ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2961/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 638 din data de 21

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2830/122/212 s-a

dispus, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc.

pen., condamnarea inculpatului G.M.L. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice

formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de produse

susceptibile de a avea efecte psihoactive și 3 (trei) ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă

complementară.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte)

ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei închisorii

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen., pedeapsă

accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., au fost condamnați inculpații

M.R.M. și G.I.M., la câte o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare fiecare, pentru

săvârșirea infracțiunii de constituire/aderare sau sprijinirea sub orice formă

a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 2

(doi) ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare

de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și câte 2 (doi) ani

fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)

C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea, de câte 3

(trei) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor de câte 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpaților

M.R.M. și G.I.M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5

(cinci) ani pentru fiecare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații M.R.M. și

G.I.M. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe. lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii privind interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei M.R.M. durata reținerii de la

10 octombrie 2012 la 11 octombrie 2012 (24 ore).

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe

inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani

închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire/aderare sau

sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni.

În baza art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe aceiași inculpați la câte o pedeapsă de 2 (doi)

ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de

produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și câte 2 (doi) ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.,

pedeapsă complementară, pentru fiecare.

În baza art. 33 lit.

a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea, de câte 2

(doi) ani închisoare fiecare și câte 2(doi) ani fiecare interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pedeapsă

complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor de câte 2 (doi) ani închisoare aplicate fiecărui inculpat

sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) închisoare

pentru fiecare inculpat.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu conform planificării;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

S-a atras atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii privind interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a confiscat de la

inculpatul G.M.L. cantitatea de 0,05 gr., fragmente vegetale, ce conține

JWH-203, JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. AA din 5

noiembrie 2012, cantitatea de 0,06 gr. fragmente vegetale ce conține JWH-203,

JWH-122, JWH-210, MAM-2201, conform dovezii seria H nr. BB din 5 noiembrie

2012, cantitatea de 1,31 gr. substanță ce conține ALPHA-PVP, 18 pliculețe, și

0,80 gr. pulbere ce conține ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. CC din 5

noiembrie 2012, cantitatea de 0,07 gr., fragmente vegetale în care s-a pus în

evidență THC conform dovezii seria H nr. DD din 5 noiembrie 2012, cantitatea de

0,63 gr., ce conține substanța ALPHA-PVP conform dovezii seria H nr. EE din 5

noiembrie 2012, depuse la I.G.P.R. - DCJSEO.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații G.M.L., M.R.M. și G.I.M.

să plătească statului câte 12.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și

B.A. să plătească statului câte 16.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare, din

care câte 400 RON fiecare, onorariu apărător oficiu, sumă ce s-a avansat din

fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că în perioada martie 2012 - 10 octombrie 2012,

inculpații G.M.L. și M.R.M. împreună cu învinuiții G.I.M. și B.G.A. s-au

constituit într-un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de

efectuare, direct sau prin interpuși, de operațiuni de distribuire, punere în

vânzare, livrare, ambalare produse care sunt susceptibile de a avea efecte

psihoactive, fără a deține autorizație în sensul Legii nr. 194/2011;

operațiunile efectuându-se direct sau prin interpuși, fiind racolați și

învinuiții B.I.A., S.I.A. și B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul

spațiului închiriat de SC "F.L." SRL (administrată succesiv de

inculpata M.R.M. și învinuita B.G.A.).

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a avut în vedere declarațiile inculpaților de recunoaștere a

săvârșirii faptelor, declarații ce s-au coroborat așa cum cer prevederile art.

69 C. proc. pen., cu declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații

relevante sub aspectul săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care au

fost trimiși în judecată.

Astfel, s-a reținut

că martorii V.S.I., R.V. și Ț.I., surprinși de organele de poliție având asupra

lor produse cu efect psihoactiv, au arătat că au cumpărat astfel de produse de

la inculpatul G.M.L., martorul R.V. făcând și precizarea prin declarația dată

că a cumpărat astfel de produse de mai multe ori de la inculpații M.R.M. și

G.M.L., dar și de la alte persoane ce vindeau astfel de produse, în timp ce

martorul V.S.I. a precizat prin declarația dată că a cumpărat produse cu

efectul psihoactiv de la inculpatul G.M.L.

Martorul N.A.,

surprins de organele de poliție având de asemenea asupra sa două pliculețe cu

produse având efect psihoactiv, a declarat la rândul său că a cumpărat astfel

de produse de la magazinul lui G.

