ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Giurgiu, suspendarea

executării Deciziei nr. 6 din data de 6 ianuarie 2011 privind înlăturarea

abaterilor de la legalitate și regularitate, constatate și consemnate în

Procesul-verbal de constatare nr. 9472 din 10 decembrie 2010 a Camerei de

Conturi Giurgiu, precum și Încheierii nr. VI 217 din 17 mai 2011 a Curții de

Conturi a României.

Prin întâmpinare,

pârâta Camera de Conturi Giurgiu a solicitat respingerea cererii, în principal,

ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca netemeinică.

Prin Sentința nr. 605

din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins atât excepția

inadmisibilității, cât și cererea formulată de reclamanta Primăria Orașului

Bolintin-Vale, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi

Giurgiu.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși reclamanta solicită

suspendarea executării celor două acte emise în integralitatea lor, criticile

vizează exclusiv cele trei categorii de drepturi bănești acordate angajaților

săi, pentru care s-a dispus înregistrarea ca debit și recuperarea prin punctul

nr. 2 al Deciziei Camerei de Conturi Giurgiu nr. 6/2011, referitoare la suma

totală de 98.834 RON, din care: "87.196 RON reprezentând indemnizație de

dispozitiv de 25%; 4.557 RON reprezentând spor de mobilitate în procent de 50%;

4.557 RON reprezentând spor de confidențialitate în procent de 50%; 2.524 RON,

d-lui V.A., prin majorarea cu 30% a salariului de bază ca specialist în

management de proiect."

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că motivele pe care își întemeiază reclamanta

aparența de nelegalitate vizează apărări ce țin de însuși fondul litigiului,

care nu pot fi cercetate fără o analiză pertinentă a împrejurărilor de fapt și

de drept care au stat la baza acordării drepturilor imputate prin actele de

control, a perioadelor pentru care ele au fost acordate și a temeiurilor

acordării, a împrejurării exercitării unor atribuții specifice necesare pentru

acordarea majorării salariale de 30%, astfel încât motivele expuse nu permit

instanței să rețină o îndoială serioasă de nelegalitate a deciziei contestate.

Prin urmare, prima

instanță a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat, întrucât susținerile reclamantei referitoare la acordarea sporului

de dispozitiv în baza unor hotărâri judecătorești țin de cenzura instanței de

fond, care este în măsură să verifice incidența și aplicabilitatea acelor

sentințe în raport de soluțiile legislative din perioada în care sporul a fost

acordat.

Curtea de apel a

constatat că nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu a fost demonstrată

în cauză, atâta vreme cât reclamanta nici măcar nu a indicat vreo împrejurare

care să se circumscrie acestei cerințe, referitoare la crearea vreunui

prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

În fine, excepția

inadmisibilității cererii de suspendare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată,

întrucât argumentele pârâtei aduse în susținerea excepției, referitoare la

imposibilitatea creării unui prejudiciu prin punerea în executare a

dispozițiilor cuprinse în Decizia Camerei de Conturi Giurgiu nr. 6/2011 denotă

o vădită confuzie pe care pârâta o face între cerința pagubei iminente

decurgând din executare, necesară pentru suspendarea actului administrativ, și

prejudiciul ce formează obiectul deciziei a cărei suspendare se solicită, care

nu este de esența unui act administrativ și nu se confundă cu paguba iminentă.

de pârâtă

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs Primăria Orașului

Bolintin-Vale, prin Primar, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

fapt și de drept

Înalta Curte,

examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru

care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru stabilirea

competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art.

10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice

care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor

administrației publice.

Reclamanta Primăria

Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, a învestit instanța de contencios

administrativ cu cererea de suspendare a Deciziei nr. 6 din data de 6 ianuarie

2011, emisă de Camera de Conturi Giurgiu și a Încheierii nr. VI 217 din 17 mai

2011 a Curții de Conturi a României.

Actul administrativ,

reprezentat de Decizia nr. 6 din 6 ianuarie 2011 a fost emis în conformitate cu

prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților

specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din

aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010,

publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de

comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15

zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în

condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se

prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de

apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în

condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că,

potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea

Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate,

"în condițiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr.

94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în

stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere

normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept

comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga

numai prin lege organică și în raport cu care pct. 228 se află în

contrarietate.

Pornind de la această

premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut

în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea

actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,

în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic supus

executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios

administrativ.

Or, din interpretarea

normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestația suspendă

executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a

contestațiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține

măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de

conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată

contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință,

reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură

deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 2 pct. 1 lit. d) C.

proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele

și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele

autorităților sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel București a

pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență

materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident

motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința

plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de

20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia

de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul

administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal

reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri

divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii

judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a

raporturilor juridice.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art.

304 pct. 3 și art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea

cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, împotriva Sentinței

civile nr. 605 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