ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1185/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost investită de reclamantul M.F., la data de 16 iulie 2012, cu soluționarea cauzei având ca obiect suspendarea provizorie a măsurilor dispuse de pârâta A.N.I., prin Raportul de Evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, întocmit în lucrarea nr. 1/23789/S din 30 noiembrie 2011, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosarul având ca obiect contestație împotriva aceluiași Raport. Reclamantul și-a fundamentat cererea de suspendare provizorie pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 16/CC din 27 iulie 2012, Curtea de Apel Constanța a admis cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a dispus suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012 până la soluționarea cererii de suspendare formulată împotriva aceluiași act administrativ în Dosarul nr. 941/36/2012 al Curții de Apel Constanța. Pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, Curtea a reținut că, legea contenciosului administrativ condiționează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: abordarea judecății, depunerea unei cauțiuni, luarea măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut că materialul probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor amintite impuse de lege în sensul că, reclamantul a înțeles să formuleze contestație împotriva Raportului de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 941/36/2012; reclamantul a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 1000 lei, conform recipisei de consemnare nr. 1015914/1 din 18 iulie 2012, emisă de C.E.C. Bank, Sucursala Constanța. În referire la cea din urmă condiție de admisibilitate a cererii, din perspectiva luării măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că și aceasta este îndeplinită.

Referitor la condițiile privitoare la actul supus suspendării provizorii, Curtea a reținut că pentru a putea fi suspendată provizoriu executarea actului administrativ, este necesar ca acesta să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere. Astfel, s-a reținut că în cauză au fost produse dovezi legate de acest aspect, întrucât A.N.I., fără să țină seama de cele expuse în punctul de vedere formulat de reclamant și de înscrisurile atașate acestuia, care dovedeau situația reală din perioada 2008-2012, a constatat că, în perioada 25 iunie 2008-13 ianuarie 2012, reclamantul ar fi încălcat prevederile art. 87 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 161/2003.

Împotriva Încheierii nr. 16/CC din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța. secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A.N.I. a declarat recurs, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În susținerea recursului se arată că pentru admisibilitatea cererii astfel cum a precizat instanța trebuia ca raportul de evaluare să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere, condiții vădit neîndeplinite câtă vreme Raportul de evaluare este nedefinitiv și ca urmare nu produce efecte a căror stopare să fie necesară.

Se mai critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare provizorie fundamentată de către intimatul reclamant pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în principal pentru că în opinia recurentei nu se află în fața unei proceduri de executare silită, datorată inexistenței unui titlu executor, iar pe de altă parte, consideră partea că suspendarea unui act administrativ, se supune dispozițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, și este posibilă fie în cursul soluționării contestației pe cale administrativă, fie în cursul soluționării contestației de către instanța de judecată, în condițiile arătate în dispozițiile legale respective.

Se mai arată în motivarea căii de atac că intimatul-reclamant nu a dovedit niciuna dintre cele două condiții pentru suspendarea unui act administrativ fiscal, rezumându-și cererea sa exclusiv la dispozițiile art. 403 C. proc. civ. Mai susține recurenta că simpla invocare a art. 14 din Legea nr. 554/2004 fără a arăta și dovedi motivele cerute de norma respectivă pentru suspendarea executării unui act administrativ, nu poate avea finalitatea dorită de reclamant, anume aceea de admitere a cererii sale de suspendare, mai ales că o astfel de cerere de suspendare în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 a fost formulată de intimatul reclamant în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 941/36/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Concluzionează recurenta că admiterea cererii de suspendare provizorie dispusă de instanță prin Încheierea nr. 16 din 25 iulie 2012, fundamentată pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ. este inadmisibilă, considerând totodată că instanța nu poate schimba fundamentarea în drept a cererii de suspendare provizorie formulată de către intimatul-reclamant, în sensul analizării acesteia prin prisma prevederilor art. 14 respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta face obiectul dosarului nr. 941/36/2012 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța. Examinând cauza și hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că există motive pentru casarea Încheierii atacate, reținându-se următoarele.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se reține că reclamantul M.F. și-a fundamentat cererea pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., solicitând suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în dosarul având ca obiect contestația împotriva aceluiași raport de evaluare, ce face obiectul Dosarului nr. 941/36/2012 al Curții de Apel Constanța. Potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță.

Încheierea nu este supusă nici unei cai de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul. Cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii atacate cu recurs, care este de competența președintelui instanței, conform art. 403 alin. (4) C. proc. civ. și ale art. 99 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, este, la rândul său, o cerere care nu poate avea o existență distinctă de cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu recurs în ipoteza reglementată de art. 300 alin. (2) C. proc.

civ., întrucât măsura de suspendare provizorie a executării dispusă de președintele instanței este vremelnică și subzistă numai până la soluționarea de către completul de judecată a cererii de suspendare a executării hotărârii atacate. Un argument în acest sens îl reprezintă și faptul că eventuala soluție pronunțată de președintele instanței de admitere a cererii întemeiate pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ. își produce efectele numai până la soluționarea de către completul învestit aleatoriu cu judecarea recursului a cererii de suspendare a executării întemeiată pe art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, a admite că cererea de suspendare provizorie a executării formulată în temeiul art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. poate avea o existență distinctă de cererea de suspendare a executării prevăzută de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., ar însemna ca măsura de suspendare provizorie a executării dispusă de președintele secției să își producă efectele sine die, ceea ce contravine fundamental rațiunilor acestei instituții de drept procesual civil. Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.

În materia contenciosului administrativ și fiscal, Legea nr. 554/2004 consacră regula efectului suspensiv de executare al recursului, prin art. 20 alin. (2), conform căruia „recursul suspendă executarea”, și două excepții de la această regulă prevăzute de art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (3), conform cărora hotărârea dată de prima instanță prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva acesteia nu suspendă executarea. Astfel fiind, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța reține că dispozițiile art. 300 alin. (2) raportat la art. 403 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ. sunt incompatibile cu procedura de suspendare a executării actului administrativ reglementată de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Atâta timp cât dispozițiile art. 14 alin. (4) și art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că hotărârea prin care instanța de contencios administrativ dispune suspendarea executării actului administrativ este executorie de drept, iar recursul declarat împotriva acesteia nu suspendă executarea, procedura cererii de suspendare provizorie a executării reglementată de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, în sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În consecință, pentru considerentele expuse, se reține că este inadmisibilă cererea formulată de M. F. prin care se solicită suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin Raportul de evaluare nr. 32892/G/II din 3 iulie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva încheierii nr. 16/CC din 25 iulie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.