Martorii D.F., B.R.O.

au declarat la rândul lor că au cumpărat produse cu efect psihoactiv de la

magazinul situat în Giurgiu, B-dul B., județul Giurgiu, magazin despre care

aveau cunoștință că aparținea unui polițist pe nume G. și martorii B.V.F. și

M.I.A. declarând la rândul lor că au cumpărat asemenea produse de la o persoană

de sex feminin din același magazin ca și martorii D.F. și B.R.O.

De la magazinul lui

G. au cumpărat produse cu efectul psihoactiv și martorii, S.R.A. și N.M.A.,

B.A., Z.A. și M.J., V.F., M.F.V., B.C. și Ț.N., conform declarațiilor date de

aceștia în cursul urmării penale, C.D.G., M.F.D., B.C. și Ț.N. declarând la

rândul lor că au mers să cumpere produse etnobotanice tot de la magazinul

situat în Giurgiu, B-dul B., județul Giurgiu, martorul C.D.G. relatând și

faptul că vânzătoarea le-a spus că nu mai are, moment în care inculpatul

G.M.L., aflându-se în magazin, le-a solicitat să aștepte, acesta ducându-se în

apartamentul situat pe aceeași scară cu magazinul, reîntorcându-se cu un

pliculeț pe care i l-a înmânat.

Martorul P.M.A. a

declarat la rândul său că a cumpărat substanțe cu efect psihoactiv în mai multe

rânduri, de la inculpatul G.M.L., atât din apartamentul acestuia, cât și de la

magazinul inculpatului, la fel ca și martorul C.G.A., care a precizat și faptul

că a cumpărat astfel de produse și de la inculpata M.R.M., atât din

apartamentul acestora, inculpata fiind concubina inculpatului G.M.L., cât și

din magazinul situat la adresa de mai sus, dar și de la persoane aflate în

spațiul închiriat de la adresa din Giurgiu, Bulevardul B., martor ce a

identificat-o pe inculpatul B.G.A. după fotografia prezentată de organele de

poliție, ca fiind persoana de la care a cumpărat pliculețe cu substanțe cu

efect psihoactiv, pliculeț ce l-a avut asupra sa atunci când a fost surprins de

organele de poliție.

Martorul S.C. a

declarat la rândul său că este consumator de produse etnobotanice și că a

cumpărat asemenea produse de mai multe ori de la inculpatul G.M.L., devenind

dependent.

Martorii M.T. și F.I.

au declarat la rândul lor că au cumpărat produse etnobotanice de la

"magazinul lui G.", martorul F.I. precizând și faptul că este

consumator de produse etnobotanice și că a mai cumpărat asemenea produse din

"magazinul lui G." pentru consum.

Martorii D.R.A. și

F.A.I. au arătat prin declarațiile date că au cumpărat produse etnobotanice de

la inculpații B.G.A. și B.I.A., vânzătorii din magazinul lui G., tot de la un

vânzător din "magazinul lui G.", și anume inculpatul S.I.A.,

cumpărând astfel de produse și martorii T.R.I., D.M.G., S.C., în timp ce

martorul S.R.A. a declarat că este consumator de produse etnobotanice pe care

le cumpăra de la inculpata B.G.A., de la această inculpată precum și de la

inculpații B.I.A., M.R.M. și G.M.L., declarând că produse etnobotanice a

cumpărat și martorul A.C.F.

Martorul B.R.M. a

declarat că a cumpărat produse etnobotanice începând cu anul 2011 împreună cu

martorul V.I. de la inculpații G.M.L., M.R.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A.

Declarațiile

martorilor menționați mai sus s-au coroborat cu declarațiile inculpaților din

cauză, dar și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite în

cauză.

În ceea ce privește

susținerea inculpaților potrivit căreia în cauză nu ar fi întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr.

39/2003, în speță neputându-se vorbi de existența unui grup infracțional,

tribunalul a considerat apărarea ca fiind nefondată.

Astfel, din cuprinsul

materialului probator administrat în cauză în cursul procesului penal, a

rezultat că inculpații G.M.L. și M.R.M. au fost inițiatorii grupului

infracțional ce avea ca obiect comercializarea de produse cu efect psihoactiv,

fără a deține autorizația necesară, vânzarea unor astfel de produse făcându-se

în cea mai mare parte prin intermediul magazinului SC F.L. SRL, la parterul

blocului FF, județul Giurgiu, societate al cărei administrator a fost inițial

inculpata M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., iar de la data de 14 iunie

2012, inculpata B.G.A.

Grupul infracțional

presupune existența unui consens neechivoc al mai multor persoane în urmărirea

unui scop comun, potrivit unei rezoluții infracționale în acest sens,

cunoașterea de către fiecare făptuitor a scopului constituirii, chiar și

ocazională, a unui grup.

