ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.03.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1329/2013

HOTĂRÂRE

04.03.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1329/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 638 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2830/122/212 s-a dispus în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 320 C. proc. pen., condamnarea inculpatului G.M.L. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71C. pen., s-a interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 320 C. proc. pen., au fost condamnați inculpații M.R.M., și G.I.M., la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiuni de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiuni de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și câte 2 (doi) ani închisoare fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 C. pen. raportat la art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpaților M.R.M. și G.I.M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani pentru fiecare.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații M.R.M. și G.I.M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.R.M. durata reținerii de la 10 octombrie 2012 la 11 octombrie 2012 (24 ore).

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

C. proc. pen., a condamnat pe inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiuni de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și câte 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară, pentru fiecare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86 C. pen. raportat la art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor de câte 2 (doi) ani închisoare aplicată fiecărui inculpat sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) închisoare pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

C. pen.

S-a confiscat de la inculpatul G.M.L. cantitatea de 0,05 gr, fragmente vegetale ce conține JWH-203, JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. 0023067 din 05 noiembrie 2012, cantitatea de 0,06 gr fragmente vegetale ce conține, JWH-203, JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. 0023068 din 05 noiembrie 2012, cantitatea de 1,31 gr substanță ce conține ALPHA - PVP, 18 pliculețe și 0,80 gr pulbere ce conține ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. 0023066 din 05 noiembrie 2012, cantitatea de 0,07 gr, fragmente vegetale în care s-a pus în evidență THC conform dovezii seria H nr. 0023065 din 05 noiembrie 2012, cantitatea de 0,63 gr, ce conține substanța ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. 0023064 din 05 noiembrie 2012, depuse la IGPR-DCJSEO.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.M.L., M.R.M. și G.I.M. să plătească statului câte 12.000 RON fiecare cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A. să plătească statului câte 16.000 RON fiecare cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON fiecare onorariu apărător oficiu, sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în perioada martie 2012 - 10 octombrie 2012, inculpații G.M.L. și M.R.M. împreună cu învinuiții G.I.M. și B.G.A., s-au constituit într-un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de efectuare, direct sau prin interpuși, de operațiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare, produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație în sensul Legii nr. 194/2011; operațiunile efectuându-se direct sau prin interpuși, fiind racolați și învinuiții B.I.A., S.I.A., și B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul spațiului închiriat de SC „F.L." SRL (administrată succesiv de inculpata M.R.M. și învinuita B.G.A.).

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpaților de recunoaștere a săvârșirii faptelor, declarații ce s-au coroborat așa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., cu declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații relevante sub aspectul săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, s-a reținut că martorii V.S.I., R.V. și Ț.I. surprinși de organele de poliție având asupra lor produse cu efect psihoactiv, au arătat că au cumpărat astfel de produse de la inculpatul G.M.L., martorul R.V. făcând și precizarea prin declarația dată, că a cumpărat astfel de produse de mai multe ori de la inculpații M.R.M. și G.M.L., dar și de la alte persoane ce vindeau astfel de produse, în timp ce martorul V.S.I. a precizat prin declarația dată că a cumpărat produse cu efectul psihoactiv de la inculpatul G.M.L.

Martorul N.A., surprins de organele de poliție având de asemenea asupra sa două pliculețe cu produse având efect psihoactiv, a declarat la rândul său că a cumpărat astfel de produse de la magazinul lui G.M.L..

Martorii D.F., B.R.O., au declarat la rândul lor că au cumpărat produse cu efect psihoactiv de la magazinul situat în Giurgiu, magazin despre care aveau cunoștință că aparținea unui polițist pe nume G.M.L. și martorii B.V.F. și M.I.A. declarând la rândul lor că au cumpărat asemenea produse de la o persoană de sex feminin din același magazin ca și martorii D.F. și B.R.O.

