ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamantul D.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I.,

suspendarea efectelor raportului de evaluare cu privire la persoana sa, până la

pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a precizat că, în comunicatul emis de către A.N.I., s-a

constatat că, în calitatea sa de consilier județean în cadrul Consiliului

Județean Mehedinți, nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese

în materie administrativă, deoarece ar fi participat la deliberarea și

adoptarea Hotărârilor Consiliului Județean Mehedinți din 28 octombrie 2008,

prin care s-a aprobat închirierea unui teren în suprafață de 250 mp, situat în

incinta Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu-Severin, către SC R.R. SRL,

respectiv din 31 august 2009, prin care s-a aprobat vânzarea a două corpuri de

proprietate către SC R.R. SRL, societate în care reclamantul deținea calitatea

de asociat, încălcând astfel prevederile art. 46, alin. (1) din Legea

Administrației Publice Locale nr. 215/2001.

Reclamantul a

susținut că autoritatea pârâtă, prin inspectorii de integritate, a întocmit

raportul, care nu i-a fost comunicat și au emis comunicatul, cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, fără a lua în considerare niciun fel de apărare,

fără a studia temeinic întreaga documentație și fără a o mai verifica.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.I. a invocat că susținerile reclamantului sunt

nefondate și a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 597

din 28 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A. în contradictoriu

cu pârâta A.N.I., având ca obiect suspendare executare act administrativ și a

dispus suspendarea provizorie a efectelor Raportului de evaluare din 9 mai 2012

până la soluționarea irevocabilă a contestației în fond.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că, prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul a învestit instanța cu o cerere de suspendare provizorie

a efectelor Raportului de evaluare A.N.I. din 16 decembrie 2012, întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât instanța de

judecată competentă este învestită cu soluționarea fondului litigiului, Curtea

a apreciat că temeiul legal al cererii de suspendare provizorie formulată în

cauză îl constituie dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a reținut,

în raport cu situația de fapt și dispozițiile legale incidente, că sunt

îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului

administrativ.

Astfel, în ceea ce

privește condiția cazului bine justificat, prima instanță a reținut că, la

stabilirea stării de incompatibilitate de către pârâtă, nu a fost descrisă și

analizată în detaliu starea de fapt de la momentul adoptării celor două

Hotărâri ale Consiliului Județean Mehedinți.

Pe de altă parte,

judecătorul fondului a avut în vedere sentința irevocabilă pronunțată de Curtea

de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. 2779/54/2010, în care s–au tranșat și

analizat aspecte de fapt relevante în cauză.

Referitor la condiția

pagubei iminente, Curtea a constatat că actul administrativ produce un

prejudiciu de imagine cu efecte iminente asupra dreptului de a candida la alegerile

din iunie 2012, apreciind că această condiție nu impune exclusiv producerea

iminentă a unui prejudiciu material.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, a formulat recurs pârâta

A.N.I.

În motivarea cererii

de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate:

- în mod greșit

instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția referitoare la cazul

bine justificat, întrucât apărările formulate în cuprinsul cererii de

suspendare, pe lângă faptul că privesc fondul cauzei, nu dovedesc îndeplinirea

acestei condiții;

- în ceea ce privește

îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea pagubei iminente, se arată că

hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât raportul de evaluare al

A.N.I. nu are caracter definitiv, fiind contestat conform art. 22 alin. (1) din

Legea nr. 176/ 2010, astfel că nu produce nici un efect atâta timp cât

hotărârea judecătorească pronunțată pe fondul cauzei nu este definitivă și

irevocabilă, neputând fi dispuse măsuri sancționatorii și nici eliberarea din

funcție a intimatului-reclamant.

De asemenea,

prejudiciul de imagine invocat de intimat nu se circumscrie noțiunii de pagubă

iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care se

referă la existența unui prejudiciu material, viitor și previzibil ca producere.

de recurs

Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că deși recurenta-pârâtă nu a indicat

temeiul legal al recursului, criticile formulate se circumscriu motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Astfel,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și din

perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acesta este fondat.

Potrivit art. 14 alin.

(1) coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/ 2004 „în cazuri bine justificate și

pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond”.

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca

regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și

să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin.

(1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat

este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o

împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă

asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma

unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii

suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii,

nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

După cum se constată,

prima instanță, soluționând cererea de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004, a apreciat că la stabilirea stării de incompatibilitate reținută

de pârâtă, nu a fost descrisă și analizată în detaliu starea de fapt, iar în Dosarul

penal nr. 2779/54/2010 al Curții de Apel Craiova, în cuprinsul sentinței

irevocabile s-au tranșat și analizat aspecte de fapt relevante în cauză.

Or, instanța de fond,

în cauza de față, a intrat în cercetarea fondului, astfel că cele reținute nu reprezintă

o cercetare sumară a aparenței dreptului, astfel cum impun dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. t) menționate anterior.

De altfel, în speță,

motivele și susținerile invocate de intimatul-reclamant nu fac dovada

îndeplinirii condiției cazului bine justificat ci necesită o analiză pe fond a

raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, în mod

greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția „cazului bine

justificat”.

Cât privește

criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum a

fost definită în art. 1 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt

nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de

persoana lezată, prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu

a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței

în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat

ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se

circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului

administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o

conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, raportul de

evaluare contestat nu produce nici un efect juridic atâta timp cât o hotărâre

judecătorească pronunțată pe fondul cauzei nu este definitivă și irevocabilă.

Astfel, reclamantul

nu a argumentat/ dovedit iminența producerii unei pagube în contextul emiterii

raportului de evaluare.

De asemenea, în ceea

ce privește prejudiciul moral invocat, determinat de comunicatul emis de

autoritatea pârâtă, acesta nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. ș) din

Legea nr. 554/2004.

Mai mult, prin

cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a creat posibilitatea unei

informări publice cu privire la situația sa în raport cu autoritatea pârâtă.

În concluzie, în

raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că

sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă

cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi

reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a,

alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința recurată și va

respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 597 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.