ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2013

Deliberând

asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin decizia nr. 2197 din 2 mai

2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă,

în Dosarul nr. 4542/103/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 72/2011 din 4 octombrie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a lI-a civila de contencios

administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată la data

de 11 mai 2012, SC M.I.E. SRL, Roman a formulat contestație în anulare împotriva

deciziei nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă.

După un scurt

istoric al cauzei, în motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență,

că instanța de recurs a omis să examineze pe deplin motivele de recurs în

privința expertizei tehnice efectuate în cauză, referitor ia faptul că nu s-ar

fi cerut instanței o nouă expertiză, contrar obiecțiunilor depuse de reclamantă

la Curtea de Apel Bacău prin care aceasta a solicitat un alt expert pentru

efectuarea unei alte expertize în cauza dedusă judecății.

În opinia

contestatoarei, conform principiului rolului activ al instanței prevăzut de

art. 129-130 C. proc. civ., judecătorul, având obligația să descopere adevărul,

trebuia să pună în aplicare prevederile art. 212 C. proc. civ., fie pentru a

cere expertului lămuririle necesare, fie pentru a dispune o nouă expertiză în

dosar.

În drept, au

fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Intimata SC

A.M.T.P. SA Roman a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență,

respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Examinând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat,

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele

care succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi

atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei

greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai

în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare

sau de casare.

Analizând

însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva

tuturor criticilor de nelegalitate formulate de recurenți, subsumate

prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., iar dezlegarea dată

recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei omisiuni, astfel cum

pretinde contestatoarea, prezenta contestație în anulare fiind nefondată din

perspectiva dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.

Contrar

susținerilor contestatoarei, instanța de recurs a răspuns tuturor criticilor de

nelegalitate care au putut fi încadrate în motivele reglementate de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., ținând cont că recursul este o cale extraordinară

de atac, în exercitarea căruia, partea care o promovează trebuie să supună

instanței de control judiciar învestită, critici care să vizeze nelegalitatea

hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate strict prevăzute de

prevederile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În mod greșit

contestatorii se prevalează de „examinarea pe deplin a motivelor vizând

expertiza tehnică efectuată în cauză", instanța de recurs fiind învestită

expres cu examinarea motivelor de nelegalitate.

În speță, nu

se justifică admiterea contestației, deoarece criticile invocate de către

contestatoare nu corespund prevederilor art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba

de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat ai omisiunii

cercetării unuia dintre motivele de modificare invocate. Contestatoarea nu face

decât să repună în discuție, în prezenta cauză, soluția însăși a instanței de

recurs, ceea ce nu este permis pe calea contestației în anulare, precum și

probleme de fond ce au fost soluționate de instanța de recurs, care s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de parte.

Motivele

invocate de contestatoare se circumscriu unor critici împotriva deciziei

irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or, prevederile art.

318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie

interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea

unui veritabil recurs la recurs.

În mod

constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

reamintit făptui că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea

acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o

rejucfecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui

"recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de

circumstanțe esențiale și imperative.

De asemenea,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat frecvent că principiul

securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res

iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și

irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 8

din Convenție (Cauza Miirea vs. România, 28105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

În aceiași

sens, Curtea de la Strasbourg a reținut că „supervizarea nu trebuie să devină

un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere diferite

asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.

Nu se poate deroga de Ia acest principiu decât atunci când o cer motive

substanțiale și imperioase" (cauza Sebastian Taub c. României, Hotărârea

din 12 octombrie 2008).

Simpla

nemulțumire a contestatoarei cu privire Ia soluția pronunțată sau cu privire la

argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate conduce la

admiterea contestației în anulare de față, iar aspectele invocate în motivarea

cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 318 alin. (1) teza a doua C.

proc. civ.

Pentru

considerentele anterior expuse, potrivit cărora nu sunt îndeplinite

dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se va respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC M.I.E. SRL Roman împotriva deciziei nr. 2197 din

2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, in Dosarul nr. 4542/103/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M.I.E. SRL Roman împotriva

deciziei nr. 2197 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2013.