ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2013

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a fost investită de reclamantul M.F., la data de 16 iulie 2012, cu soluționarea

cauzei având ca obiect suspendarea provizorie a măsurilor dispuse de pârâta A.N.I.,

prin Raportul de Evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, întocmit în lucrarea

nr. 1/23789/S din 30 noiembrie 2011, până la soluționarea cererii de suspendare

formulată în dosarul având ca obiect contestație împotriva aceluiași Raport.

Reclamantul și-a fundamentat cererea

de suspendare provizorie pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 16/CC din 27 iulie

2012, Curtea de Apel Constanța a admis cererea formulată în temeiul art. 14 din

Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin

Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012 până la soluționarea

cererii de suspendare formulată împotriva aceluiași act administrativ în Dosarul

nr. 941/36/2012 al Curții de Apel Constanța.

Pentru admisibilitatea cererii având

ca obiect suspendarea provizorie a executării, Curtea a reținut că, legea

contenciosului administrativ condiționează îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții: abordarea judecății, depunerea unei cauțiuni, luarea

măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art.

14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut că materialul

probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor

amintite impuse de lege în sensul că, reclamantul a înțeles să formuleze

contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012,

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 941/36/2012; reclamantul

a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 1000 lei, conform recipisei de

consemnare nr. 1015914/1 din 18 iulie 2012, emisă de C.E.C. Bank, Sucursala

Constanța.

În referire la cea din urmă condiție

de admisibilitate a cererii, din perspectiva luării măsurii prin examinarea

condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 cu referire la art.

15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că și aceasta este îndeplinită.

Referitor la condițiile privitoare la

actul supus suspendării provizorii, Curtea a reținut că pentru a putea fi

suspendată provizoriu executarea actului administrativ, este necesar ca acesta

să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a

căror stopare să tindă a se realiza prin cerere.

Astfel, s-a reținut că în cauză au

fost produse dovezi legate de acest aspect, întrucât A.N.I., fără să țină seama

de cele expuse în punctul de vedere formulat de reclamant și de înscrisurile

atașate acestuia, care dovedeau situația reală din perioada 2008-2012, a constatat că, în perioada 25 iunie 2008-13 ianuarie 2012, reclamantul ar fi încălcat

prevederile art. 87 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva Încheierii nr. 16/CC din 25

iulie 2012 a Curții de Apel Constanța. secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, A.N.I. a declarat recurs, criticând sentința atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea recursului se arată că

pentru admisibilitatea cererii astfel cum a precizat instanța trebuia ca raportul

de evaluare să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte

în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere, condiții vădit

neîndeplinite câtă vreme Raportul de evaluare este nedefinitiv și ca urmare nu

produce efecte a căror stopare să fie necesară.

Se mai critică soluția instanței de

fond și în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare provizorie

fundamentată de către intimatul reclamant pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C.

proc. civ., în principal pentru că în opinia recurentei nu se află în fața unei

proceduri de executare silită, datorată inexistenței unui titlu executor, iar

pe de altă parte, consideră partea că suspendarea unui act administrativ, se

supune dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, și este

posibilă fie în cursul soluționării contestației pe cale administrativă, fie în

cursul soluționării contestației de către instanța de judecată, în condițiile

arătate în dispozițiile legale respective.

Se mai arată în motivarea căii de atac

că intimatul-reclamant nu a dovedit niciuna dintre cele două condiții pentru

suspendarea unui act administrativ fiscal, rezumându-și cererea sa exclusiv la

dispozițiile art. 403 C. proc. civ.

Mai susține recurenta că simpla

invocare a art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără a arăta și dovedi motivele

cerute de norma respectivă pentru suspendarea executării unui act

administrativ, nu poate avea finalitatea dorită de reclamant, anume aceea de

admitere a cererii sale de suspendare, mai ales că o astfel de cerere de

suspendare în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost

formulată de intimatul reclamant în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 941/36/2012

aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Concluzionează recurenta că admiterea

cererii de suspendare provizorie dispusă de instanță prin Încheierea nr. 16 din

25 iulie 2012, fundamentată pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

este inadmisibilă, considerând totodată că instanța nu poate schimba

fundamentarea în drept a cererii de suspendare provizorie formulată de către

intimatul-reclamant, în sensul analizării acesteia prin prisma prevederilor art.

14 respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta face obiectul

dosarului nr. 941/36/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Examinând cauza și hotărârea atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că există motive

pentru casarea Încheierii atacate, reținându-se următoarele.

După cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, se reține că reclamantul M.F. și-a

fundamentat cererea pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.,

solicitând suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare

nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, până la soluționarea cererii de suspendare

formulate în dosarul având ca obiect contestația împotriva aceluiași raport de

evaluare, ce face obiectul Dosarului nr. 941/36/2012 al Curții de Apel

Constanța.

Potrivit dispozițiilor art. 403 alin.

(4) C. proc. civ., în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele

instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea

provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către

instanță. Încheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cauțiunea care

trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de

500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă

din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.

Cererea de suspendare a executării

provizorii a hotărârii atacate cu recurs, care este de competența președintelui

instanței, conform art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și ale art. 99 alin. (10)

din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, este, la

rândul său, o cerere care nu poate avea o existență distinctă de cererea de

suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs în ipoteza reglementată de art.

300 alin. (2) C. proc. civ., întrucât măsura de suspendare provizorie a

executării dispusă de președintele instanței este vremelnică și subzistă numai

până la soluționarea de către completul de judecată a cererii de suspendare a

executării hotărârii atacate.

Un argument în acest sens îl

reprezintă și faptul că eventuala soluție pronunțată de președintele instanței

de admitere a cererii întemeiate pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ. își

produce efectele numai până la soluționarea de către completul învestit

aleatoriu cu judecarea recursului a cererii de suspendare a executării

întemeiată pe art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, a admite că cererea

de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C.

proc. civ. poate avea o existență distinctă de cererea de suspendare a

executării prevăzută de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., ar însemna ca măsura

de suspendare provizorie a executării dispusă de președintele secției să își

producă efectele sine die, ceea ce contravine fundamental rațiunilor acestei

instituții de drept procesual civil.

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr.

554/2004: „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului

civil și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu

specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte,

și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă

parte”.

În materia contenciosului

administrativ și fiscal, Legea nr. 554/2004 consacră regula efectului suspensiv

de executare al recursului, prin art. 20 alin. (2), conform căruia „recursul

suspendă executarea”, și două excepții de la această regulă prevăzute de art. 14

alin. (4) și art. 15 alin. (3), conform cărora hotărârea dată de prima instanță

prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie

de drept, iar recursul declarat împotriva acesteia nu suspendă executarea.

Astfel fiind, în temeiul art. 28 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, instanța reține că dispozițiile art. 300 alin. (2)

raportat la art. 403 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ. sunt incompatibile cu

procedura de suspendare a executării actului administrativ reglementată de art.

14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Atâta timp cât dispozițiile art. 14 alin.

(4) și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că hotărârea prin

care instanța de contencios administrativ dispune suspendarea executării

actului administrativ este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva

acesteia nu suspendă executarea, procedura cererii de suspendare provizorie a

executării reglementată de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. este incompatibilă

cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o

parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de

altă parte, în sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, pentru considerentele

expuse, se reține că este inadmisibilă cererea formulată de M. F. prin care se

solicită

suspendarea

provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3

iulie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.I.

împotriva încheierii nr. 16/CC din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și respinge

cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 februarie 2013.