De la magazinul lui G.M.L. au cumpărat produse cu efectul psihoactiv și martorii, S.R.A. și N.M.A., B.A., Z.A. și M.J., V.F., M.F.V., B.C. și Ț.N., conform declarațiilor date de aceștia în cursul urmării penale, C.D.G., M.F.D., B.C. și Ț.N., declarând la rândul lor că au mers să cumpere produse etnobotanice tot de la magazinul situat în Giurgiu, martorul C.D.G. relatând și faptul că vânzătoarea le-a spus că nu mai are, moment în care inculpatul G.M.L. aflându-se în magazin, le-a solicitat să aștepte, acesta ducându-se în apartamentul situat pe aceeași scară cu magazinul, reîntorcându-se cu un pliculeț pe care i l-a înmânat.

Martorul P.M.A., a declarat la rândul său că a cumpărat substanțe cu efect psihoactiv în mai multe rânduri, de la inculpatul G.M.L., atât din apartamentul acestuia cât și de la magazinul inculpatului, la fel ca și martorul C.G.A., care a precizat și faptul că a cumpărat astfel de produse și de la inculpata M.R.M., atât din apartamentul acestora, inculpata fiind concubina inculpatului G.M.L., cât și din magazinul situat la adresa de mai sus, dar și de la persoane aflate în spațiul închiriat de la adresa din Giurgiu, martor ce a identificat-o pe inculpatul B.G.A. după fotografia prezentată de organele de poliție, ca fiind persona de la care a cumpărat pliculețe cu substanțe cu efect psihoactiv, pliculeț ce l-a avut asupra sa atunci când a fost surprins de organele de poliție.

Martorul S.C. a declarat la rândul său că este consumator de produse etnobotanice și că a cumpărat asemenea produse de mai multe ori de la inculpatul G.M.L. devenind dependent.

Martorul M.T. și F.I., au declarat la rândul lor că au cumpărat produse etnobotanice de la „ magazinul lui G.M.L.", martorul F.I. precizând și faptul că este consumator de produse etnobotanice și că a mai cumpărat asemenea produse din „magazinul lui G.M.L." pentru consum.

Martorii D.R.A. și F.A.l., au arătat prin declarațiile date că au cumpărat produse etnobotanice de la inculpații B.G.A. și B.I.A., vânzătorii din magazinul lui G.M.L., tot de la un vânzător din „ magazinul lui G.M.L., și anume inculpatul S.I.A., cumpărând astfel de produse și martorii T.R.I.O., D.M.G., S.C., în timp ce martorul S.R.A. a declarat că este consumator de produse etnobotanice pe care le cumpăra de la inculpata B.G.A., de la această inculpată precum și de la inculpații B.I.A., M.R.M. și G.M.L., declarând că produse etnobotanice a cumpărat și martorul A.C.F.

Martorul B.R.M. a declarat că a cumpărat produse etnobotanice începând cu anul 2011 împreună cu martorul V.l. de la inculpații G.M.L., M.R.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A.. Declarațiile martorilor menționați mai sus s-au coroborat cu declarațiile inculpaților din cauză, dar și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză.

În ceea ce privește susținerea inculpaților potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în speță neputându-se vorbi de existența unui grup infracțional, tribunalul a considerat apărarea ca fiind nefondată.

Astfel, din cuprinsul materialului probator administrat în cauză în cursul procesului penal, a rezultat că inculpații G.M.L. și M.R.M., au fost inițiatorii grupului infracțional ce avea ca obiect comercializarea de produse cu efect psihoactiv, fără a deține autorizația necesară, vânzarea unor astfel de produse făcându-se în cea mai mare parte prin intermediul magazinului SC F.L. SRL, la parterul blocului societate al cărei administrator a fost inițial inculpata M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., iar de la data de 14 iunie 2012, inculpata B.G.A.

Grupul infracțional presupune existența unui consens neechivoc al mai multor persoane în urmărirea unui scop comun, potrivit unei rezoluții infracționale în acest sens, cunoașterea de către fiecare făptuitor a scopului constituirii, chiar și ocazională a unui grup.

