ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 612/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 263 din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta T.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Arad, s-a anulat hotărârea nr. 375 din 5 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 309/2002. În motivarea soluției s-au reținut: „înscrierile din livretul militar, care confirmă efectuarea stagiului militar în detașamente de muncă, (…) chiar dacă din evidența detașamentelor și unităților de muncă întocmită de Arhivele Naționale, nu rezultă că unitatea militară în cauză face parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că U.M. 03858 Focșani, unde soțul reclamantei a efectuat stagiul militar, nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, potrivit nomenclatorului pus la dispoziție, de către Arhivele Statului și Notei nr. 2784/2003, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Recursul este întemeiat. Este necontestat că soțul decedat al intimatei-reclamante a efectuat stagiul militar în perioada 12 noiembrie 1956 - 30 decembrie 1958, la U.M. 03858 Focșani, ca „montator C.F.”.

Dar potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or în cauză, soțul decedat al intimatei-reclamante a satisfăcut serviciul militar în cadrul unei unități militare, U.M.

03858 Focșani, din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate. La cererea instanței de fond, Centrul Militar Județean Arad a comunicat cu adresa nr. A-1001 din 19 aprilie 2004, că: U.M. 03858 Focșani nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, conform tabelului cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcția Generale a Serviciului Muncii, întocmit de Arhivele Naționale și completărilor ulterioare. Așa fiind, intimata-reclamantă nu este îndreptățită legal să primească drepturile conferite de art. 3 din Legea nr. 309/2002, potrivit căruia, numai soția celui decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1, va putea beneficia de o îndemnizație de ½ din îndemnizația ce s-ar fi cuvenit soțului decedat, întrucât soțul decedat al acesteia nu s-a aflat în situația reglementată limitativ de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, nefiind îndreptățită la indemnizație.

În concluzie, recursul este întemeiat, sentința atacată va fi casată și rejudecând cauza, acțiunea va fi respinsă, actul administrativ emis de pârâtă, fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Arad împotriva sentinței civile nr. 263 din 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.