ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 189/2013

Decizia nr. 189/2013

Dosar nr.

9453/2/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 2 noiembrie 2011, reclamanta, primăria

orașului Bolintin Vale a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Curtea de

Conturi a României și Camera de Conturi Giurgiu suspendarea executării

încheierii nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi și a Deciziei nr.

17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cererii de anulare a celor două acte administrativ fiscale,

cerere care face obiectul Dosarului nr. 319/2/2010.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit art. 4 din O.U.G. nr.

223/2004 sumele defalcate din T.V.A. acordate în anul 2008 prin hotărâri ale

guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente și de

capital, rămase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat.

A arătat

reclamanta că textul de lege citat nu precizează dacă sumele alocate autorităților

locale din fondul de rezervă bugetară au același regim juridic sau altul

aparte.

În

opinia reclamantei în cauză nu au fost săvârșite abaterile de la legalitate și

regularitate invocate în actele administrative a căror suspendare se cere.

Prin întâmpinare,

pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea cererii, în

principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Hotărârea

instanței de fond.

Prin sentința nr.

7668 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare

formulată de reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 17 din 29

septembrie 2009 Camera de Conturi Giurgiu a impus reclamantei să stabilească

întinderea prejudiciului creat ca urmare a nerestituirii până la data de 8

ianuarie 2009 a sumelor rămase neconsumate, alocate din fondul de rezervă la

dispoziția Guvernului și să restituie sumele primite de la bugetul de stat,

prejudiciul estimativ calculat în timpul controlului fiind în sumă de

1.689.546,97 lei. S-a stabilit termen de realizare la 1 decembrie 2009.

Contestația

administrativă a reclamantei îndreptată împotriva acestei decizii a fost respinsă

prin încheierea nr. 2/15 din 15 decembrie 2009 a Curții de Conturi.

Prin

actele administrative atacate, pârâtele au reținut că se impune regularizarea

cu bugetul de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă

bugetară la dispoziția Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli curente și

de capital rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008, conform prevederilor

art. 4 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 223/2004, precum și art. 30 alin.

(2) din Legea nr. 500/2002, art. 7 și art. 11 din Legea nr. 82/1991 și art. 14,

art. 16 și art. 51 din Legea nr. 273/2006, în condițiile în care reclamanta a

înregistrat excedent la 31 decembrie 2009.

Instanța

a reținut că cererea reclamantei nu este inadmisibilă, argumentele pârâtei în

susținerea inadmisibilității fiind nefondate. Potrivit art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 poate fi solicitată suspendarea oricărui act administrativ

în sensul dat acestei noțiuni de art. 1 coroborat cu art. 2 lit. c) din Legea

nr. 554/2004, neavând relevanță că prin acesta se dispune numai îndeplinirea

unei operațiuni administrative de stabilire exactă a prejudiciului.

A

apreciat Curtea că în cauza de față, însă, nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune

suspendarea actului administrativ, respectiv reclamanta nu a arătat nici care

este cazul bine justificat și nici care este paguba iminentă a cărei producere

se urmărește a fi prevenită, condiții care, îndeplinite cumulativ, pot permite

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond asupra cererii de anulare.

Curtea

a constatat că sumele a căror restituire s-a impus prin actele administrative

atacate, au fost alocate reclamantei din fondul de rezervă bugetară aflat la

dispoziția Guvernului, constituit conform art. 30 alin. (2) din Legea nr.

500/2002.

Cât

privește faptul că excedentul bugetar ar fi fost numai temporar, instanța a

apreciat că aceste argumente nu pot fi analizate în procedura sumară a

suspendării, ele nefiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept care

să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Pe de

altă parte, raportat la măsurile dispuse prin actele administrative a căror

suspendare se solicită instanța a aconcluzionat că nu este justificat nici

prejudiciul material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a

funcționării autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor

dispuse.

Recursul.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Primăria Orașului Bolintin Vale,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele

motive:

- Hotărârea

pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

- Arată recurenta că

instanța de fond în mod eronat a considerat că nu este justificat prejudiciul

material, viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării

autorității publice, care s-ar produce prin executarea măsurilor dispuse. Se

arată că dacă actele atacate de recurentă se vor pune în executare până la

soluționarea dosarului de fond, aceasta va fi pusă în situația de nu-și putea

onora datoriile către furnizorii curenți și nu-și va putea respecta

planificarea bugetului pe anul în curs.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că nu este fondată pentru următoarele considerente.

Potrivit

art. 14 din Legea nr. 554/2004 „

Suspendarea executării

actului:

(1)

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Recurenta-reclamantă

solicită suspendarea executării măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/2009

emisă de Curtea de Conturi a României referitoare la regularizarea cu bugetul

de stat a sumelor primite în anul 2008 din fondul de rezervă bugetară la

dispoziția Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital,

rămase neutilizate până la 31 decembrie 2008.

În

speță măsurile dispuse de Curtea de Conturi au drept scop înlăturarea

neregulilor constatate și ca urmare nu pot fundamenta o acțiune de suspendare

cu atât mai mult cu cât reclamanta-recurentă nu face dovada întrunirii

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Mai

mult decât atât, prin sentința nr. 7728 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel

București, în Dosarul nr. 319/122/2010 a respins contestația formulată

împotriva Încheierii nr. 15/2009 emisă de Comisia de Soluționare a

contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și a Deciziei nr.

17/2009 emisă de Camera de Conturi Giurgiu, ca neîntemeiată.

Pe

de altă parte, așa cum a reținut și instanța de fond, art. 14 din Legea

contenciosului administrativ cere reclamantului ca pe lângă iminența pagubei,

să înfățișeze și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este

vorba despre un caz bine justificat.

Or,

în cazul de față nu se poate reține nelegalitatea actului a cărui suspendare se

solicită.

În concluzie, în ceea

ce privește cazul bine justificat, se reține că motivele invocate de recurenta –

reclamantă nu se circumscriu elementelor cuprinse în art. 2 lit. t) din Legea

nr. 554/21004.

În ceea ce privește

prejudiciul iminent, nici această condiție nu este îndeplinită în cauză

deoarece neexistând un caz bine conturat de nelegalitatea evidentă, nu se poate

corela și analiza această din urmă condiție fiind necesară îndeplinirea

acestora cumulativă.

Așa cum a reținut și

instanța de fond măsurile dispuse de Camera de Conturi Giurgiu nu prejudiciază

în vreun fel reclamanta, dimpotrivă nerealizarea măsurilor respective ar

putea-o prejudicia.

Recomandarea făcută

prin decizia emisă de Camera de Conturi Galați privind luarea măsurilor de

recuperare a sumelor achitate fără suport legal, nu este de natură a crea un

prejudiciu bugetului de stat care să justifice cererea de suspendare a

executării actului contestat ci, dimpotrivă, prin această recomandare s-a

urmărit recuperarea prejudiciului cauzat acestei instituții.

Temeiul legal al soluției

adoptate.

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1), C. proc. civ., se

va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive care să atragă casarea sau

modificarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Primăria Orașului Bolintin Vale împotriva sentinței nr. 7668 din 16

decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013 .