Or, în speță, așa

după cum s-a arătat, toți inculpații din cauză au fost în consens în urmărirea

aceluiași scop, și anume comercializarea de produse cu efect psihoactiv,

neexistând niciun dubiu în acest sens atâta vreme cât inculpata B.G.A. a fost

de acord să fie numită administrator la SC F.L. SRL, societatea inculpatei

M.R.M., concubina inculpatului G.M.L., inculpata B.G.A. vânzând în magazinul

societății al cărei administrator era substanțe cu efectul psihoactiv, vânzarea

unor astfel de produse fiind urmărită și de ceilalți inculpați în cauză, unii

dintre aceștia vânzători în cadrul magazinului ce reprezenta principalul loc de

comercializare a unor produse cu efect psihoactiv.

Nu numai că a existat

un consens neechivoc al tuturor inculpaților din cauză în urmărirea aceluiași

scop, dar s-a reținut că o caracteristică a existenței grupului este și

perioada îndelungată de derulare a operațiunilor de comercializare a produselor

cu efectul psihoactiv, respectiv martie 2012 - octombrie 2012, grupul

infracțional constituit de inculpații din cauză nefiind format la întâmplare

pentru comiterea imediată a unei infracțiuni, dimpotrivă, grupul a dat dovadă

de stabilitate, în întreaga perioadă menționată mai sus fiind constituit din

aceiași membri, ce au urmărit desfășurarea unei anumite activități

infracționale, activitate infracțională de care fiecare inculpat avea

cunoștință, cum de altfel chiar aceștia au recunoscut.

La individualizarea

pedepselor ce s-au aplicat inculpaților s-au avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală,

persoana inculpaților.

În ceea ce privește

pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați, tribunalul a reținut că

este extrem de ridicat, având în vedere că prin comiterea unor astfel de fapte

se aduce o atingere gravă sănătății publice deoarece prin consumul unor plante

și substanțe de natura celor comercializate de inculpați se produc intoxicări

grave ale persoanelor ce consumă astfel de substanțe, cu consecințe uneori

letale pentru consumatori, numărul persoanelor care se prezintă la spital în

urma consumului unor astfel de plante crescând exponențial în ultima perioadă

și mai mult decât atât este de reținut că, nu numai în speță, majoritatea

consumatorilor provin din rândurile adolescenților, iar din audierea acestora

în cauza de față s-au constatat efectele dezastroase pe care le are asupra

acestora consumul acestor substanțe, toate acestea inducând în rândul

comunității civile o stare de neliniște.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul G.M.L., tribunalul a reținut că acesta prezintă o

periculozitate deosebită având în vedere că acesta a deținut funcția de agent

principal de poliție, funcție din care a fost destituit prin dispoziția șefului

Inspectoratului de Poliție Județean Giurgiu din 8 mai 2012, fiind sancționat

disciplinar cu "destituirea din poliție" pentru acte și fapte

continue neautorizate de comerț cu substanțe de tip etnobotanic care intră sub

incidența Legii nr. 194/2011, inculpat care dată fiind funcția pe care o

îndeplinea, cunoștea că activitățile pe care le desfășura contravin legii și

mai mult decât atât, avea cunoștință de consecințele nefaste asupra persoanelor

ce consumau anumite plante sau substanțe cu efect halucinogen.

În raport de cele

arătate mai sus, tribunalul a apreciat că un cuantum de 7 (șapte) ani închisoare

al pedepsei pentru inculpatul G.M.L., pedeapsă care să fie executată în

detenție, este în măsură să contribuie la atingerea scopului pedepsei enunțat

de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea și reintegrarea inculpatului în

societate.

Întrucât faptele săvârșite

de inculpatul G.M.L. sunt în concurs, în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea,

de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului G.M.L. pe durata executării pedepsei

închisorii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a b) C. pen.,

pedeapsă accesorie.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.M.L. durata reținerii și

arestării preventive de la 10 octombrie 2012 la zi.

În ceea ce îi

privește pe inculpații M.R.M. și G.I.M., având în vedere că aceștia nu

figurează cu antecedente penale, comportamentul pe care inculpații au înțeles

să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoașterea și

regretarea faptelor comise, iar în cazul inculpatei M.R.M. și faptul că are un

copil minor aflat la o vârstă ce reclamă prezența mamei lângă el, dar și faptul

că aceștia sunt cei care și-au adus contribuția cea mai mare la constituirea

grupului infracțional, inculpata M.R.M. fiind concubina inculpatului G.M.L.,

aceasta fiind primul administrator al societății SC F.L. SRL, ce închiriase

spațiul unde se comercializau substanțele etnobotanice ce erau comandate pe

numele acestei inculpate și primite prin curier, tribunalul a apreciat că un

cuantum al pedepsei de 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare dintre aceștia,

care să fie suspendată sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

2

C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestora.