Or, în speță, așa după cum s-a arătat, toți inculpații din cauză au fost în consens în urmărirea aceluiași scop și anume comercializarea de produse cu efect psihoactiv, neexistând nici un dubiu în acest sens atâta vreme cât inculpata B.G.A. a fost de acord să fie numită administrator la SC F.L. SRL, societatea inculpatei M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., inculpata B.G.A. vânzând în magazinul societății al cărei administrator era substanțe cu efectul psihoactiv, vânzarea unor astfel de produse fiind urmărită și de ceilalți inculpați în cauză, unii dintre aceștia vânzători în cadrul magazinului ce reprezenta principalul loc de comercializare a unor produse cu efect psihoactiv.

Nu numai că a existat un consens neechivoc al tuturor inculpaților din cauză în urmărirea aceluiași scop, dar s-a reținut că o caracteristică a existenței grupului este și perioada îndelungată de derulare a operațiunilor de comercializare a produselor cu efectul psihoactiv, respectiv martie 2012 -octombrie 2012, grupul infracțional constituit de inculpații din cauză nefiind format la întâmplare pentru comiterea imediată a unei infracțiunii, dimpotrivă, grupul a dat dovadă de stabilitate, în întreaga perioadă menționată mai sus fiind constituit din aceeași membrii, ce au urmărit desfășurarea unei anumite activități infracționale, activitate infracțională de care fiecare inculpat avea cunoștință cum de altfel chiar aceștia au recunoscut.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpaților.

În ceea ce privește pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați, tribunalul a reținut că este extrem de ridicat, având în vedere că prin comiterea unor astfel de fapte se aduce o atingere gravă sănătății publice deoarece prin consumul unor plante și substanțe de natura celor comercializate de inculpați se produc intoxicări grave ale persoanelor ce consumă astfel de substanțe, cu consecințe uneori letale pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în urma consumului unor astfel de plante crescând exponențial în ultima perioadă și mai mult decât atât este de reținut că, nu numai în speță, majoritatea consumatorilor provin din rândurile adolescenților, iar din audierea acestora în cauza de față s-a constatat efectele dezastroase pe care le au asupra acestora consumul acestor substanțe, toate acestea inducând în rândul comunității civile o stare de neliniște.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.M.L., tribunalul a reținut că acesta prezintă o periculozitate deosebită având în vedere că acesta a deținut funcția de agent principal de poliție, funcție din care a fost destituit prin dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu nr. 49.111 din 08 mai 2012, fiind sancționat disciplinar cu „destituirea din poliție" pentru acte și fapte continue neautorizate de comerț cu substanțe de tip etnobotanic care intră sub incidența Legii nr. 194/2011 (adresa I.P.J. Giurgiu - Serviciul Resurse Umane), inculpat care dată fiind funcția pe care o îndeplinea, cunoștea că activitățile pe care le desfășura contravin legii și mai mult decât atât avea cunoștință de consecințele nefaste asupra persoanelor ce consumau anumite plante sau substanțe cu efect halucinogen.

În raport de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că un cuantum de 7 (șapte) ani închisoare al pedepsei pentru inculpatul G.M.L., pedeapsă care să fie executată în detenție, este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei enunțat de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea și reintegrarea inculpatului în societate.

Întrucât faptele săvârșite de inculpatul G.M.L. sunt în concurs, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzută de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În ceea ce îi privește pe inculpații M.R.M. și G.I.M., având în vedere că aceștia nu figurează cu antecedente penale, comportamentul pe care inculpații au înțeles să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoașterea și regretarea faptelor comise, iar în cazul inculpatei M.R.M. și faptul că are un copil minor aflat la o vârstă ce reclamă prezența mamei lângă el, dar și faptul că aceștia sunt cei care și-au adus contribuția cea mai mare la constituirea grupului infracțional, inculpata M.R.M. fiind concubina inculpatului G.M.L., aceasta fiind primul administrator al societății SC F.L. SRL, ce închiriase spațiul unde se comercializau substanțele etnobotanice ce erau comandate pe numele acestei inculpate și primite prin curier, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre aceștia, care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86

- 86

C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestora.

