ÎCCJ, Decizia nr. 205/2005

Asupra contestației la

executare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 191/2004

din 24 decembrie 2004, Judecătoria Sighișoara a încuviințat în parte cererea de

executare silită formulată de creditoarea SC I.T. SRL Sovata împotriva

debitoarei SC B. SA Sovata și în consecință:

- a admis cererea

creditoarei privind obligarea debitoarei, pe calea executării silite, la plata

sumei de 50.000 Euro daune și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de

executare;

- a respins cererea

creditoarei privind întocmirea, pe cale de executare silită, a

procesului-verbal de predare-primire a activelor Vila 76 Muntenia și Vila 11

Târnava, ca nefondată.

La data de 11 ianuarie 2005,

debitoarea urmărită SC B. SA Sovata a formulat contestație la executare,

solicitând suspendarea executării silite, admiterea contestației și anularea tuturor

formelor de executare.

Prin sentința nr. 329 din 8

martie 2005, Judecătoria Sighișoara a admis lipsa competenței materiale și a

declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Completul de 9 judecători.

Examinând cauza, în raport

cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., se constată următoarele:

Prin decizia nr. 97 din 9

iunie 2003, sesizat cu soluționarea unui recurs în anulare, Completul de 9

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 271 C. proc.

civ., a luat act de învoiala părților, consemnată în tranzacția din 9 iunie

2003, autentificată sub nr. 1228 din 9 iunie 2003, a Biroului Notarului Public

N.G.

Din economia dispozițiilor

art. 271-273 C. proc. civ., rezultă că hotărârea de expedient nu are caracterul

unei hotărâri de fond, întrucât prin ea nu se soluționează practic un litigiu,

ci se ia act doar de învoiala părților, motiv pentru care aceasta nu este

supusă reformării, pe calea exercitării apelului sau recursului, după caz.

Nesoluționând litigiul în

fond, hotărârea de expedient nu este motivată conform dispozițiilor art. 261 C.

proc. pen., în sensul că nu sunt expuse argumentele și raționamentele juridice,

principiile și regulile de drept substanțial și procesual aplicate pretenției

deduse judecății, corespunzător situației de fapt stabilită în baza

probatoriului administrat, care au format convingerea instanței și au

determinat pronunțarea soluției.

Drept urmare, nu este

posibil controlul judiciar al silogismului judiciar, sub aspectul premisei

majore, cu referire la norma de drept substanțial greșit aplicată sau sub

aspectul premisei minore, cu referire la eroarea de fapt invocată, în raport cu

care se poate cere, în cadrul sistemului căilor de atac stabilit de legea procesual-civilă,

schimbarea soluției.

Tranzacția alcătuind

dispozitivul hotărârii de expedient, în cazul neîndeplinirii obligațiilor

asumate de părți, executarea silită privește însăși obligațiile convenite de

părți.

Împrejurarea că părțile au

posibilitatea promovării unei acțiuni în anularea tranzacției, nu infirmă

concluzia menționată, cu referire la retractarea hotărârii prin exercitarea

căilor de atac.

Drept urmare, dispozițiile

art. 281

1

C. proc. civ., privind lămurirea hotărârii sub aspectul

înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în

cazul hotărârilor de expedient.

În consecință, nici

dispozițiile art. 400 alin. (2) din același cod nu sunt aplicabile în cazul

unei astfel de hotărâri, în care instanța, anterior pronunțării, și-a exercitat

doar obligația de a exercita un control asupra conformității tranzacției

înfățișate de părți cu prescripțiile legii și regulile de conviețuire socială.

De altfel, din conținutul

contestației la executare promovată de debitoarea SC B. SA Sovata nu rezultă că

aceasta privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului

executor, ci însăși executarea silită.

Ca atare, soluționarea în

fond a contestației la executare este de competența instanței de executare,

conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ. .

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea stabilește că Judecătoria Sighișoara este

competentă să soluționeze în fond contestația la executare și trimite dosarul,

acestei instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește că Judecătoria

Sighișoara este competentă să soluționeze în fond contestația la executare

formulată de debitoarea-urmărită SC B. SA Sovata împotriva executării silite

începute în dosarul execuțional nr. 191/2004, al B.E.J. K.A.

Trimite dosarul,

Judecătoriei Sighișoara, în vederea continuării judecății.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iulie 2005.