În ceea ce îi

privește pe inculpații M.R.M. și G.I.M. și în cazul acestora faptele fiind în

concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.,

inculpații execută pedeapsa cea mai grea de câte 3 (trei) ani închisoare

fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpaților M.R.M. și G.I.M. drepturile prevăzute la art.

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea

executării pedepselor de câte 3 (trei) ani închisoare aplicate inculpaților

M.R.M. și G.I.M. sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 5

(cinci) ani pentru fiecare.

Referitor la

inculpații B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., având în vedere că aceștia nu

figurează cu antecedente penale, dar și comportamentul pe care inculpații au

înțeles să-l adopte pe parcursul procesului penal concretizat în recunoașterea

și regretarea faptelor comise, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei

de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare dintre aceștia, care să fie suspendată

sub supraveghere conform art. 86

1

- 86

2

C. pen., este în

măsură să contribuie la reeducarea inculpaților.

Întrucât și în cazul

acestor inculpați faptele sunt în concurs, s-a făcut aplicarea prevederilor

art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpații execută pedeapsa cea mai grea,

de câte 2 (doi) ani închisoare fiecare și câte 2 (doi) ani fiecare interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă

complementară.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen., pedeapsă accesorie.

În baza art. 86

1

C. pen. raportat la art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării

pedepselor de câte 2 (doi) ani închisoare aplicate fiecărui inculpat sub

supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) închisoare pentru

fiecare inculpat.

Împotriva acestei

soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. și inculpații G.M.L., M.R.M., G.I.M., B.I.A. și B.G.A.

În dezvoltarea

motivelor de apel, parchetul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală

sub aspectul omisiunii judecătorului de a se pronunța cu privire la cererea de

schimbare a încadrării juridice, formulată de procurorul de ședință care a

participat la judecarea fondului, în sensul reținerii art. 37 lit. b) C. pen.

cu privire la inculpatul B.A., precum și sub aspectul greșitei aplicări a disp.

art. 86

1

rap. la art. 86

2

C. pen., privind suspendarea

executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestui inculpat.

Apelantul-inculpat

G.M.L. a criticat sentința penală atât sub aspectul încadrării juridice,

solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr.

194/2011, cât și sub aspectul legalității și temeiniciei pedepsei aplicate,

solicitând reducerea acesteia și stabilirea unei alte modalități de executare a

pedepsei, fie prin executarea acesteia la locul de muncă, fie prin suspendarea

sub supraveghere a executării.

Apelanții-inculpați

M.R.M., G.I.M., B.I.A. și B.G.A., personal, au învederat instanței de apel că

își retrag apelurile declarate, astfel încât Curtea urmează a lua act de

manifestarea de voință a acestora și a-i obliga la cheltuieli judiciare către

stat.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelanți și

de dispozițiile art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanța este obligată

ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să

examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea de apel a

apreciat că apelurile sunt fondate, pentru motivele care urmează:

Prin Rechizitoriul

nr. 52/D/P/2012 din data de 7 noiembrie 2012 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul

Teritorial Giurgiu, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul G.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același

rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a

inculpaților, M.R.M., G.I.M., B.I.A., B.G.A., S.I.A. și B.A., pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 16 alin. (1)

din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În esență, prin actul

de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada martie 2012 - 10 octombrie

2012, inculpații G.M.L. și M.R.M., împreună cu învinuiții G.I.M. și B.G.A. s-au

constituit într-un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunii de

efectuare, direct sau prin interpuși, de operațiuni de distribuire, punere în

vânzare, livrare, ambalare, produse care sunt susceptibile de a avea efecte

psihoactive, fără a deține autorizație în sensul Legii nr. 194/2011;

operațiunile se efectuau direct sau prin interpuși fiind racolați și învinuiții

B.I.A., S.I.A., și B.A., care vindeau asemenea produse din interiorul spațiului

închiriat de SC "F.L." SRL (administrată succesiv de inculpata M.R.M.

și învinuita B.G.A.).

Din cercetările

efectuate de organele de poliție s-a constatat că inculpații G.M.L. și M.R.M.

