ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1935/2013

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea: actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul

Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 442 din 25 ianuarie 2012 a

respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.C. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC E.G.D. SA, cu motivarea că reclamante nu a înțeles să-și califice

acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menținând ca temei

juridic dispozițiile art. 480-481 C. civ., iar procesul-verbal de conciliere

depus Ia dosarul cauzei nu poate constitui angajament de plată pentru suma de 400.000

RON, întrucât pârâta și-a manifestat disponibilitatea doar de a îngropa

conducta pe porțiunea în litigiu, fără plata despăgubirilor solicitate.

Prin decizia civilă

nr. 79/2012 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamanta SC P.C. SRL, a anulat

sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța

de fond nu a stăruit, în virtutea roiului activ, pentru calificarea cauzei cereri

de chemare în judecată, fiind încălcate atât principiul disponibilității, din perspectiva

reclamantei, cât și pe cel al dreptului Ia apărare, în ceea ce o privește pe pârâtă.

Împotriva acestei

hotărâri, pârâta SC E.G.D. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

modifcarea în tot a deciziei atacate și menținerea sentinței civile pronunțate de

Tribunalul Maramureș ca fiind legală și temeinică, invocând drept motiv de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, pârâta a învederat că instanța de fond a stăruit ca reclamanta

să-și modifice obiectul acțiunii și să solicite antrenarea răspunderii civile delictuale,

dând, astfel, eficiență principiului rolului activ pentru corecta determinare a

cadrului procesual și a obiectului acțiunii, intrând în fondul cauzei și analizând

toate probele administrate de părți.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele

motive:

Conform art. 304

pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea deciziei unei hotărâri se poate cere

atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Motivele care

ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt cele

prevăzute de art. 297 C. proc. civ.

Calea procesuală

ordinară, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii

instanței inferioare, prin rejudecarea pricinii, repunându-se în discuție problemele

de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe.

Conform art. 298

C. proc. civ. instanța de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte hotărârea

atacată, iar art. 297 alin. (2) din același act normativ statuează că, atunci când

exista vreun motiv de nulitate la prima instanță care a judecat în fond, anulând

în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul

spre rejudecare, trimiterea cauzei fiind posibiliă o singură dată dacă părțile au

solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare,

ceea ce nu este cazul în speța dedusa judecății.

Așadar, față de

dispozițiile legale anterior citate, instanța de apel trebuia să rețină procesul

spre rejudecare, apelul, în virtutea efectului său devolutiv, fiind o cale de atac

ce duce la rejudecarea pricinii în fond, a problemelor de fapt și de drept invocate

de părți, urmând a fi repuse în discuția acestora și analizate de instanța de apel

care va statua în limitele prevăzute de art. 292 C. proc. civ.

Având în vedere

că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ceea ce nu s-a

întâmplat în cauză, conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. se constată

că soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei

recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe spre evocarea

fondului.

Cu ocazia judecării

apelului, instanța de apel urmează a răspunde criticilor și excepțiilor formulate

cu privire Ia situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă îi

susținerea pretențiilor și apărărilor lor, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ.

și să ceară părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare

și utile justei soluționări a cauzei, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, nemaifiind necesară analiza celorlalte critici formulate în recurs,

în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat

de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr 79/2012 din 30 mai

2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr. 79/2012 din 30 mai 2012 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 mai 2013.