ÎCCJ, decizie (scj.ro #85538)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85538) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație la executarea silită încuviințată pe baza unei
tranzacții de care s-a luat act de instanța unei căi de atac. Competența
materială de soluționare
.
Cuprins
pe materii
. Drept procesual civil. Contestație la executarea silită
încuviințată pe baza unei tranzacții de care s-a luat act de instanța unei căi
de atac. Competența materială de soluționare.
Index
alfabetic
. Drept procesual civil.
-
Tranzacție consfințită prin hotărâre judecătorească.
-
Contestație la executare.
-
Competența materială de soluționare.
C.pr.civ
.
art
. 281
1
,
art
. 400.
Instanța de executare, prevăzută de
art
. 400
alin.1
C.pr.civ
. are competența de soluționare a
contestației la executare încuviințată pe baza unei hotărâri prin care s-a luat
act de tranzacția încheiată între părți, iar nu instanței de control
judiciarcare
care a consfințit tranzacția, pentru că nu se
pune problema
lămuririi
cu privire la înțelesul,
întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii
însensul
prevăzut în
art
. 281
1
- și
art
. 410 alin 2 prima teză din
C.pr.civ
.
Î.C.C.J
., Completul de 9, decizia
nr
. 205 sin 4 iulie 2005.
Prin încheierea
nr
. 191 din 24 decembrie
2004, Judecătoria Sighișoara a încuviințat în parte cererea de
executare silită formulată de creditoarea SC ”
IOMAR
TURIST”
SRL
Sovata împotriva debitoarei SC
”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata și în consecință:
- a admis cererea creditoarei privind obligarea debitoarei, pe calea executării
silite, la plata sumei de 50.000 de
euro
–
daune și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de executare;
- a respins cererea creditoarei privind întocmirea, pe cale de executare
silită, a procesului verbal de predare-primire a activelor Vila 76
Muntenia
și Vila 11 Târnava, ca
nefondată
.
La data de 11 ianuarie 2005, debitoarea – urmărită a formulat contestație la
executare, solicitând suspendarea executării silite, admiterea contestației și
anularea tuturor formelor de executare.
Prin sentința nr.329 din 8 martie 2005, Judecătoria Sighișoara a admis
lipsa competenței materiale și a declinat competența de soluționare
a contestației în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de
9 judecători.
Examinând, Înalta Curte, constată următoarele:
Prin decizia nr.97 din 9 iunie 2003, sesizat cu soluționarea unui recurs în
anulare, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
baza art.271 din Codul de procedură civilă, a luat act de învoiala părților,
consemnată în tranzacția din 9 iunie 2003, autentificată sub nr.1228 din 9
iunie 2003 a Biroului Notarului Public
Nagy
Gabriella
.
Din economia dispozițiilor art.271-273 din Codul de procedură civilă
rezultă că hotărârea de expedient nu are caracterul unei hotărâri de fond,
întrucât prin ea nu se soluționează practic un litigiu, ci se ia act doar de
învoiala părților, motiv pentru care aceasta nu este supusă reformării, pe
calea exercitării apelului sau recursului, după caz.
Nesoluționând
litigiul în fond, hotărârea de expedient nu este motivată conform
dispozițiilor art.261 in Codul de procedură civilă, în sensul că nu sunt expuse
argumentele și raționamentele juridice, principiile și regulile de drept
substanțial și procesual aplicate pretenției deduse judecății, corespunzător
situației de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, care au
format convingerea instanței și au determinat pronunțarea soluției.
Drept urmare, nu este posibil controlul judiciar al silogismului
judiciar, sub aspectul premisei majore, cu referire la norma de drept
substanțial greșit aplicată sau sub aspectul premisei minore, cu referire la
eroarea de fapt invocată, în raport de care se poate cere, în cadrul sistemului
căilor de atac stabilit de legea procesual civilă, schimbarea soluției.
Tranzacția alcătuind dispozitivul hotărârii de expedient, în
cazul
neîndeplinirii
obligațiilor asumate de părți,
executarea silită privește însăși obligațiile convenite de părți.
Împrejurarea că părțile au posibilitatea promovării unei acțiuni în
anularea tranzacției, nu infirmă concluzia menționată, cu referire la
retractarea hotărârii prin exercitarea căilor de atac.
Drept urmare, dispozițiile art.281
1
din Codul de
procedură civilă, privind
lămurirea
hotărârii sub
aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt
aplicabile în cazul hotărârilor de expedient.
În consecință, nici dispozițiile art.400 alin.2 din același cod nu
sunt aplicabile în cazul unei astfel de hotărâri, în care instanța, anterior
pronunțării, și-a exercitat doar obligația de a exercita un control asupra
conformității tranzacției înfățișate de părți cu prescripțiile legii și
regulile de conviețuire socială..
De altfel, din conținutul contestației la executare promovată
de debitoarea SC ”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata nu rezultă că aceasta
privește
lămurirea
înțelesului, întinderii sau
aplicării titlului executor ci însăși executarea silită.
Ca atare, soluționarea în fond a contestației la executare este de
competența instanței de executare, conform art.400 alin.1 din Codul de
procedură civilă .
În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a
stabilit că Judecătoria Sighișoara este competentă să soluționeze în fond
contestația la executare și s-a trimis dosarul acestei instanțe, în vederea
continuării judecății.