ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1270/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 301/PI din 28 noiembrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în baza art. 133

alin. (1) cu aplicarea art. 721 C. proc. civ., a fost anulată plângerea

formulată de petentul A.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat, cu motivarea că, în cauză, nu se poate desluși obiectul

plângerii.

Împotriva acestei

sentințe, petentul A.I. a declarat recurs. Înalta Curte, în baza art. 302 alin.

(1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a

combinat cu art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., a pus în discuția

părților admisibilitatea recursului declarat de petent.

Examinând recursul

declarat de petent, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit

alin,8 al aceluiași articol este definitivă.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, hotărârea a fost

pronunțată la data de 25 noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a

dispozițiilor Legii nr. 202/2010, astfel încât Înalta Curte constată că aceasta

este definitivă, potrivit textelor legale sus menționate.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, s-a limitat

calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de

lege.

Petentul A.I. și-a

exercitat dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri

definitive, cu care Înalta Curte a fost sesizată, cale de atac care nu

întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă

potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie

o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția

inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către

instanță, este întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.I.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul A.I. împotriva Sentinței penale nr.

301/PI din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM