ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2572/2013

Deliberând asupra recursului, de față,

din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința nr.

3306/2011, pronunțată în Dosarul nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, secția

a II-a civilă, s-au respins excepțiile invocate de pârâți, s-a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC M. C. SRL, în contradictoriu cu pârâții municipiul

Craiova, prin primar și consiliul local al municipiului Craiova.

Pentru a hotări astfel, instanța a

reținut că prin Hotărârea nr. 559/ 17 decembrie 2009, emisă de pârâtul

Consiliul Local al Municipiului Craiova, s-a aprobat cumpărarea terenului

proprietatea reclamantei, în suprafață de 312 m

2

, din acte și 311 m

2

,

din măsurători, situat în municipiul Craiova, cu scopul de a fi utilizat ca

parcare publică.

Instanța a mai constatat că, prin

hotărârea sus-menționată, s-a prevăzut ca prețul de pornire a negocierii,

prețului de achiziționare a terenului să se stabilească pe baza raportului de

evaluare, aprobat prin Hotărârea nr. 75 din 25 februarie 2010 și că a fost

împuternicit Primarul Municipiului Craiova să desemneze Comisia de negociere a

prețului de achiziție a terenului și să reprezinte Municipiul Craiova în fața

notarului public, în vederea autentificării contractului de: vânzare-cumpărare

și îndeplinirii condițiilor de publicitate imobiliară prevăzute de lege.

Excepțiile lipsei capacității de

folosință și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al

Municipiului Craiova, invocate de pârâți prin întâmpinarea depusă în Dosarul

nr. 9357/63/2011 al Tribunalului Dolj, s-a apreciat că sunt neîntemeiate,

întrucât pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova a fost cel care a emis

hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 și 79 din 25 februarie 2010, prin care

s-a aprobat atât achiziționarea terenului proprietatea reclamantului, cât și o

serie de alte măsuri.

Excepția prematurității introducerii

acțiunii, invocată de către pârâte prin întâmpinare, s-a considerat că este

neîntemeiată, întrucât, deși prin dispoziția nr. 22385 din 20 mai 2010, emisă

de Primarul Municipiului Craiova, s-a stabilit comisia de negociere a prețului

de achiziționare a terenului, iar negocierea a fost programată pentru data de 4

iunie 2010, la sediul Primăriei Municipiului Craiova, până la data pronunțării

sentinței părțile nu au convenit un preț final al negocierii privind

vânzarea-cumpărarea terenului respectiv, așa cum rezultă din cuprinsul adresei

emise de Primăria Municipiului Craiova.

S-a constatat că acțiunea a fost

formulată de către reclamantă la data de 25 februarie 2011, adică ulterior

parcurgerii etapelor premergătoare negocierii prețului vânzării terenului în

litigiu, negociere care nu a fost finalizata de către părți, astfel încât nu se

poate reține ca fiind prematur introdusă. Cât privește reclamanta, s-a motivat că

are un drept și interes actual în promovarea acțiunii.

S-a avut în vedere că din raportul de evaluare

a terenului proprietatea reclamantei situat în Craiova, întocmit de SC I.P. SRL,

rezultă că la data evaluării, 11 februarie 2010, valoarea de piață a terenului era

de 340.400 RON, iar prin hotărârile nr. 559 din 17 decembrie 2009 și nr. 75 din

25 februarie 2010, emise de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova,

s-a hotărât că prețul negocierii privind achiziționarea terenului a început de la

valoarea din raportul de evaluare, adică de la 340.400 RON.

Cum, în urma negocierii, părțile nu s-au

înțeles asupra prețului final de vânzare a terenului, instanța a considerat că acest

preț nu poate fi cel impus de reclamantă, adică valoarea de piață a terenului de

la data evaluării - 11 februarie2010, stabilită prin raportul de evaluare întocmit

de către SC I.P. SRL, ci că, în cauza dedusă judecății, se impunea efectuarea unei

expertize tehnice de evaluare a terenului la valoarea de piață actuală, probă pusă

în discuție de către instanță, cu care reclamanta nu a fost de acord.

Față de argumentele arătate, instanța a

apreciat că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată

și, pe cale de consecință, a respins-o.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta

SC M.C. SRL Craiova, criticând-o ca netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea

apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii

și obligării pârâților la încheierea contractului, sub sancțiunea de daune cominatorii

de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin decizia nr. 61 din 25 aprilie 2012,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă a fost respins ca nefondat

apelul reclamantei.

S-a reținut că, în esență că acceptarea

nu concordă cu oferta.

Oferta apelantei reclamante de a vinde

terenul la prețul de 340.000 RON, stabilit prin raportul de evaluare, exprimată

chiar și prin acțiunea introductivă, nu a fost acceptată necondiționat de către

intimații pârâți, astfel cum rezultă chiar și din procesul-verbal întocmit la data

de 18 aprilie 2012.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului

Craiova nr. 559/2009, invocată de către apelantă, intimații pârâți nu au acceptat

achiziționarea terenului la un anumit preț, ci au stabilit doar criteriul de la

care urma a se negocia prețul bunului.

Prin urmare, cum acceptarea nu a întâlnit

oferta și nu s-a format consimțământul, nu au fost analizate susținerile apelantei

privind momentul și locul încheierii, contractului prin prisma prevederilor dispozițiilor

art. 35 și 37 C. com., aplicabile în cazul încheierii contractului între absenți.

Având în vedere că între părți nu s-a încheiat

un antecontract de vânzare-cumpărare, instanța de apel a apreciat că nu este o promisiune

bilaterală de vânzare-cumpărare, neputând să se dea eficiență dispozițiilor

art. 1073 C. civ., care au constituit temeiul de drept al acțiunii reclamantei,

dispoziții legale aplicabile unei acțiuni în răspundere contractuală derivată din

neîndeplinirea unor obligații asumate convențional.

Prin urmare, concluzionează: instanța de

apel că, nu se poate suplini consimțământul cumpărătorului, întrucât ar încălca

principiul libertății de voință ce guvernează actele juridice (art. 969 C. civ.),

așa încât nu a constatat ca intervenit acordul de voință între părți. Astfel, în

asemenea situație, intimații nu pot fi obligați să-și îndeplinească ceva ce nu și-au

asumat-o, aceea de a cumpăra terenul la prețul de 340.000 RON, stabilit prin raportul

de evaluare.

Împotriva deciziei pronunțată în apel,

reclamanta a declarat recurs prin care a criticat soluția din apel sub aspectul

greșitei constatări că nu a intervenit o convenție între părți cu privire la terenul

în litigiu.

Recursul este netimbrat.

Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat,

din oficiu, excepția netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror,

excepții sau cereri.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată,

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile

și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare

de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional,

până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea

nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din același act normativ prevede

că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite

și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor

prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare

la taxa de timbru."

Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor

legale imperative evocate de depunere a orginalului taxei judiciare de timbru conform

măsurilor disuse la termenul anterior, pentru termenul de judecată de la 27 iunie

2013, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și va anula recursul reclamantei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Craiova împotriva deciziei

nr. 61 din 25 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 iunie 2013.