(care trăiau în concubinaj și au un copil minor) au vândut diverse produse

susceptibile a avea efecte psihotrope, fără autorizație, atât înainte cât și

după intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2011.

Asemenea produse erau

vândute fie direct, fie prin intermediul altor persoane care lucrau ca

vânzători la SC "F.L." SRL.

Până la data de 14

iunie 2012, administrator al SC "F.L." SRL a fost inculpata M.R.M.,

iar începând cu aceeași dată a fost numită administrator învinuita B.G.A.

În perioada martie -

10 octombrie 2012, inculpații G.M.L. și M.R.M. au cumpărat cantități mari de

substanțe susceptibile având efect psihoactiv (de regulă acestea erau comandate

și primite prin curier, pe numele inculpatei M.R.M.).

După primirea

produselor, acestea erau păstrate fie în apartamentul inculpatului G.M.L.,

situat în Giurgiu, B-dul D., fie în apartamentul unde domiciliază învinuitul

G.I.M., situat în Giurgiu, B-dul B., bl. FF.

Atât inculpații

G.M.L. și M.R.M., cât și învinuitul G.I.M., periodic, în funcție de cerere,

transportau pliculețele cu asemenea produse în magazinul situat la parterul

blocului FF, unde erau vândute ulterior de învinuiții B.I.A., B.G.A., S.I.A. și

B.A., produsele comercializate având în componența lor substanțe cu efect

psihoactiv.

În sensul Deciziei

2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor

și controlul noilor substanțe psihoactive, conform art. 3, se definesc:

"substanță psihoactivă nouă" înseamnă un nou stupefiant sau un nou

drog psihotrop în formă pură sau preparat; "stupefiant nou" înseamnă

o substanță în formă pură sau în preparat, care nu a fost inclusă în tabelele

anexate Convenției unice privind stupefiantele din 1961 a Organizației

Națiunilor Unite și care poate reprezenta o amenințare la adresa sănătății

publice comparabilă cu cea reprezentată de substanțele enumerate în Tabelele I,

II sau "drog psihotrop nou" înseamnă o substanță în formă pură sau în

preparat, care nu a fost inclusă în tabelele anexate Convenției privind substanțele

psihotrope din 1971 a Organizației Națiunilor Unite și care poate reprezenta o

amenințare la adresa sănătății publice comparabilă cu cea reprezentată de

substanțele enumerate în Tabelele I, II, III sau IV; "preparat"

înseamnă un amestec ce conține o nouă substanță psihoactivă, JWH-203, JWH-210,

JWH-122, AM-2201, MAM-2201 și a-PVP sunt "substanțe psihoactive noi"

în înțelesul Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului.

Consumul unor

asemenea substanțe de către o persoană are ca efect stimularea sau inhibarea

sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale

funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului, sau crearea unei

stări de dependență, fizică ori psihică, după cum a rezultat din rapoartele de

constatare tehnico-științifice, Adresa din 31 iulie 2012 a Ministerului

Sănătății - D.P.M., precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză

(majoritatea consumatori de asemenea substanțe).

În mod temeinic,

instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi

penale rezultă că inculpații au săvârșit faptele, acestea întrunind elementele

constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată,

declarațiile de recunoaștere ale inculpaților formulate potrivit art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen. coroborându-se pe deplin cu procesele-verbale de

constatare încheiate de organele de poliție cu ocazia depistării consumatorilor

de substanțe susceptibile a avea efecte psihotrope, rapoartele de constatare

tehnico-științifice, procesele-verbale de percheziții domiciliare, declarațiile

martorilor, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, precum

și a convorbirilor telefonice interceptate, Adresa din 15 octombrie 2012 a

Autorității Naționale Sanitare și pentru Siguranța Alimentelor.

Astfel, prima instanță

în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea

procedurii speciale prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

De altfel, apelurile

formulate nu au vizat, în principiu, situația de fapt reținută de prima

instanță.

Astfel, în ceea ce

privește apelul parchetului, Curtea a reținut că acesta vizează omisiunea

primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării

juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului B.A., în sensul

reținerii stării de recidivă postexecutorie.

Curtea a constatat că

această critică este fondată, dat fiind faptul că din fișa de cazier judiciar a

inculpatului B.A. reiese că inculpatul a fost liberat condiționat din

executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2567

din 12 octombrie 2006 a Judecătoriei Giurgiu la data de 5 iunie 2007, cu un

rest neexecutat de 419 zile închisoare, pedeapsa fiind astfel considerată

executată la data de 29 iulie 2008, infracțiunile reținute în sarcina acestuia

fiind săvârșite ulterior, astfel încât se impune reținerea stării de recidivă

postexecutorie.