În ceea ce îi privește pe inculpații M.R.M. și G.I.M. și în cazul acestora faptele fiind în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea de câte 3 (trei) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaților M.R.M. și G.I.M. drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

Referitor la inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., având în vedere că aceștia nu figurează cu antecedente penale, dar și comportamentul pe care inculpații au înțeles să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoașterea și regretarea faptelor comise, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare dintre aceștia, care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86 - 86 C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților.

Întrucât și în cazul acestor inculpați faptele sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații, G.M.L., M.R.M., G.I.M., B.I.A. și B.G.A.

În dezvoltarea motivelor de apel, Parchetul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul omisiunii judecătorului de a se pronunța cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de procurorul de ședință care a participat la judecarea fondului, în sensul reținerii art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la inc. B.A. precum și sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 86

raportat la art. 86

C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată acestui inculpat.

Apelantul inculpat G.M.L. a criticat sentința penală atât sub aspectul încadrării juridice, solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 194/2011, cât și sub aspectul legalității și temeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia și stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, fie prin executarea acesteia la locul de muncă, fie prin suspendarea sub supraveghere a executării.

Apelanții inculpați M.R.M., G.I.M., B.I.A. și B.G.A., personal, au învederat instanței de apel că își retrag apelurile declarate, astfel încât, Curtea urmează a lua act de manifestarea de voință a acestora și a-i obliga la cheltuieli judiciare către stat.

Analizând: actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanți și de dispozițiile art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a apreciat că apelurile sunt fondate, pentru motivele care urmează:

Prin rechizitoriul nr. 52/D/P/2012 din data de 07 noiembrie 2012 întocmit de DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților, M.R.M., G.I.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada martie 2012 - 10 octombrie 2012, inculpații G.M.L. și M.R.M., împreună cu învinuiții G.I.M. și B.G.A. s-au constituit într-un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de efectuare, direct sau prin interpuși, de operațiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare, produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație în sensul Legii 194/2011; operațiunile se efectuau direct sau prin interpuși fiind racolați și învinuiții B.I.A., S.I.A., și B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul spațiului închiriat de SC „F.L." SRL (administrată succesiv de inculpata M.R.M. și învinuita B.G.A.).

Din cercetările efectuate de organele de poliție s-a constatat că inculpații G.M.L. și M.R.M. (care trăiau în concubinaj și au un copil minor), au vândut diverse produse susceptibile a avea efecte psihotrope, fără autorizație, atât înainte cât și după intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2011.

Asemenea produse erau vândute fie direct, fie prin intermediul altor persoane care lucrau ca vânzători la SC „F.L." SRL

Până la data de 14 06 2012, administrator al SC „F.L." SRL a fost inculpata M.R.M., iar începând cu aceeași dată a fost numită administrator învinuita B.G.A.

În perioada martie - 10 octombrie 2012, inculpații G.M.L. și M.R.M., au cumpărat cantități mari de substanțe susceptibile având efect psihoactiv (de regulă acestea erau comandate și primite prin curier, pe numele inculpatei M.R.M.).

După primirea produselor, acestea erau păstrate fie în apartamentul inculpatului G.M.L., situat în Giurgiu, B-dul D, fie în apartamentul unde domiciliază învinuitul G.I.M., situat în Giurgiu, B-dul B.

Atât inculpații G.M.L. M.L. și M.R.M., cât și învinuitul G.I.M., periodic, în funcție de cerere, transportau pliculețele cu asemenea produse în magazinul situat la parterul blocului, unde erau vândute ulterior de învinuiții: B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., produsele comercializate având în componența lor substanțe cu efect psihoactiv.

