ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Decizia nr. 189/2013
Dosar nr.
9453/2/2011
Asupra recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 2 noiembrie 2011, reclamanta, primăria
orașului Bolintin Vale a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de
Conturi a României și Camera de Conturi Giurgiu suspendarea executării
încheierii nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi și a Deciziei nr.
17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, până la soluționarea definitivă și
irevocabilă a cererii de anulare a celor două acte administrativ fiscale,
cerere care face obiectul Dosarului nr. 319/2/2010.
În
motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 4 din O.U.G. nr.
223/2004 sumele defalcate din T.V.A. acordate în anul 2008 prin hotărâri ale
guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de
capital, rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.
A arătat
reclamanta că textul de lege citat nu precizează dacă sumele alocate autorităților
locale din fondul de rezervă bugetară au același regim juridic sau altul
aparte.
În
opinia reclamantei în cauză nu au fost săvârșite abaterile de la legalitate și
regularitate invocate în actele administrative a căror suspendare se cere.
Prin întâmpinare,
pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii, în
principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința nr.
7668 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare
formulată de reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 17 din 29
septembrie 2009 Camera de Conturi Giurgiu a impus reclamantei să stabilească
întinderea prejudiciului creat ca urmare a nerestituirii până la data de 8
ianuarie 2009 a sumelor rămase neconsumate, alocate din fondul de rezervă la
dispoziția Guvernului și să restituie sumele primite de la bugetul de stat,
prejudiciul estimativ calculat în timpul controlului fiind în sumă de
1.689.546,97 lei. S-a stabilit termen de realizare la 1 decembrie 2009.
Contestația
administrativă a reclamantei îndreptată împotriva acestei decizii a fost respinsă
prin încheierea nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi.
Prin
actele administrative atacate, pârâtele au reținut că se impune regularizarea
cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă
bugetară la dispoziția Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli curente și
de capital rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008, conform prevederilor
art. 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 223/2004, precum și art. 30 alin.
(2) din Legea nr. 500/2002, art. 7 și art. 11 din Legea nr. 82/1991 și art. 14,
art. 16 și art. 51 din Legea nr. 273/2006, în condițiile în care reclamanta a
înregistrat excedent la 31 decembrie 2009.
Instanța
a reținut că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, argumentele pârâtei în
susținerea inadmisibilității fiind nefondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată suspendarea oricărui act administrativ
în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 coroborat cu art. 2 lit. c) din Legea
nr. 554/2004, neavând relevanță că prin acesta se dispune numai îndeplinirea
unei operațiuni administrative de stabilire exactă a prejudiciului.
A
apreciat Curtea că în cauza de față, însă, nu sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune
suspendarea actului administrativ, respectiv reclamanta nu a arătat nici care
este cazul bine justificat și nici care este paguba iminentă a cărei producere
se urmărește a fi prevenită, condiții care, îndeplinite cumulativ, pot permite
suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea
instanței de fond asupra cererii de anulare.
Curtea
a constatat că sumele a căror restituire s-a impus prin actele administrative
atacate, au fost alocate reclamantei din fondul de rezervă bugetară aflat la
dispoziția Guvernului, constituit conform art. 30 alin. (2) din Legea nr.
500/2002.
Cât
privește faptul că excedentul bugetar ar fi fost numai temporar, instanța a
apreciat că aceste argumente nu pot fi analizate în procedura sumară a
suspendării, ele nefiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept care
să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului
administrativ.
Pe de
altă parte, raportat la măsurile dispuse prin actele administrative a căror
suspendare se solicită instanța a aconcluzionat că nu este justificat nici
prejudiciul material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a
funcționării autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor
dispuse.
Recursul.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale,
criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele
motive:
- Hotărârea
pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
- Arată recurenta că
instanța de fond în mod eronat a considerat că nu este justificat prejudiciul
material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării
autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse. Se
arată că dacă actele atacate de recurentă se vor pune în executare până la
soluționarea dosarului de fond, aceasta va fi pusă în situația de nu-și putea
onora datoriile către furnizorii curenți și nu-și va putea respecta
planificarea bugetului pe anul în curs.
Considerentele și
soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de
recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în
conformitate cu prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că nu este fondată pentru următoarele considerente.
Potrivit
art. 14 din Legea nr. 554/2004 „
Suspendarea executării
actului:
(1)
În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a
autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral
până la pronunțarea instanței de fond.
Recurenta-reclamantă
solicită suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/2009
emisă de Curtea de Conturi a României referitoare la regularizarea cu bugetul
de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la
dispoziția Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital,
rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008.
În
speță măsurile dispuse de Curtea de Conturi au drept scop înlăturarea
neregulilor constatate și ca urmare nu pot fundamenta o acțiune de suspendare
cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă nu face dovada întrunirii
condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mai
mult decât atât, prin sentința nr. 7728 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel
București, în Dosarul nr. 319/122/2010 a respins contestația formulată
împotriva Încheierii nr. 15/2009 emisă de Comisia de Soluționare a
contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr.
17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, ca neîntemeiată.
Pe
de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, art. 14 din Legea
contenciosului administrativ cere reclamantului ca pe lângă iminența pagubei,
să înfățișeze și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care
sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului
administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este
vorba despre un caz bine justificat.
Or,
în cazul de față nu se poate reține nelegalitatea actului a cărui suspendare se
solicită.
În concluzie, în ceea
ce privește cazul bine justificat, se reține că motivele invocate de recurenta –
reclamantă nu se circumscriu elementelor cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea
nr. 554/21004.
În ceea ce privește
prejudiciul iminent, nici această condiție nu este îndeplinită în cauză
deoarece neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate
corela și analiza această din urmă condiție fiind necesară îndeplinirea
acestora cumulativă.
Așa cum a reținut și
instanța de fond măsurile dispuse de Camera de Conturi Giurgiu nu prejudiciază
în vreun fel reclamanta, dimpotrivă nerealizarea măsurilor respective ar
putea-o prejudicia.
Recomandarea făcută
prin decizia emisă de Camera de Conturi Galați privind luarea măsurilor de
recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un
prejudiciu bugetului de stat care să justifice cererea de suspendare a
executării actului contestat ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a
urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții.
Temeiul legal al soluției
adoptate.
Față de cele arătate
mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., se
va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să atragă casarea sau
modificarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Primăria Orașului Bolintin Vale împotriva sentinței nr. 7668 din 16
decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2013 .