ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.03.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2013

HOTĂRÂRE
15.03.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București reclamanta SC N.C.S. S.R.L. a contestat Decizia nr. 40521 din 7 iulie

2010 emisă de I.T.M. București, solicitând anularea acesteia și a Deciziei de

impunere nr. 29956 din 21 mai 2010.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. 68 din 21

mai 2010 s-a reținut că datorează un comision de 0,75%, întrucât în perioada

2007-2009 a deținut la sediul său cărțile de muncă ale angajaților societății

și nu la acela al I.T.M. București, cum era corect.

Decizia de impunere nr.

29956 din 21 mai 2010 a fost contestată, contestația administrativă fiind însă

respinsă prin Decizia nr. 40521 din 7 iulie 2010, motiv pentru care în temeiul art.

11 din Legea contenciosului administrativ s-a formulat acțiunea de față.

Întrucât reclamanta

nu și-a timbrat această cerere cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și

timbru judiciar de 0,3 lei instanța a dispus anularea cererii, iar reclamanta a

atacat hotărârea cu recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

La termenul din 21

octombrie 2011 recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 130/1999 în raport de dispozițiile art.

16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, precum și excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 130/1999, care încalcă prevederile

Codului Muncii.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin Decizia

nr. 2375 din 24 octombrie 2011 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate

și tot ca inadmisibilă și excepția de nelegalitate.

Totodată, a respins

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.C.S. SRL.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

- Excepția de

neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții

Constituționale.

- Referitor la

excepția de nelegalitate s-a reținut că este inadmisibilă, întrucât vizează un

articol de lege și nu un act administrativ așa cum prevăd dispozițiile art. 4

din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, s-a reținut

că instanța a respectat principiul contradictorialității, însă, recurenta nu a

făcut dovada achitării taxei de timbru datorate.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs SC N.C.S. S.R.L, criticând hotărârea pentru nelegalitate și

netemeinicie în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepției de

neconstituționalitate.

Recurenta a susținut,

în esență, că în mod greșit instanța a trecut la soluționarea pe fond a cauzei

fără a pronunța mai întâi o încheiere prin care să arate considerentele pentru

care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale,

încălcând astfel grav, formele de procedură și dispozițiile legale în materie,

prevăzute de Legea nr. 47/1992.

Recursul este

nefondat.

Referitor la excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 130/1999, în mod

corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă,

apreciindu-se ca nefiind îndeplinite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, mai

precis legătura cu cauza, în condițiile în care instanța de recurs urma să

analizeze numai legalitatea anulării acțiunii ca netimbrată, iar nu aspecte ce

țin de fondul raportului juridic dedus judecății.

În ceea ce privește

includerea măsurii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca

inadmisibilă în cadrul dispozitivului deciziei finale, iar nu într-o încheiere

separată, Înalta Curte constată că părții nu i s-a produs nicio vătămare pentru

art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu mai prevede suspendarea procesului în cazul

sesizării Curții Constituționale. Prin urmare, indiferent de rezultatul

verificării condițiilor de admisibilitate, cursul procesului nu era oprit.

În consecință, în

temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 recursul declarat de SC N.C.S. SRL

va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de S C N.C.S. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 2375 din 24

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-05-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6273 din 19 mai 2010 a admis excepția prescripției dreptului material la acți
ÎCCJ 2013-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1922/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, prin sentința comerciala nr. 16804 de Ia 9 septembrie 2011, a admis excepția netimbrării și a a
ÎCCJ 2013-09-18
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2683/2013
-o nelegală și netemeinică pentru faptul că în mod greșit a fost pusă în discuție excepția de netimbrare la termenul din 23 septembrie 2011 când reclamanta a fost lipsită de apărare motivat de susținerea de către avocatul său a unor examene
ÎCCJ 2013-12-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4350/2013
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 6322 din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigur
ÎCCJ 2014-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin cererea înregistrată la data de 14 februarie 2013 sub nr. 277/2, pe rolul Curții de
Sursă