în sensul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive, conform art. 3, se definesc: „substanță psihoactivă nouă", înseamnă un nou stupefiant sau un nou drog psihotrop în formă pură sau preparat; „stupefiant nou" înseamnă o substanță în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenției unice privind stupefiantele din 1961 a Organizației Națiunilor Unite și care poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice comparabilă cu cea reprezentată de substanțele enumerate în Tabelele I, II sau „drog psihotrop nou" înseamnă o substanță în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenției privind substanțele psihotrope din 1971 a Organizației Națiunilor Unite și care poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice comparabilă cu cea reprezentată de substanțele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV; preparat" înseamnă un amestec ce conține o nouă substanță psihoactivă, JWH-203, JWH-210. JWH-122, AM-2201, MAM-2201 și a-PVP sunt „substanțe psihoactive noi" în înțelesul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului.

Consumul unor asemenea substanțe, de către o persoană, are ca efect stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului, sau crearea unei stări de dependență, fizică ori psihică, după cum a rezultat din rapoartele de constatare tehnico-științifice, Adresa nr. 32999 din 31 iulie 2012 a Ministerului Sănătății - D.P.M., precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză (majoritatea consumatori de asemenea substanțe).

În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpații au săvârșit faptele, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților formulate potrivit art. 320

alin. (3) C. proc. pen. coroborându-se pe deplin cu procesele-verbale de constatare încheiate de organele de poliție cu ocazia depistării consumatorilor de substanțe susceptibile a avea efecte psihotrope, rapoartele de constatare tehnico-științifice, procesele-verbale de percheziții domiciliare, declarațiile martorilor, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, precum și a convorbirilor telefonice interceptate, Adresa nr. 15335 din 15 octombrie 2012 a Autorității Naționale Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor.

Astfel, prima instanță în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii speciale prev. de art. 320

C. proc. pen.

De altfel, apelurile formulate nu au vizat, în principiu, situația de fapt reținută de prima instanță.

Astfel, în ceea ce privește apelul parchetului, Curtea a reținut că acesta vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B.A., în sensul reținerii stării de recidivă postexecutorie.

Curtea a constatat că această critică este fondată, dat fiind faptul că din fișa de cazier judiciar a inculpatului B.A. reiese că inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2567 din 12 octombrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu la data de 05 iunie 2007, cu un rest neexecutat de 419 zile închisoare, pedeapsa fiind astfel considerată executată la data de 29 iulie 2008, infracțiunile reținute în sarcina acestuia fiind săvârșite ulterior, astfel încât se impune reținerea stării de recidivă postexecutorie.

În acest context, este evident că individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub supraveghere a executării apare ca nelegală, nefiind îndeplinită condiția prev. de art. 86 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat, Curtea a reținut că acestea au fost stabilite în limitele legale reduse potrivit art. 320

alin. (7) C. proc. pen., fiind orientate spre minimul special, dată fiind contribuția efectivă a acestui inculpat, implicat exclusiv în activitatea de vânzare a substanțelor cu efect psihoactiv desfășurată prin SC F.L. SRL, apreciind că nu se impune redozarea acestora.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul G.M.L., Curtea a analizat cu precădere critica acestuia vizând încadrarea juridică a faptei de comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și reține că înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de art. 320

C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute prin rechizitoriu și arătând că are cunoștință de probele administrate pe care și le însușește.

Din interpretarea literală a dispozițiilor art. 320

C. proc. pen., reiese că procedura specială reglementată de acest text de lege presupune, printre alte condiții, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Recunoașterea vinovăției în cadrul acestei proceduri are caracter irevocabil și trebui să fie totală și necondiționată sub toate aspectele de fapt, singura contestare posibilă fiind aceea privind încadrarea juridică a faptelor. Cu toate acestea, dat fiind tocmai caracterul acestei recunoașteri, este evident că prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea, chiar și parțială, a situației de fapt, astfel cum aceasta este expusă în actul de sesizare.