În acest context,

este evident că individualizarea executării pedepsei prin suspendarea sub

supraveghere a executării apare ca nelegală, nefiind îndeplinită condiția prev.

de art. 86

1

alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește

cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat, Curtea a reținut că acestea au

fost stabilite în limitele legale reduse potrivit art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., fiind orientate spre minimul special, dată fiind contribuția

efectivă a acestui inculpat, implicat exclusiv în activitatea de vânzare a

substanțelor cu efect psihoactiv desfășurată prin SC F.L. SRL, apreciind că nu

se impune redozarea acestora.

În ceea ce privește

apelul declarat de inculpatul G.M.L., Curtea a analizat cu precădere critica

acestuia vizând încadrarea juridică a faptei de comercializare de produse

susceptibile de a avea efecte psihoactive și reține că înainte de începerea

cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prev. de

art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor așa cum au

fost reținute prin rechizitoriu și arătând că are cunoștință de probele

administrate pe care și le însușește.

Din interpretarea

literală a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. reiese că procedura

specială reglementată de acest text de lege presupune, printre alte condiții,

ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în sarcina sa în

actul de sesizare, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Recunoașterea vinovăției

în cadrul acestei proceduri are caracter irevocabil și trebuie să fie totală și

necondiționată sub toate aspectele de fapt, singura contestare posibilă fiind

aceea privind încadrarea juridică a faptelor. Cu toate acestea, dat fiind

tocmai caracterul acestei recunoașteri, este evident că prin contestarea

încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea, chiar și

parțială, a situației de fapt, astfel cum aceasta este expusă în actul de

sesizare.

S-a remarcat, astfel,

faptul că inculpatul a solicitat pentru prima dată în fața instanței de apel

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din

Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prev. de art. 16 alin. (2) din Legea nr.

194/2011, ceea ce echivalează cu nerecunoașterea faptei reținute în sarcina sa,

atâta timp cât diferența dintre cele două infracțiuni este dată de elementul

subiectiv, respectiv forma de vinovăție, intenție sau culpă, iar situația de

fapt astfel cum este descrisă în rechizitoriu presupune în mod necesar ca fapta

respectivă să fi fost comisă cu intenție. Astfel, această solicitare a

inculpatului încalcă caracterului irevocabil, total și necondiționat al

declarației date de acesta în conformitate cu art. 320

1

alin. (3) C.

proc. pen., întrucât fapta de constituire a unui grup infracțional în vederea

săvârșirii infracțiunii de efectuare direct sau prin interpuși de operațiuni de

distribuire, punere în vânzare, livrare, ambalare de produse susceptibile de a

avea efecte psihoactive, fără a deține autorizație, exclude culpa ca formă a

vinovăției în săvârșirea infracțiunii scop.

Astfel, această

critică a inculpatului nu a putut fi avută în vedere de instanța de apel în

raport de opțiunea inculpatului de a solicita procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

De altfel, această

apărare a fost formulată de inculpat și în cursul urmăririi penale, procurorul

înlăturând motivat această susținere, reținând în mod corect că din probele

administrate rezultă contrariul. Relevant în acest sens este faptul că

inculpatul împreună cu coinculpata M.R.M., concubina sa, au determinat-o pe

B.G.A. să accepte calitatea de administrator al SC F.L. SRL, dublându-i

salariul, pentru ca răspunderea să revină acesteia, deși în fapt cei doi

conduceau societatea și au dat dispoziții vânzătorilor să nu mai vândă

consumatorilor asemenea produse decât dacă aceștia cer "plante

aromatizate" și "pudră de talc", iar nu cum solicitau de regulă

"ceva de fumat" sau "ceva de tras pe nas", aspecte de fapt

ce rezultă în principal din declarațiile martorilor audiați în cauză.

În ceea ce privește

critica aceluiași inculpat referitoare la legalitatea pedepsei aplicate, Curtea

a constatat că infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011,

infracțiune scop a grupului, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 8 ani. În

condițiile în care sunt aplicabile disp. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc corespunzător, de la 1 an și 4 luni

la 5 ani și 4 luni. Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, "Inițierea sau

constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în

vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un

grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323

C. pen.", iar în cauză în raport de obiectul infracțiunii, limitele de

pedeapsă sunt cele stabilite de art. 323 C. pen., respectiv de la 3 la 15 ani

închisoare, însă fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Astfel, este evident

că instanța de fond, în cadrul individualizării judiciare a pedepsei pentru

infracțiunea menționată, trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă reduse

potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., fără ca maximul special

al pedepsei să poată depăși limita maximă stabilită ca urmare a aplicării

acelorași dispoziții pentru infracțiunea scop, respectiv 5 ani și 4 luni. Or,

în aceste condiții, pedeapsa aplicată de instanța de fond de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este

nelegală, depășind limita maximă a pedepsei ce putea fi aplicată, motiv pentru

care se impune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește

reducerea cuantumului pedepsei aplicate aceluiași inculpat de instanța de fond

pentru infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, Curtea a

constatat că prima instanță a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C.

