ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3409/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul
București reclamanta SC N.C.S. S.R.L. a contestat Decizia nr. 40521 din 7 iulie
2010 emisă de I.T.M. București, solicitând anularea acesteia și a Deciziei de
impunere nr. 29956 din 21 mai 2010.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. 68 din 21
mai 2010 s-a reținut că datorează un comision de 0,75%, întrucât în perioada
2007-2009 a deținut la sediul său cărțile de muncă ale angajaților societății
și nu la acela al I.T.M. București, cum era corect.
Decizia de impunere nr.
29956 din 21 mai 2010 a fost contestată, contestația administrativă fiind însă
respinsă prin Decizia nr. 40521 din 7 iulie 2010, motiv pentru care în temeiul art.
11 din Legea contenciosului administrativ s-a formulat acțiunea de față.
Întrucât reclamanta
nu și-a timbrat această cerere cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și
timbru judiciar de 0,3 lei instanța a dispus anularea cererii, iar reclamanta a
atacat hotărârea cu recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ.
La termenul din 21
octombrie 2011 recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 130/1999 în raport de dispozițiile art.
16 alin. (1) și art. 53 din Constituție, precum și excepția de nelegalitate a
dispozițiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 130/1999, care încalcă prevederile
Codului Muncii.
Curtea de Apel
București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal prin Decizia
nr. 2375 din 24 octombrie 2011 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate
și tot ca inadmisibilă și excepția de nelegalitate.
Totodată, a respins
ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.C.S. SRL.
Pentru a pronunța
această hotărâre instanța a reținut următoarele:
- Excepția de
neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condițiile
prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții
Constituționale.
- Referitor la
excepția de nelegalitate s-a reținut că este inadmisibilă, întrucât vizează un
articol de lege și nu un act administrativ așa cum prevăd dispozițiile art. 4
din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a reținut
că instanța a respectat principiul contradictorialității, însă, recurenta nu a
făcut dovada achitării taxei de timbru datorate.
Împotriva acestei decizii
a declarat recurs SC N.C.S. S.R.L, criticând hotărârea pentru nelegalitate și
netemeinicie în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a excepției de
neconstituționalitate.
Recurenta a susținut,
în esență, că în mod greșit instanța a trecut la soluționarea pe fond a cauzei
fără a pronunța mai întâi o încheiere prin care să arate considerentele pentru
care a procedat la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale,
încălcând astfel grav, formele de procedură și dispozițiile legale în materie,
prevăzute de Legea nr. 47/1992.
Recursul este
nefondat.
Referitor la excepția
de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 130/1999, în mod
corect instanța de fond a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă,
apreciindu-se ca nefiind îndeplinite dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, mai
precis legătura cu cauza, în condițiile în care instanța de recurs urma să
analizeze numai legalitatea anulării acțiunii ca netimbrată, iar nu aspecte ce
țin de fondul raportului juridic dedus judecății.
În ceea ce privește
includerea măsurii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca
inadmisibilă în cadrul dispozitivului deciziei finale, iar nu într-o încheiere
separată, Înalta Curte constată că părții nu i s-a produs nicio vătămare pentru
că art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu mai prevede suspendarea procesului în cazul
sesizării Curții Constituționale. Prin urmare, indiferent de rezultatul
verificării condițiilor de admisibilitate, cursul procesului nu era oprit.
În consecință, în
temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 recursul declarat de SC N.C.S. SRL
va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de S C N.C.S. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 2375 din 24
octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2013