S-a remarcat, astfel, faptul că inculpatul a solicitat pentru prima dată în fața instanței de apel schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 194/2011, ceea ce echivalează cu nerecunoașterea faptei reținute în sarcina sa, atâta timp cât diferența dintre cele două infracțiuni este dată de elementul subiectiv, respectiv forma de vinovăție -intenție sau culpă, iar situația de fapt astfel cum este descrisă în rechizitoriu presupune în mod necesar ca fapta respectivă să fi fost comisă cu intenție. Astfel, această solicitare a inculpatului încalcă caracterului irevocabil, total și necondiționat al declarației dată de acesta în conformitate cu art. 320

alin. (3) C. proc. pen., întrucât fapta de constituire a unui grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de efectuare direct sau prin interpuși de operațiuni de distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, exclude culpa ca formă a vinovăției în săvârșirea infracțiunii scop.

Astfel, această critică a inculpatului nu a putut fi avută în vedere de instanța de apel în raport de opțiunea inculpatului de a solicita procedura prevăzută de art. 320

C. proc. pen.

De altfel, această apărare a fost formulată de inculpat și în cursul urmăririi penale, procurorul înlăturând motivat această susținere, reținând în mod corect că din probele administrate rezultă contrariul. Relevant în acest sens este faptul că inculpatul împreună cu coinculpata M.R.M., concubina sa, au determinat-o pe B.G.A. să accepte calitatea de administrator al SC F.L. SRL, dublându-i salariul, pentru ca răspunderea să revină acesteia, deși în fapt cei doi conduceau societatea și au dat dispoziții vânzătorilor să nu mai vândă consumatorilor asemenea produse decât dacă aceștia cer „plante aromatizate" și „pudră de talc", iar nu cum solicitau de regulă „ceva de fumat" sau „ceva de tras pe nas", aspecte de fapt ce rezultă în principal din declarațiile martorilor audiați în cauză.

În ceea ce privește critica aceluiași inculpat referitoare la legalitatea pedepsei aplicate, Curtea a constatat că infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, infracțiune scop a grupului, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani. În condițiile în care sunt aplicabile disp. art. 320 alin (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc corespunzător, de la 1 an și 4 luni la 5 ani și 4 luni. Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, „Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen. ", iar în cauză în raport de obiectul infracțiunii, limitele de pedeapsă sunt cele stabilite de art. 323 C. pen., respectiv de la 3 la 15 ani închisoare, însă fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Astfel, este evident că instanța de fond, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei pentru infracțiunea menționată, trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., fără ca maximul special al pedepsei să poată depăși limita maximă stabilită ca

urmare

a aplicării acelorași dispoziții pentru infracțiunea scop, respectiv 5 ani și 4 luni. Or, în aceste condiții, pedeapsa aplicată de instanța de fond de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este nelegală, depășind limita maximă a pedepsei ce putea fi aplicată, motiv pentru care se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește reducerea cuantumului pedepsei aplicate aceluiași inculpat de instanța de fond pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, Curtea a constatat că prima instanță a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., cât și dispozițiile art. 320

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, au fost avute în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, respectiv cauzele de agravare incidente, forma continuată a infracțiunii, limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al infracțiunii comise, așa cum rezultă din împrejurările concrete ale comiterii, numărul actelor materiale, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, denotă o periculozitate sporită, dată fiind funcția pe care a ocupat-o pe parcursul desfășurării activității infracționale, aceea de agent principal de poliție, calitate în care avea cunoștință de consecințele sociale nefaste ale consumului de substanțe cu efect psihoactiv. Curtea reține suplimentar ca și elemente relevante în cadrul individualizării pedepsei, caracterul organizat al infracțiunii și mobilul acesteia, acela de a obține un câștig financiar.

În ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., solicitarea apărării a apărut ca nefondată, în contextul în care atitudinea inculpatului, de recunoaștere a faptei, a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320

alin. (7) C. proc. pen. și nu există nici o justificare în a se acorda dublă relevanță aceleiași împrejurări, având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpatul a avut o poziție oscilantă, încercând să minimalizeze fapta, invocând ca și în fața instanței de apel, faptul că nu a cunoscut natura substanțelor comercializate. În același sens este și jurisprudența instanței supreme care a statuat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:

- „conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale, această condiție nefiind îndeplinită în speță, față de circumstanțele personale menționate, ce imprimă faptei un caracter agravat;

- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunii, nu are aplicabilitate;

- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii în fața instanței de fond.

