ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2013

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

În

baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a)

teza a II-a C. proc. pen., prin sentința penală nr. 220/PI din 19 septembrie 2012

a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea penală formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 28 iunie 2012

dată în Dosar nr. 238/P/2012 și a rezoluției din 3 august 2012 dată în Dosar

nr. 929/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum

și împotriva lucrării a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca

legale și temeinice.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea

de apel a constatat că în mod justificat procurorul a apreciat că au fost respectate

prevederile legale în vigoare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat

recurs petentul A.I.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

admisibilității căii de atac a recursului

promovat

de petent, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39

din Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că recursul este inadmisibil.

Art. 278

1

alin. (10) C.

proc. pen. a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în sensul că „hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă”.

Astfel, potrivit noii reglementări cuprinse

în art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., nu se mai poate exercita nicio

cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și lit. b) C. proc. pen.

Or, față de aceste dispoziții legale, sentința

penală a curții de apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, care nu mai poate

fi atacată cu recurs, deoarece recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute

de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor

de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate, urmează a fi respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de petent, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul A.I. împotriva sentinței penale nr. 220/PI din 19 septembrie 2012 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei

de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronuțată în ședință publică, azi 8

ianuarie 2013.