ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2969/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul D.I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., suspendarea efectelor raportului de evaluare cu privire la persoana sa, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare. În motivarea acțiunii, reclamantul a precizat că, în comunicatul emis de către A.N.I., s-a constatat că, în calitatea sa de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Mehedinți, nu a respectat regimul juridic al conflictului de interese în materie administrativă, deoarece ar fi participat la deliberarea și adoptarea Hotărârilor Consiliului Județean Mehedinți din 28 octombrie 2008, prin care s-a aprobat închirierea unui teren în suprafață de 250 mp, situat în incinta Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu-Severin, către SC R.R.

SRL, respectiv din 31 august 2009, prin care s-a aprobat vânzarea a două corpuri de proprietate către SC R.R. SRL, societate în care reclamantul deținea calitatea de asociat, încălcând astfel prevederile art. 46, alin. (1) din Legea Administrației Publice Locale nr. 215/2001. Reclamantul a susținut că autoritatea pârâtă, prin inspectorii de integritate, a întocmit raportul, care nu i-a fost comunicat și au emis comunicatul, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără a lua în considerare niciun fel de apărare, fără a studia temeinic întreaga documentație și fără a o mai verifica. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.I. a invocat că susținerile reclamantului sunt nefondate și a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 597 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., având ca obiect suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea provizorie a efectelor Raportului de evaluare din 9 mai 2012 până la soluționarea irevocabilă a contestației în fond. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța cu o cerere de suspendare provizorie a efectelor Raportului de evaluare A.N.I. din 16 decembrie 2012, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât instanța de judecată competentă este învestită cu soluționarea fondului litigiului, Curtea a apreciat că temeiul legal al cererii de suspendare provizorie formulată în cauză îl constituie dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a reținut, în raport cu situația de fapt și dispozițiile legale incidente, că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Astfel, în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, prima instanță a reținut că, la stabilirea stării de incompatibilitate de către pârâtă, nu a fost descrisă și analizată în detaliu starea de fapt de la momentul adoptării celor două Hotărâri ale Consiliului Județean Mehedinți.

Pe de altă parte, judecătorul fondului a avut în vedere sentința irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul penal nr. 2779/54/2010, în care s–au tranșat și analizat aspecte de fapt relevante în cauză. Referitor la condiția pagubei iminente, Curtea a constatat că actul administrativ produce un prejudiciu de imagine cu efecte iminente asupra dreptului de a candida la alegerile din iunie 2012, apreciind că această condiție nu impune exclusiv producerea iminentă a unui prejudiciu material. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, a formulat recurs pârâta A.N.I.

În motivarea cererii de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - în mod greșit instanța de fond a apreciat că este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat, întrucât apărările formulate în cuprinsul cererii de suspendare, pe lângă faptul că privesc fondul cauzei, nu dovedesc îndeplinirea acestei condiții; - în ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la prevenirea pagubei iminente, se arată că hotărârea instanței de fond este greșită, întrucât raportul de evaluare al A.N.I. nu are caracter definitiv, fiind contestat conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/ 2010, astfel că nu produce nici un efect atâta timp cât hotărârea judecătorească pronunțată pe fondul cauzei nu este definitivă și irevocabilă, neputând fi dispuse măsuri sancționatorii și nici eliberarea din funcție a intimatului-reclamant.

De asemenea, prejudiciul de imagine invocat de intimat nu se circumscrie noțiunii de pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, care se referă la existența unui prejudiciu material, viitor și previzibil ca producere. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție reține că deși recurenta-pârâtă nu a indicat temeiul legal al recursului, criticile formulate se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. Astfel, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente cât și din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este fondat. Potrivit art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 15 din Legea nr. 554/ 2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”. Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

După cum se constată, prima instanță, soluționând cererea de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că la stabilirea stării de incompatibilitate reținută de pârâtă, nu a fost descrisă și analizată în detaliu starea de fapt, iar în Dosarul penal nr. 2779/54/2010 al Curții de Apel Craiova, în cuprinsul sentinței irevocabile s-au tranșat și analizat aspecte de fapt relevante în cauză. Or, instanța de fond, în cauza de față, a intrat în cercetarea fondului, astfel că cele reținute nu reprezintă o cercetare sumară a aparenței dreptului, astfel cum impun dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) menționate anterior. De altfel, în speță, motivele și susținerile invocate de intimatul-reclamant nu fac dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția „cazului bine justificat”. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, astfel cum a fost definită în art. 1 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reținute în sentința atacată sunt nefondate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. Intimatul-reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

Mai mult, raportul de evaluare contestat nu produce nici un efect juridic atâta timp cât o hotărâre judecătorească pronunțată pe fondul cauzei nu este definitivă și irevocabilă. Astfel, reclamantul nu a argumentat/ dovedit iminența producerii unei pagube în contextul emiterii raportului de evaluare. De asemenea, în ceea ce privește prejudiciul moral invocat, determinat de comunicatul emis de autoritatea pârâtă, acesta nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Mai mult, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a creat posibilitatea unei informări publice cu privire la situația sa în raport cu autoritatea pârâtă.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a I- a, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva Sentinței nr. 597 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul D.I.A., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013.