ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2931/2005

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 februarie 2004

Judecătoria Suceava a admis cererea formulată de creditorul A.G. și a

încuviințat executarea silită a deciziei nr. 2623 din 15 octombrie 2003 a

Curții de Apel Suceava împotriva debitoarei J.H.

Tribunalul Suceava, secția civilă, prin

decizia nr. 744 din 22 octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a

apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004

a Judecătoriei Suceava în favoarea Curții de Apel Suceava cu motivarea că în

cauză, prevederile art. 371

1

-580

3

C. proc. civ. aplicabile

speței nu conțin reglementări exprese cu privire la calea de atac împotriva

încheierii prin care instanța încuviințează executarea silită. Prin urmare,

sunt incidente dispozițiile de drept comun, respectiv art. 282 alin. (1) C.

proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea

O.U.G. nr. 58/2003, conform cărora hotărârile date în primă instanță de

judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, dacă prin lege

nu se prevede astfel.

La rândul ei, Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2005 a declinat competența de

soluționare a apelului declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27

februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea Tribunalului Suceava invocând

dispozițiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a

trimis dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

Referitor la menționatul conflict urmează

a stabili competența de soluționare a apelului declarat de debitoarea J.H.

împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Suceava în favoarea

Tribunalului Suceava.

Astfel, potrivit art. 373

1

C.

proc. civ. așa cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 138/2000, instanța

încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu fără

citarea părților.

Fiind vorba de o procedură necontecioasă,

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 336 C. proc. civ., în sensul că

încheierea este supusă apelului și recursului.

În ceea ce privește instanța competentă a

soluționa apelul declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27

februarie 2004 a Judecătoriei Suceava, apel formulat la 11 martie 2004, conform

art. 3 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 58 din 25

iunie 2003, și Legea nr. 195 din 25 mai 2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, hotărârile date

în primă instanță de judecătorie și tribunal sunt supuse apelului la curtea de

apel dacă prin lege nu se prevede astfel.

Prin urmare, în speță competența de

soluționare a apelului revine Curții de Apel Suceava.

De menționat că în cauză nu sunt

incidente prevederile art. 339 alin. (3) C. proc. civ. cum greșit a reținut

Curtea de Apel Suceava atunci când și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Suceava, deoarece încheierea din 27 februarie 2004 a Judecătoriei

Suceava nu a fost pronunțată de președintele instanței în luarea unor măsuri cu

caracter necontencios a fost dată, așa cum deja s-a relevat de instanța de

executare în condițiile art. 373

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a apelului

declarat de debitoarea J.H. împotriva încheierii din 27 februarie 2004 a

Judecătoriei Suceava în favoarea Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 aprilie 2005.