ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș sub nr. 2381/96/2012 la data de 25 octombrie 2012, revizuentul B.R., în prezent deținut în penitenciarul Miercurea Ciuc, a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 337 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita. Apelul nu a fost motivat. În fața instanței de apel, s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate, s-a susținut că revizuentul nu a participat în mod direct la omor, ci doar a transportat o ladă, s-a solicitat audierea unui martor și s-a mai cerut reducerea cuantumului pedepsei. A fost asigurată asistența juridică din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a reținut următoarea situație de fapt: Prin Sentința penală nr. 337 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuent B.R. împotriva Sentinței penale nr. 54 din 06 februarie 2012 a Tribunalului Harghita. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: În privința cerințelor prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc. pen. respectiv audierea de noi martori, susținerile petentului s-a apreciat că sunt simple enunțuri care nu se bazează pe niciun fapt concret. În prezenta cauză s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revizuirea sentinței sus-menționate.

Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează în camera de consiliu. Examinând cererea, tribunalul a constatat că nu poate fi admisă în principiu. Petentul la scurt timp după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare a formulat mai multe cereri de revizuire a Sentinței penale nr. 292/2011 a Tribunalului Harghita în Dos. nr. 2207/2011, întemeiate pe aceleași motive, și pentru care noua cerere s-a reținut că este inadmisibilă, având în vedere Decizia XXXVI/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc. pen., instanța de control judiciar l-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele considerente: În acord cu judecătorul fondului, s-a constatat, pe de o parte, că motivele de revizuire nu se încadrează în vreunul din cazurile limitative și expres prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc.

pen. Pe de altă parte, susținerea revizuentului cum că nu ar fi participat direct la comiterea faptei și propunerea audierii de martori în calea de atac a revizuirii, nu a putut fi primită, deoarece acestea reprezintă chestiuni legate de soluționarea pe fond a cauzei, apărări care au fost formulate în fața instanțelor de fond, de apel și de recurs care au pronunțat hotărârile judecătorești în baza cărora revizuentul execută pedeapsa. Prin cererea formulată, s-a apreciat că, petentul tinde la repunerea în discuție a probatoriului deja administrat sau la completarea acestuia, ceea ce este inadmisibil în procedura instituită de art. 394 și urm. C. proc. pen. De asemenea, o cerere de reducere a cuantumului pedepsei în executarea căreia se află apelantul, s-a apreciat că nu poate constitui obiectul revizuirii.

Cum în fața instanței de apel, petentul nu a invocat motive care să se încadreze în cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., iar apărătorul acestuia a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire pentru ascultarea martorului propus de petent, hotărârea primei instanțe s-a menținut ca fiind legală și temeinică, apelul fiind respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea condamnatului de a se proceda la reaudierea unor martori, achitarea sa, sau reducerea pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. iar, pe de altă parte, constatarea mărturiei mincinoase a unor martori se face prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 395 alin. (1) din același cod. Excepția prevăzută de art. 395 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că situațiile care constituie cazuri de revizuire se constată în procedura de revizuire, se referă doar la ipoteza în care instanțele judecătorești sau procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, ceea ce nu este cazul în speță.

De altfel, pentru aceleași motive condamnatul a mai formulat și alte cereri de revizuire care au fost respinse ca inadmisibile de instanțe, astfel că, în mod corect s-a reținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. XXXVI/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, decizie care este obligatorie, potrivit art. 414 2 alin. (3) C. proc. pen., și prin care s-a stabilit că cererile repetate de revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora. Pentru aceste considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.R. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - GV