ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2538/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 778 din

12 aprilie 2012, Tribunalul Galați a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Statul Roman, prin Ministerul

Finanțelor Publice.

A fost admisă

excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român pun Ministerul

Finanțelor Publice și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca

fiind inadmisibilă,

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Stnlu Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice s-a reținut că aceasta este nefondată, motivat de

faptul că prin memoriul depus la dosar, cât și la termenul de judecata din 14

octombrie 2011, reclamantul și-a fundamentat acțiunea și pe presupuse erori

judiciare comise prin hotărârile judecatorești prin care a fost condamnat.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii s-a reținut că obligația Statului Român, de a repara

prejudiciile suferite de cel arestat sau detinut cu încălcarea dispozițiilor legale

în materie este stabilită prin art. 3 din Constituție și art. 504-506 C. proc.

pen.

Astfel,

admisibilitatea acțiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru

prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept, reglementată de art. 504

alin. (1) C. proc. pen. și bazată pe prevederile art. 48 alin. (3) din

Constituția României este condiționată de existența unei hotărâri definitive

date în urma rejudecării cauzei penale, prin care s-a stabilit că persoana

condamnată nu a săvârșit fapta imputată ori că fapta respectivă nu există și

cum o asemenea hotărâre nu există în cauza de față, s-a constatat că acțiunea

pentru plata de despăgubiri civile, în temeiul art. 504 C. proc. pen. este

inadmisibilă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.A. criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie,

Curtea de Apel

Galați secția

I c

ivilă, prin decizia civilă nr. 67/A din

10 octombrie 2012a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A.

reținând că, așa cum a apreciat și instanța de fond, reclamantul nu se află în

situația celui achitat, ca urmare a rejudecării după o condamnare definitivă,

reclamantul aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, ca

urmare a condamnării definitive, condamnare pe care, însă, acesta o contestă.

În acest

context, s-a reținut că, atâta vreme cât nu există o hotărâre de achitare a

reclamantului pronunțată în urma rejudecării cauzei sale penale în cadrul

căreia a fost condamnat definitiv, răspunderea Statului pentru eventualele

prejudicii suferite de reclamant nu poate fi antrenată în condițiile art. 504 C.

proc. pen. altfel că în mod corect acțiunea dedusă judecății a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.A. iar critica sa se referă la

faptul în mod greșit nu au fost audiați martorii propuși în fața instanței și că

în mod nelegal a tost condamnat ia o pedeapsă privativă de libertate întrucât

se consideră nevinovat.

La termenul

de dezbateri în fond Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității

recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Recursul,

potrivit Titlului

V,

Capitolul I din C. proc. civ. este

cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea

cerințelor stabilite de lege.

În acest

sens, art. 302

1

C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe

care trebuie să le conțină cererea de recurs.

Printre

aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora, aceasta

trebuie să cuprindă sub sancțiunea mutații dezvoltarea motivelor de fapt și de

drept pe care se întemeiază cu raportate strictă și limitativă la cazurile de

modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Din cuprinsul

cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor

de recurs nu se pot încadra in niciunul din cazurile reglementate la art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ. ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs.

Respectarea

cerințelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută, sub sancțiunea

nulității de art. 302

1

alin. (1) lit. b), d) C. proc. civ., ceea ce

confirmă în plus că aceasta cale de reformare extraordinară, nedevolutivă impune

numai analiza motivelor de nelegalitate și nu o rejudecare a fondului în orice

condiții.

În atare

situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302

1

alin

(1), lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de

reclamantul P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea recursului declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei civile nr.

67/A din 10 octombrie 2012.

Pronunțată de

Curtea de Apel Galați, secția

I c

ivilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.