ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2538/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 778 din 12 aprilie 2012, Tribunalul Galați a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român pun Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă, În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Stnlu Român, prin Ministerul Finanțelor Publice s-a reținut că aceasta este nefondată, motivat de faptul că prin memoriul depus la dosar, cât și la termenul de judecata din 14 octombrie 2011, reclamantul și-a fundamentat acțiunea și pe presupuse erori judiciare comise prin hotărârile judecatorești prin care a fost condamnat.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii s-a reținut că obligația Statului Român, de a repara prejudiciile suferite de cel arestat sau detinut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie este stabilită prin art. 3 din Constituție și art. 504-506 C. proc. pen. Astfel, admisibilitatea acțiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept, reglementată de art. 504 alin. (1) C. proc. pen. și bazată pe prevederile art. 48 alin. (3) din Constituția României este condiționată de existența unei hotărâri definitive date în urma rejudecării cauzei penale, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu a săvârșit fapta imputată ori că fapta respectivă nu există și cum o asemenea hotărâre nu există în cauza de față, s-a constatat că acțiunea pentru plata de despăgubiri civile, în temeiul art. 504 C. proc.

pen. este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, Curtea de Apel Galați secția I c ivilă, prin decizia civilă nr. 67/A din 10 octombrie 2012a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.A. reținând că, așa cum a apreciat și instanța de fond, reclamantul nu se află în situația celui achitat, ca urmare a rejudecării după o condamnare definitivă, reclamantul aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate, ca urmare a condamnării definitive, condamnare pe care, însă, acesta o contestă. În acest context, s-a reținut că, atâta vreme cât nu există o hotărâre de achitare a reclamantului pronunțată în urma rejudecării cauzei sale penale în cadrul căreia a fost condamnat definitiv, răspunderea Statului pentru eventualele prejudicii suferite de reclamant nu poate fi antrenată în condițiile art. 504 C. proc.

pen. altfel că în mod corect acțiunea dedusă judecății a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.A. iar critica sa se referă la faptul în mod greșit nu au fost audiați martorii propuși în fața instanței și că în mod nelegal a tost condamnat ia o pedeapsă privativă de libertate întrucât se consideră nevinovat. La termenul de dezbateri în fond Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I din C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302 1 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora, aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea mutații dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cu raportate strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra in niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs. Respectarea cerințelor privind cuprinsul cererii de recurs este prevăzută, sub sancțiunea nulității de art. 302 1 alin. (1) lit. b), d) C. proc. civ., ceea ce confirmă în plus că aceasta cale de reformare extraordinară, nedevolutivă impune numai analiza motivelor de nelegalitate și nu o rejudecare a fondului în orice condiții. În atare situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302 1 alin (1), lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei civile nr. 67/A din 10 octombrie 2012. Pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I c ivilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2013.