ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Giurgiu, suspendarea executării Deciziei nr. 6 din data de 6 ianuarie 2011 privind înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, constatate și consemnate în Procesul-verbal de constatare nr. 9472 din 10 decembrie 2010 a Camerei de Conturi Giurgiu, precum și Încheierii nr. VI 217 din 17 mai 2011 a Curții de Conturi a României. Prin întâmpinare, pârâta Camera de Conturi Giurgiu a solicitat respingerea cererii, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca netemeinică.

Prin Sentința nr. 605 din 30 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a respins atât excepția inadmisibilității, cât și cererea formulată de reclamanta Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși reclamanta solicită suspendarea executării celor două acte emise în integralitatea lor, criticile vizează exclusiv cele trei categorii de drepturi bănești acordate angajaților săi, pentru care s-a dispus înregistrarea ca debit și recuperarea prin punctul nr. 2 al Deciziei Camerei de Conturi Giurgiu nr. 6/2011, referitoare la suma totală de 98.834 RON, din care: "87.196 RON reprezentând indemnizație de dispozitiv de 25%; 4.557 RON reprezentând spor de mobilitate în procent de 50%; 4.557 RON reprezentând spor de confidențialitate în procent de 50%; 2.524 RON, d-lui V.A., prin majorarea cu 30% a salariului de bază ca specialist în management de proiect." S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că motivele pe care își întemeiază reclamanta aparența de nelegalitate vizează apărări ce țin de însuși fondul litigiului, care nu pot fi cercetate fără o analiză pertinentă a împrejurărilor de fapt și de drept care au stat la baza acordării drepturilor imputate prin actele de control, a perioadelor pentru care ele au fost acordate și a temeiurilor acordării, a împrejurării exercitării unor atribuții specifice necesare pentru acordarea majorării salariale de 30%, astfel încât motivele expuse nu permit instanței să rețină o îndoială serioasă de nelegalitate a deciziei contestate.

Prin urmare, prima instanță a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât susținerile reclamantei referitoare la acordarea sporului de dispozitiv în baza unor hotărâri judecătorești țin de cenzura instanței de fond, care este în măsură să verifice incidența și aplicabilitatea acelor sentințe în raport de soluțiile legislative din perioada în care sporul a fost acordat. Curtea de apel a constatat că nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu a fost demonstrată în cauză, atâta vreme cât reclamanta nici măcar nu a indicat vreo împrejurare care să se circumscrie acestei cerințe, referitoare la crearea vreunui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

În fine, excepția inadmisibilității cererii de suspendare a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, întrucât argumentele pârâtei aduse în susținerea excepției, referitoare la imposibilitatea creării unui prejudiciu prin punerea în executare a dispozițiilor cuprinse în Decizia Camerei de Conturi Giurgiu nr. 6/2011 denotă o vădită confuzie pe care pârâta o face între cerința pagubei iminente decurgând din executare, necesară pentru suspendarea actului administrativ, și prejudiciul ce formează obiectul deciziei a cărei suspendare se solicită, care nu este de esența unui act administrativ și nu se confundă cu paguba iminentă. 2. Recursul exercitat de pârâtă Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, a declarat recurs Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Considerente de fapt și de drept Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice.

Reclamanta Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de suspendare a Deciziei nr. 6 din data de 6 ianuarie 2011, emisă de Camera de Conturi Giurgiu și a Încheierii nr. VI 217 din 17 mai 2011 a Curții de Conturi a României. Actul administrativ, reprezentat de Decizia nr. 6 din 6 ianuarie 2011 a fost emis în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130 din 4 noiembrie 2010, publicată în M. Of. nr. 832/13.12.2010.

Potrivit pct. 227 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010, împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ, după care, la pct. 228, se prevede competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ.

Dat fiind că, potrivit art. 140 din Constituția României, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate, "în condițiile legii organice", iar art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 prevede, de asemenea, competența instanțelor specializate, în stabilirea competenței soluționării cauzei, urmează a fi avute în vedere normele cuprinse în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, norme de drept comun în materia contenciosului administrativ și fiscal, de la care se poate deroga numai prin lege organică și în raport cu care pct. 228 se află în contrarietate.

Pornind de la această premisă, pentru aplicarea criteriului rangului autorității emitente, prevăzut în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este necesară identificarea actului administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, act juridic supus executării și care poate constitui obiect al unei acțiuni în contencios administrativ. Or, din interpretarea normelor cuprinse în Regulament (pct. 210 - "contestația suspendă executarea deciziei până la soluționarea ei de către comisia de soluționare a contestațiilor"), rezultă că actul cu caracter executoriu care conține măsurile de restabilire a legalității și regularității este decizia camerei de conturi județene, în timp ce încheierea este actul prin care este soluționată contestația administrativă prealabilă sesizării instanței.

În consecință, reținând că actul administrativ supus contestării este emis de o structură deconcentrată a Curții de Conturi la nivel județean, iar conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor locale sau județene, Curtea de Apel București a pronunțat o hotărâre nelegală pentru că a încălcat normele de competență materială în litigiile de contencios administrativ și fiscal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20 februarie 2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul administrativ care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor hotărâri divergente, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar deciziile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

1. Soluția adoptată în recurs Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6 1 ) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Orașului Bolintin-Vale, prin Primar, împotriva Sentinței civile nr. 605 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Giurgiu, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2013. Procesat de GGC - AZ