ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1935/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea: actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 442 din 25 ianuarie 2012 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC P.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.G.D. SA, cu motivarea că reclamante nu a înțeles să-și califice acțiunea ca fiind o acțiune în răspundere delictuală, menținând ca temei juridic dispozițiile art. 480-481 C. civ., iar procesul-verbal de conciliere depus Ia dosarul cauzei nu poate constitui angajament de plată pentru suma de 400.000 RON, întrucât pârâta și-a manifestat disponibilitatea doar de a îngropa conducta pe porțiunea în litigiu, fără plata despăgubirilor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 79/2012 din 30 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul declarat de reclamanta SC P.C. SRL, a anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța de fond nu a stăruit, în virtutea roiului activ, pentru calificarea cauzei cereri de chemare în judecată, fiind încălcate atât principiul disponibilității, din perspectiva reclamantei, cât și pe cel al dreptului Ia apărare, în ceea ce o privește pe pârâtă. Împotriva acestei hotărâri, pârâta SC E.G.D. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modifcarea în tot a deciziei atacate și menținerea sentinței civile pronunțate de Tribunalul Maramureș ca fiind legală și temeinică, invocând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a învederat că instanța de fond a stăruit ca reclamanta să-și modifice obiectul acțiunii și să solicite antrenarea răspunderii civile delictuale, dând, astfel, eficiență principiului rolului activ pentru corecta determinare a cadrului procesual și a obiectului acțiunii, intrând în fondul cauzei și analizând toate probele administrate de părți. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele motive: Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea deciziei unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Motivele care ar putea determina trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sunt cele prevăzute de art. 297 C. proc. civ. Calea procesuală ordinară, apelul, reprezintă mijlocul prin care se solicită reformarea hotărârii instanței inferioare, prin rejudecarea pricinii, repunându-se în discuție problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe. Conform art. 298 C. proc. civ. instanța de apel poate păstra sau schimba în tot sau în parte hotărârea atacată, iar art. 297 alin. (2) din același act normativ statuează că, atunci când exista vreun motiv de nulitate la prima instanță care a judecat în fond, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre rejudecare, trimiterea cauzei fiind posibiliă o singură dată dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare, ceea ce nu este cazul în speța dedusa judecății.

Așadar, față de dispozițiile legale anterior citate, instanța de apel trebuia să rețină procesul spre rejudecare, apelul, în virtutea efectului său devolutiv, fiind o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii în fond, a problemelor de fapt și de drept invocate de părți, urmând a fi repuse în discuția acestora și analizate de instanța de apel care va statua în limitele prevăzute de art. 292 C. proc. civ. Având în vedere că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, conform art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ. se constată că soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe spre evocarea fondului. Cu ocazia judecării apelului, instanța de apel urmează a răspunde criticilor și excepțiilor formulate cu privire Ia situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă îi susținerea pretențiilor și apărărilor lor, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ. și să ceară părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei, potrivit art. 129 alin. (4) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, nemaifiind necesară analiza celorlalte critici formulate în recurs, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr 79/2012 din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E.G.D. SA Târgu-Mureș împotriva deciziei civile nr. 79/2012 din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2013.