ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Decizia nr. 189/2013 Dosar nr. 9453/2/2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 noiembrie 2011, reclamanta, primăria orașului Bolintin Vale a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Giurgiu suspendarea executării încheierii nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi și a Deciziei nr. 17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a celor două acte administrativ fiscale, cerere care face obiectul Dosarului nr. 319/2/2010.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 223/2004 sumele defalcate din T.V.A. acordate în anul 2008 prin hotărâri ale guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de capital, rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat. A arătat reclamanta că textul de lege citat nu precizează dacă sumele alocate autorităților locale din fondul de rezervă bugetară au același regim juridic sau altul aparte. În opinia reclamantei în cauză nu au fost săvârșite abaterile de la legalitate și regularitate invocate în actele administrative a căror suspendare se cere. Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 7668 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 17 din 29 septembrie 2009 Camera de Conturi Giurgiu a impus reclamantei să stabilească întinderea prejudiciului creat ca urmare a nerestituirii până la data de 8 ianuarie 2009 a sumelor rămase neconsumate, alocate din fondul de rezervă la dispoziția Guvernului și să restituie sumele primite de la bugetul de stat, prejudiciul estimativ calculat în timpul controlului fiind în sumă de 1.689.546,97 lei.
S-a stabilit termen de realizare la 1 decembrie 2009. Contestația administrativă a reclamantei îndreptată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin încheierea nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi. Prin actele administrative atacate, pârâtele au reținut că se impune regularizarea cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008, conform prevederilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 223/2004, precum și art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, art. 7 și art. 11 din Legea nr. 82/1991 și art. 14, art. 16 și art. 51 din Legea nr. 273/2006, în condițiile în care reclamanta a înregistrat excedent la 31 decembrie 2009. Instanța a reținut că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, argumentele pârâtei în susținerea inadmisibilității fiind nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată suspendarea oricărui act administrativ în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 coroborat cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță că prin acesta se dispune numai îndeplinirea unei operațiuni administrative de stabilire exactă a prejudiciului. A apreciat Curtea că în cauza de față, însă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, respectiv reclamanta nu a arătat nici care este cazul bine justificat și nici care este paguba iminentă a cărei producere se urmărește a fi prevenită, condiții care, îndeplinite cumulativ, pot permite suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare.
Curtea a constatat că sumele a căror restituire s-a impus prin actele administrative atacate, au fost alocate reclamantei din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția Guvernului, constituit conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002. Cât privește faptul că excedentul bugetar ar fi fost numai temporar, instanța a apreciat că aceste argumente nu pot fi analizate în procedura sumară a suspendării, ele nefiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Pe de altă parte, raportat la măsurile dispuse prin actele administrative a căror suspendare se solicită instanța a aconcluzionat că nu este justificat nici prejudiciul material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse.
Recursul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive: - Hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. - Arată recurenta că instanța de fond în mod eronat a considerat că nu este justificat prejudiciul material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse. Se arată că dacă actele atacate de recurentă se vor pune în executare până la soluționarea dosarului de fond, aceasta va fi pusă în situația de nu-și putea onora datoriile către furnizorii curenți și nu-și va putea respecta planificarea bugetului pe anul în curs.
Considerentele și soluția instanței de recurs. Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 „ Suspendarea executării actului: (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Recurenta-reclamantă solicită suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/2009 emisă de Curtea de Conturi a României referitoare la regularizarea cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital, rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008. În speță măsurile dispuse de Curtea de Conturi au drept scop înlăturarea neregulilor constatate și ca urmare nu pot fundamenta o acțiune de suspendare cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă nu face dovada întrunirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, prin sentința nr. 7728 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 319/122/2010 a respins contestația formulată împotriva Încheierii nr. 15/2009 emisă de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr. 17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, ca neîntemeiată. Pe de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, art. 14 din Legea contenciosului administrativ cere reclamantului ca pe lângă iminența pagubei, să înfățișeze și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba despre un caz bine justificat.
Or, în cazul de față nu se poate reține nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită. În concluzie, în ceea ce privește cazul bine justificat, se reține că motivele invocate de recurenta – reclamantă nu se circumscriu elementelor cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/21004. În ceea ce privește prejudiciul iminent, nici această condiție nu este îndeplinită în cauză deoarece neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate corela și analiza această din urmă condiție fiind necesară îndeplinirea acestora cumulativă. Așa cum a reținut și instanța de fond măsurile dispuse de Camera de Conturi Giurgiu nu prejudiciază în vreun fel reclamanta, dimpotrivă nerealizarea măsurilor respective ar putea-o prejudicia.
Recomandarea făcută prin decizia emisă de Camera de Conturi Galați privind luarea măsurilor de recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un prejudiciu bugetului de stat care să justifice cererea de suspendare a executării actului contestat ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții. Temeiul legal al soluției adoptate. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Orașului Bolintin Vale împotriva sentinței nr. 7668 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013 .
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.