ÎCCJ, decizie (scj.ro #85538)

Contestație la executarea silită încuviințată pe baza unei tranzacții de care s-a luat act de instanța unei căi de atac. Competența materială de soluționare . Cuprins pe materii . Drept procesual civil. Contestație la executarea silită încuviințată pe baza unei tranzacții de care s-a luat act de instanța unei căi de atac. Competența materială de soluționare. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Tranzacție consfințită prin hotărâre judecătorească. - Contestație la executare. - Competența materială de soluționare.

C.pr.civ . art . 281 1 , art . 400. Instanța de executare, prevăzută de art . 400 alin.1 C.pr.civ . are competența de soluționare a contestației la executare încuviințată pe baza unei hotărâri prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între părți, iar nu instanței de control judiciarcare care a consfințit tranzacția, pentru că nu se pune problema lămuririi cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii însensul prevăzut în art . 281 1 - și art . 410 alin 2 prima teză din C.pr.civ . Î.C.C.J ., Completul de 9, decizia nr . 205 sin 4 iulie 2005. Prin încheierea nr . 191 din 24 decembrie 2004, Judecătoria Sighișoara a încuviințat în parte cererea de executare silită formulată de creditoarea SC ” IOMAR TURIST” SRL Sovata împotriva debitoarei SC ”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata și în consecință: - a admis cererea creditoarei privind obligarea debitoarei, pe calea executării silite, la plata sumei de 50.000 de euro – daune și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de executare; - a respins cererea creditoarei privind întocmirea, pe cale de executare silită, a procesului verbal de predare-primire a activelor Vila 76 Muntenia și Vila 11 Târnava, ca nefondată . La data de 11 ianuarie 2005, debitoarea – urmărită a formulat contestație la executare, solicitând suspendarea executării silite, admiterea contestației și anularea tuturor formelor de executare.

Prin sentința nr.329 din 8 martie 2005, Judecătoria Sighișoara a admis lipsa competenței materiale și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

Examinând, Înalta Curte, constată următoarele: Prin decizia nr.97 din 9 iunie 2003, sesizat cu soluționarea unui recurs în anulare, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art.271 din Codul de procedură civilă, a luat act de învoiala părților, consemnată în tranzacția din 9 iunie 2003, autentificată sub nr.1228 din 9 iunie 2003 a Biroului Notarului Public Nagy Gabriella . Din economia dispozițiilor art.271-273 din Codul de procedură civilă rezultă că hotărârea de expedient nu are caracterul unei hotărâri de fond, întrucât prin ea nu se soluționează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părților, motiv pentru care aceasta nu este supusă reformării, pe calea exercitării apelului sau recursului, după caz.

Nesoluționând litigiul în fond, hotărârea de expedient nu este motivată conform dispozițiilor art.261 in Codul de procedură civilă, în sensul că nu sunt expuse argumentele și raționamentele juridice, principiile și regulile de drept substanțial și procesual aplicate pretenției deduse judecății, corespunzător situației de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, care au format convingerea instanței și au determinat pronunțarea soluției. Drept urmare, nu este posibil controlul judiciar al silogismului judiciar, sub aspectul premisei majore, cu referire la norma de drept substanțial greșit aplicată sau sub aspectul premisei minore, cu referire la eroarea de fapt invocată, în raport de care se poate cere, în cadrul sistemului căilor de atac stabilit de legea procesual civilă, schimbarea soluției.

Tranzacția alcătuind dispozitivul hotărârii de expedient, în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de părți, executarea silită privește însăși obligațiile convenite de părți. Împrejurarea că părțile au posibilitatea promovării unei acțiuni în anularea tranzacției, nu infirmă concluzia menționată, cu referire la retractarea hotărârii prin exercitarea căilor de atac. Drept urmare, dispozițiile art.281 1 din Codul de procedură civilă, privind lămurirea hotărârii sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor de expedient. În consecință, nici dispozițiile art.400 alin.2 din același cod nu sunt aplicabile în cazul unei astfel de hotărâri, în care instanța, anterior pronunțării, și-a exercitat doar obligația de a exercita un control asupra conformității tranzacției înfățișate de părți cu prescripțiile legii și regulile de conviețuire socială..

De altfel, din conținutul contestației la executare promovată de debitoarea SC ”BALNEOCLIMATERICA” SA Sovata nu rezultă că aceasta privește lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executor ci însăși executarea silită. Ca atare, soluționarea în fond a contestației la executare este de competența instanței de executare, conform art.400 alin.1 din Codul de procedură civilă . În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a stabilit că Judecătoria Sighișoara este competentă să soluționeze în fond contestația la executare și s-a trimis dosarul acestei instanțe, în vederea continuării judecății.