pen., cât și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, au fost avute

în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, respectiv cauzele de

agravare incidente, forma continuată a infracțiunii, limitele de pedeapsă

reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol

social al infracțiunii comise, așa cum rezultă din împrejurările concrete ale

comiterii, numărul actelor materiale, precum și de circumstanțele personale ale

inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, denotă o

periculozitate sporită, dată fiind funcția pe care a ocupat-o pe parcursul desfășurării

activității infracționale, aceea de agent principal de poliție, calitate în

care avea cunoștință de consecințele sociale nefaste ale consumului de

substanțe cu efect psihoactiv. Curtea reține suplimentar ca și elemente

relevante în cadrul individualizării pedepsei caracterul organizat al

infracțiunii și mobilul acesteia, acela de a obține un câștig financiar.

În ceea ce privește

reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., solicitarea

apărării a apărut ca nefondată, în contextul în care atitudinea inculpatului,

de recunoaștere a faptei, a fost valorificată prin reținerea dispozițiilor art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. și nu există nicio justificare în a se

acorda dublă relevanță aceleiași împrejurări, având în vedere că în cursul

urmăririi penale inculpatul a avut o poziție oscilantă, încercând să

minimalizeze fapta, invocând ca și în fața instanței de apel, faptul că nu a

cunoscut natura substanțelor comercializate. În același sens este și

jurisprudența instanței supreme, care a statuat că recunoașterea anumitor

împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsura gravitatea faptei

în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se

învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei. Astfel:

- "conduita

bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod

exclusiv, la absența antecedentelor penale, această condiție nefiind

îndeplinită în speță, față de circumstanțele personale menționate, ce imprimă

faptei un caracter agravat;

- "stăruința

depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara

paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport

cu specificul infracțiunii, nu are aplicabilitate;

- "atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața

autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii

ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii în fața instanței

de fond.

În raport de aceste

criterii, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru

infracțiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a fost legal și

temeinic stabilită, în vederea realizării funcției represive și de prevenție

generală și specială ale pedepsei.

În raport de aceleași

criterii, Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare și

pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în contextul în care

nu rezultă și alte elemente de natură a atenua sau a agrava pericolul social

concret al faptei sau al infractorului, este aptă să garanteze atingerea

scopului pedepsei.

Sub aspectul

modalității de executare a pedepsei, curtea de apel a considerat că, date fiind

natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, singura modalitate aptă să

asigure realizarea scopului pedepsei este executarea acesteia în regim de

detenție, circumstanțele personale ale inculpatului nefiind de natură să

înlăture această convingere, dimpotrivă. Astfel, în contextul în care

inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în ciuda faptului că ocupa funcția

de agent de poliție, funcție care ar fi trebuit să îi impună o conduită socială

corectă și, cunoscând pe deplin consecințele comiterii de infracțiuni, apreciem

că pronunțarea condamnării nu garantează revizuirea atitudinii inculpatului

față de valorile sociale ocrotite de norma penală.

În ceea ce privește

măsura arestării preventive a apelantului-inculpat, în considerarea faptului că

temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a acesteia se

mențin în raport de circumstanțele reale și personale reținute în cele ce

preced, cât și faptul că împotriva acestuia s-a pronunțat o hotărâre de

condamnare, chiar nedefinitivă, Curtea a considerat că urmează a menține

măsura.

Or, subzistența

pericolului concret pentru ordinea publică pe care s-a apreciat că îl

reprezintă inculpatul nu a putut fi ignorată la aprecierea asupra oportunității

liberării provizorii sub control judiciar, Curtea apreciind că obligațiile ce

ar putea fi impuse acestuia nu sunt apte să asigure realizarea scopului

principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice, și fără

a aduce atingere prezumției de nevinovăție, primează față de regula cercetării

în stare de libertate, astfel încât cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de acesta apare ca nefondată.

Față de cele

reținute, s-a luat act de retragerea apelurilor declarate de inculpații M.R.M.,

G.I.M., B.I.A. și B.G.A.

