către SC I.P.

SRL, ci că, în cauza dedusă judecății, se impunea efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a terenului la valoarea de piață actuală, probă pusă în discuție de către instanță, cu care reclamanta nu a fost de acord. Față de argumentele arătate, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins-o. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta SC M.C. SRL Craiova, criticând-o ca netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la încheierea contractului, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin decizia nr. 61 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantei. S-a reținut că, în esență că acceptarea nu concordă cu oferta. Oferta apelantei reclamante de a vinde terenul la prețul de 340.000 RON, stabilit prin raportul de evaluare, exprimată chiar și prin acțiunea introductivă, nu a fost acceptată necondiționat de către intimații pârâți, astfel cum rezultă chiar și din procesul-verbal întocmit la data de 18 aprilie 2012. Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 559/2009, invocată de către apelantă, intimații pârâți nu au acceptat achiziționarea terenului la un anumit preț, ci au stabilit doar criteriul de la care urma a se negocia prețul bunului.

Prin urmare, cum acceptarea nu a întâlnit oferta și nu s-a format consimțământul, nu au fost analizate susținerile apelantei privind momentul și locul încheierii, contractului prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 35 și 37 C. com., aplicabile în cazul încheierii contractului între absenți. Având în vedere că între părți nu s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, instanța de apel a apreciat că nu este o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, neputând să se dea eficiență dispozițiilor art. 1073 C. civ., care au constituit temeiul de drept al acțiunii reclamantei, dispoziții legale aplicabile unei acțiuni în răspundere contractuală derivată din neîndeplinirea unor obligații asumate convențional.

Prin urmare, concluzionează: instanța de apel că, nu se poate suplini consimțământul cumpărătorului, întrucât ar încălca principiul libertății de voință ce guvernează actele juridice (art. 969 C. civ.), așa încât nu a constatat ca intervenit acordul de voință între părți. Astfel, în asemenea situație, intimații nu pot fi obligați să-și îndeplinească ceva ce nu și-au asumat-o, aceea de a cumpăra terenul la prețul de 340.000 RON, stabilit prin raportul de evaluare. Împotriva deciziei pronunțată în apel, reclamanta a declarat recurs prin care a criticat soluția din apel sub aspectul greșitei constatări că nu a intervenit o convenție între părți cu privire la terenul în litigiu. Recursul este netimbrat.

Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate de depunere a orginalului taxei judiciare de timbru conform măsurilor disuse la termenul anterior, pentru termenul de judecată de la 27 iunie 2013, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul reclamantei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 61 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.