Decizia nr. 31/2013 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva rezoluției nr. 238/P/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: În baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., prin sentința penală nr. 220/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea penală formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 28 iunie 2012 dată în Dosar nr. 238/P/2012 și a rezoluției din 3 august 2012 dată în Dosar nr. 929/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, precum și împotriva lucrării a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, ca legale și temeinice. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a constatat că în mod justificat procurorul a apreciat că au fost respectate prevederile legale în vigoare.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul A.I. Examinând hotărârea atacată prin prisma admisibilității căii de atac a recursului promovat de petent, în raport de obiectul cauzei, de prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, în vigoare din 25 noiembrie 2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil. Art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) C. proc. pen. este definitivă”. Astfel, potrivit noii reglementări cuprinse în art. 278 1 alin. (10) C. proc.

pen., nu se mai poate exercita nicio cale ordinară de atac împotriva sentințelor pronunțate în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și lit. b) C. proc. pen. Or, față de aceste dispoziții legale, sentința penală a curții de apel este o hotărâre definitivă, prin urmare, care nu mai poate fi atacată cu recurs, deoarece recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petent, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., aplicându-se și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței penale nr. 220/PI din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronuțată în ședință publică, azi 8 ianuarie 2013.