ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2013

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 4542/103/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 72/2011 din 4 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a lI-a civila de contencios administrativ și fiscal. Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2012, SC M.I.E. SRL, Roman a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă.

După un scurt istoric al cauzei, în motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că instanța de recurs a omis să examineze pe deplin motivele de recurs în privința expertizei tehnice efectuate în cauză, referitor ia faptul că nu s-ar fi cerut instanței o nouă expertiză, contrar obiecțiunilor depuse de reclamantă la Curtea de Apel Bacău prin care aceasta a solicitat un alt expert pentru efectuarea unei alte expertize în cauza dedusă judecății. În opinia contestatoarei, conform principiului rolului activ al instanței prevăzut de art. 129-130 C. proc. civ., judecătorul, având obligația să descopere adevărul, trebuia să pună în aplicare prevederile art. 212 C. proc. civ., fie pentru a cere expertului lămuririle necesare, fie pentru a dispune o nouă expertiză în dosar.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Intimata SC A.M.T.P. SA Roman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea contestației în anulare ca nefondată. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Analizând însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate formulate de recurenți, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei omisiuni, astfel cum pretinde contestatoarea, prezenta contestație în anulare fiind nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. Contrar susținerilor contestatoarei, instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor de nelegalitate care au putut fi încadrate în motivele reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., ținând cont că recursul este o cale extraordinară de atac, în exercitarea căruia, partea care o promovează trebuie să supună instanței de control judiciar învestită, critici care să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate strict prevăzute de prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. În mod greșit contestatorii se prevalează de „examinarea pe deplin a motivelor vizând expertiza tehnică efectuată în cauză", instanța de recurs fiind învestită expres cu examinarea motivelor de nelegalitate. În speță, nu se justifică admiterea contestației, deoarece criticile invocate de către contestatoare nu corespund prevederilor art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat ai omisiunii cercetării unuia dintre motivele de modificare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție, în prezenta cauză, soluția însăși a instanței de recurs, ceea ce nu este permis pe calea contestației în anulare, precum și probleme de fond ce au fost soluționate de instanța de recurs, care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de parte.

Motivele invocate de contestatoare se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or, prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs. În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit făptui că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejucfecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat frecvent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 8 din Convenție (Cauza Miirea vs. România, 28105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008). În aceiași sens, Curtea de la Strasbourg a reținut că „supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.

Nu se poate deroga de Ia acest principiu decât atunci când o cer motive substanțiale și imperioase" (cauza Sebastian Taub c. României, Hotărârea din 12 octombrie 2008). Simpla nemulțumire a contestatoarei cu privire Ia soluția pronunțată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate conduce la admiterea contestației în anulare de față, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. Pentru considerentele anterior expuse, potrivit cărora nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, in Dosarul nr. 4542/103/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2013.