S-au admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Giurgiu și de inculpatul G.M.L.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L. și s-au

repus în individualitatea lor pedepsele componente de 7 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., și 3 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr.

194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen.

S-a redus pedeapsa

aplicată inculpatului G.M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. de la 7 ani

închisoare la 3 ani închisoare.

S-a contopit pedeapsa

astfel stabilită cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.M.L.

și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat, pe lângă pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

S-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului G.M.L.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea de liberare provizorie formulată de același inculpat.

S-a dedus din durata

pedepsei aplicate inculpatului G.M.L. prevenția de la data de 10 octombrie 2012

la zi.

S-a descontopit

pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B.A. și s-au

repus în individualitatea lor pedepsele componente de 2 ani închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., și 2 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr.

194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen.

În baza art. 334 C.

proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în

sarcina inculpatului B.A. din infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr.

39/2003 și de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. și de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

În baza art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o

durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

S-au contopit pedepsele

aplicate inculpatului B.A. și s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 2

ani închisoare.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat pe lângă pedeapsa închisorii pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-a înlăturat

aplicarea disp. art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs inculpații G.M.L. și B.A., cu privire la acesta din

urmă dispunându-se disjungerea, conform celor consemnate în partea introductivă

a Deciziei penale nr. 1329 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată

la data de 16 aprilie 2013 în Dosarul nr. 2830/122/2012, când, concomitent,

instanța a menținut termenul din data de 11 iunie 2013, stabilit pentru

judecarea recursului inculpatului B.A.

Recursul promovat de

inculpatul B.A. nu a fost motivat în scris, apărătorul din oficiu al acestuia

susținând oral la acest termen că înțelege să critice Decizia penală nr. 62/A

din 4 martie 2013 a Curții de Apel București, deoarece s-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

C. pen., astfel încât inculpatul apreciază că

se impune reindividualizarea pedepsei aplicate, raportat și la prevederile art.

320

1

C. proc. pen., și stabilirea unei pedepse neprivative de

libertate, prin reaplicarea suspendării sub supraveghere.

Față de abrogarea,

prin noile norme procesual-penale, a pct. 14 al art. 385

9

C. proc.

pen., se apreciază că motivul de recurs se încadrează în dispozițiile pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de

inculpatul B.A. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Codul de procedură

penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Potrivit art. 78 din

Constituția României, "Legea se publică în Monitorul Oficial al României

și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară

prevăzută în textul ei.".

Față de împrejurarea

că în cuprinsul Legii nr. 2/2013 nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare

a acesteia și având în vedere absența din cuprinsul prevederilor

constituționale a modalității de calcul a termenului rezultă, pe cale de

consecință, că potrivit criteriilor de previzibilitate și accesibilitate

consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru

aducerea la cunoștința publică, respectiv pentru garantarea deplinului drept al

oricărei persoane de a accede la cunoașterea apariției și publicării unei legi

în unicul document legislativ oficial al României, sunt necesare 3 zile

complete, astfel că aceasta are aplicabilitate de la data de 16 februarie 2013.

Textul pct. 15 al

art. I al Secțiunii 1 a Cap. I al legii stipulează: "La articolul 385

9

alineatul 1, punctele 14 - 16 se modifică și vor avea următorul cuprins:

"14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de

lege.".

Prezentul recurs

vizează Decizia penală nr. 62/A pronunțată la 4 martie 2013 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, și este promovat de inculpatul B.A. la data de

19 martie 2013.

Trebuie remarcat că

în speță nu are aplicabilitate art. II din Legea nr. 2/2013: "(1)

Dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală,

republicat, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară

intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate

în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a

recursului.".

Rezultă, așadar, că,

în rigoarea juridică a textelor legale enunțate, motivele subsumate pct. 14 al

art. 385

9

C. proc. pen., în conținutul anterior datei de 16

februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost

învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei

Curți, ca motiv de casare.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat, însă, o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în

sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost

modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs

prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ceea ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. - invocat de recurentul-inculpat doar formal, de altfel, după

însăși sublinierea expresă a apărării privind modificarea conținutului legal al

normei cuprinse în pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen. - se constată

că, într-adevăr, punctul 17

2

a fost menținut prin Legea nr. 2/2013

și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului, însă, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind

necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar,

respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen.

Verificând

îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul și-a motivat

recursul numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce îi

revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, față de

această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și

care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare

din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent

acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile legale subsumate art.

385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Așadar, chiar dacă,

în vreo ipoteză, s-ar putea accepta opinia potriv