În raport de aceste criterii, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a fost legal și temeinic stabilită, în vederea realizării funcției represive și de prevenție generală și specială ale pedepsei.

În raport de aceleași criterii, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare și pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în contextul în care nu rezultă și alte elemente de natură a atenua sau a agrava pericolul social concret al faptei sau al infractorului, este aptă să garanteze atingerea scopului pedepsei.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, Curtea de Apel a considerat că, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, singura modalitate aptă să asigure realizarea scopului pedepsei este executarea acesteia în regim de detenție, circumstanțele personale ale inculpatului nefiind de natură să înlăture această convingere, dimpotrivă. Astfel, în contextul în care inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în ciuda faptului că ocupa funcția de agent de poliție, funcție care ar fi trebuit să îi impună o conduită socială corectă și cunoscând pe deplin consecințele comiterii de infracțiuni, apreciem că pronunțarea condamnării nu garantează revizuirea atitudinii inculpatului față de valorile sociale ocrotite de norma penală.

În ceea ce privește măsura arestării preventive a apelantului-inculpat, în considerarea faptului că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a acesteia se mențin în raport de circumstanțele reale și personale reținute în cele ce preced, cât și faptul că împotriva acestuia s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, Curtea a considerat că urmează a menține măsura.

Or, subzistența pericolul concret pentru ordinea publică pe care s-a apreciat că îl reprezintă inculpatul, nu a putut fi ignorat la aprecierea asupra oportunității liberării provizorii sub control judiciar, Curtea apreciind că obligațiile ce ar putea fi impuse acestuia nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, și fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, primează față de regula cercetării în stare de libertate, astfel încât cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta apare ca nefondată.

Față de cele reținute, s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații M.R.M., G.M.L. I.M., B.I.A. și B.G.A.

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Biroul Teritorial Giurgiu și de inculpatul G.M.L..

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa astfel stabilită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L. și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.M.L.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de același inculpat.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului G.M.L. prevenția de la data de 10 octombrie 2012 la zi.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.R.O. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

C. proc. pen. și 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

C. proc. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B.A. din infracțiunile prev. de art. art. 8 din Legea nr. 39/2003 și de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.A. și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a înlăturat aplicarea disp. art. 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații G.M.L. și B.A., cu privire la acesta din urmă urmând a se dispune disjungerea, conform celor consemnate în practicaua prezentei decizii și menținerea termenului de judecată din data de 11 iunie 2013, termen pentru care se va cita inculpatul B.A..

Recursul promovat de inculpatul G.M.L. nu a fost motivat în scris, apărătorul acestuia, avocat D.V.U. susținând oral la acest termen motivul de recurs prevăzut de pct. 14 al art. 385

C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor și schimbarea modalității de executare a acesteia, inculpatul având posibilitatea executării la locul de muncă.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul G.M.L. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. OF. nr. 89 din 12 februarie 2013.

Potrivit articolului 78 din Constituția României, "Legea se publică în M. Of. al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei." Față de împrejurarea că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare a acesteia, rezultă, pe cale de consecință, că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul pct. 15 al Art. I al Secțiunii 1 a Capitolului I al legii stipulează: „La art. 385

alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Prezentul recurs vizează Decizia penală nr. 62/A pronunțată la 04 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și este promovat de inculpatul G.M.L. la aceeași dată - 04 martie 2013.

Trebuie remarcat că în speță nu are aplicabilitate ART. II din Legea nr. 2/2013: „ (1) Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului."

Rezultă, așadar, că, în rigoarea juridică a textelor legale enunțate, motivele subsumate pct. 14 al art. 385

C. proc. pen., în conținutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curți, ca motiv de casare.

Din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. se va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la 16 aprilie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, urmând a se forma un nou dosar.

Se menține termenul de judecată din data de 11 iunie 2013, pentru când se va cita inculpatul B.A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.L. împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 04 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L., timpul reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la 16 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare