ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș sub nr. 2381/96/2012 la data de 25 octombrie 2012, revizuentul

B.R., în prezent deținut în penitenciarul Miercurea Ciuc, a declarat apel

împotriva Sentinței penale nr. 337 din 24 septembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Harghita.

Apelul nu a fost

motivat. În fața instanței de apel, s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate,

s-a susținut că revizuentul nu a participat în mod direct la omor, ci doar a

transportat o ladă, s-a solicitat audierea unui martor și s-a mai cerut

reducerea cuantumului pedepsei.

A fost asigurată

asistența juridică din oficiu.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a reținut următoarea

situație de fapt:

Prin Sentința penală

nr. 337 din 24 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Harghita, a fost

respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de

condamnatul-revizuent B.R. împotriva Sentinței penale nr. 54 din 06 februarie

2012 a Tribunalului Harghita.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În privința

cerințelor prevăzute de art. 394 lit. b) C. proc. pen. respectiv audierea de

noi martori, susținerile petentului s-a apreciat că sunt simple enunțuri care

nu se bazează pe niciun fapt concret.

În prezenta cauză s-a

reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru revizuirea

sentinței sus-menționate.

Potrivit art. 403

alin. (1) C. proc. pen. admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se

examinează în camera de consiliu.

Examinând cererea,

tribunalul a constatat că nu poate fi admisă în principiu.

Petentul la scurt

timp după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare a formulat mai multe

cereri de revizuire a Sentinței penale nr. 292/2011 a Tribunalului Harghita în

Dos. nr. 2207/2011, întemeiate pe aceleași motive, și pentru care noua cerere

s-a reținut că este inadmisibilă, având în vedere Decizia XXXVI/2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Examinând apelul

promovat, din prisma dispozițiilor art. 371, art. 372 și art. 378 C. proc.

pen., instanța de control judiciar l-a apreciat ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

În acord cu

judecătorul fondului, s-a constatat, pe de o parte, că motivele de revizuire nu

se încadrează în vreunul din cazurile limitative și expres prevăzute de art.

394 alin. (1) C. proc. pen.

Pe de altă parte,

susținerea revizuentului cum că nu ar fi participat direct la comiterea faptei

și propunerea audierii de martori în calea de atac a revizuirii, nu a putut fi

primită, deoarece acestea reprezintă chestiuni legate de soluționarea pe fond a

cauzei, apărări care au fost formulate în fața instanțelor de fond, de apel și

de recurs care au pronunțat hotărârile judecătorești în baza cărora revizuentul

execută pedeapsa.

Prin cererea

formulată, s-a apreciat că, petentul tinde la repunerea în discuție a

probatoriului deja administrat sau la completarea acestuia, ceea ce este

inadmisibil în procedura instituită de art. 394 și urm. C. proc. pen.

De asemenea, o cerere

de reducere a cuantumului pedepsei în executarea căreia se află apelantul, s-a

apreciat că nu poate constitui obiectul revizuirii.

Cum în fața instanței

de apel, petentul nu a invocat motive care să se încadreze în cazurile prev. de

art. 394 C. proc. pen., iar apărătorul acestuia a solicitat admiterea în

principiu a cererii de revizuire pentru ascultarea martorului propus de petent,

hotărârea primei instanțe s-a menținut ca fiind legală și temeinică, apelul

fiind respins ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii condamnatul revizuent a declarat recurs, în termen legal, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii,

reiterând motivele din cererea introductivă și apel.

Examinând recursul

declarat de condamnatul revizuent prin prisma cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul este nefondat.

Cazurile de revizuire

sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.,

acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert

sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de

judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două

sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză, solicitarea

condamnatului de a se proceda la reaudierea unor martori, achitarea sa, sau

reducerea pedepsei în executarea căreia se află, nu poate fi examinată în calea

extraordinară de atac a revizuirii deoarece, pe de o parte, aspectele invocate

ce țin de fondul cauzei nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. iar, pe de altă parte, constatarea mărturiei mincinoase a unor

martori se face prin hotărâre judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 395

alin. (1) din același cod. Excepția prevăzută de art. 395 alin. (2) C. proc.

pen., în sensul că situațiile care constituie cazuri de revizuire se constată

în procedura de revizuire, se referă doar la ipoteza în care instanțele

judecătorești sau procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, ceea

ce nu este cazul în speță.

De altfel, pentru

aceleași motive condamnatul a mai formulat și alte cereri de revizuire care au

fost respinse ca inadmisibile de instanțe, astfel că, în mod corect s-a reținut

că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere Decizia nr.

XXXVI/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în

interesul legii, decizie care este obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen., și prin care s-a stabilit că cererile repetate de

revizuire și, respectiv, contestație la executare sunt inadmisibile, dacă

există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în

soluționarea acestora.

Pentru aceste

considerente, cum aspectele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

revizuentului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către

stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.R. împotriva Deciziei

penale nr. 90/A din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

interpretului de limbă maghiară se va suporta din fondul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - GV