ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6393/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6393/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 1457/36 din 17 decembrie 2012, reclamanta SC E.P. SA, în contradictoriu cu

pârâtele Agenția Națională a Vămilor, Direcția Județeană de Autorizări și

operațiuni vamale - (D.J.A.O.V.) Constanța și Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.), a solicitat ca prin hotărârea

judecătorească ce se va pronunța să se dispună suspendarea provizorie a

executării actelor administrative indicate în continuare:

impunere nr. 8 din 17 august 2011 (act administrativ de îndreptare a erorii

materiale) și Decizia de impunere nr. 8 din 16 mai 2012 (decizia de impunere

inițială), precum și R.I.F. RC2/1244 din 17 august 2011 și R.I.F. RC2/1244 din 09

mai 2011, emise de către D.J.A.O.V. Constanța;

din 26 iunie 2012 emisă de către D.G.A.M.C. privind soluționarea plângerii

prealabile;

impunere nr. F - MC 64 din 15 martie 2012 și R.I.F. F-MC 62 din 15 martie 2012,

emise de D.G.A.M.C. București;

din 26 iunie 2012 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor

privind soluționarea plângerii prealabile, până la soluționarea cererii de

suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul

Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanta.

În drept, reclamanta și-a

întemeiat cererea de suspendare provizorie a executării actelor administrative

fiscale pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, considerând

că sunt îndeplinite cumulativ cele două condițiile impuse de textele de lege

invocate:

- „cazul bine

justificat” - prin faptul că a făcut dovada existenței cazului de forță majoră

(inundație), care a condus la pierderea și contaminarea unor produse

petroliere, prin înscrisuri atașate la dosarul cauzei, aspecte care

fundamentează ideea unei „îndoieli serioase” cu privire la legalitatea actului administrativ

solicitat a fi suspendat provizoriu;

- „paguba iminentă” -

prin faptul că a fost începută procedura executării silite și a fost emis titlu

executoriu și somație de plată, măsura imediat următoare fiind poprirea asupra

conturilor bancare, ce ar atrage un declin economic.

Reclamanta a invocat

și prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., solicitând suspendarea

oricărei forme de executare silită, până la soluționarea irevocabilă a cererii

de suspendare formulată în Dosarul nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de

Apel Constanța.

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Regională Vamală Constanța,în numele și pe seama Autorității

Naționale a Vămilor, a solicitat respingerea cererii de suspendare provizorie a

executării actelor administrativ fiscale contestate,susținând, în esență, că

simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze

îndeplinirea celor două condiții obligatorii și cumulative, prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură să conducă la suspendarea acestora.

Și pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) a formulat întâmpinare, invocând,

în principal, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, a

lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de

suspendare provizorie întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., iar în

subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În susținerea poziției

sale procesuale, pârâta a arătat că dispozițiile legale invocate de reclamantă

reflectă două instituții juridice distincte, suspendarea executării actului

administrativ prevăzută de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și

suspendarea provizorie a executării solicitată în cadrul contestației la

executare - art. 403 alin. (4) C. proc. civ. În acest context a solicitat ca

reclamanta să-și precizeze acțiunea, în sensul stabilirii cadrului procesual,

fiind necesară stabilirea competenței materiale a Curții de Apel Constanța, în

funcție de obiectul cererii de chemare în judecată.

Mai mult, pârâta a

susținut că, în cadrul cererii de suspendare prevăzute de art. 14 și art. 15

din Legea nr. 554/2004, nu există noțiunea de suspendare provizorie a

executării actelor administrative fiscale, aceasta regăsindu-se doar în cadrul

procedurii contestației la executare, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

De asemenea, a menționat

că și cuantumul cauțiunii diferă în funcție de textele de lege menționate, în

sensul că dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., teza trei, prevăd o

cauțiune de 10% din valoarea obiectului cererii, sau de 500 lei, pentru

cererile neevaluabile în bani, iar dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr.

92/2003 privind Codul de procedura fiscală, prevăd că instanța competentă poate

suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20%, din cuantumul

sumei contestate.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, pârâta a arătat

că, în situația în care reclamanta își întemeiază cererea de suspendare

provizorie pe dispozițiile art. 403 alin. (4) Cod pr. civilă, instanța

competentă să soluționeze o contestație la executare și implicit, o cerere de

suspendare provizorie, este instanța de executare, în speță, judecătoria, în

conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd:

„Contestația se introduce la instanța de executare”.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., față de capătul de

cerere prin care s-a solicitat suspendarea provizorie a Deciziei de impunere nr.

8 din 17 august 2011 și a nr. 8 din 16 mai 2012, precum și a R.I.F. RC2/1244

din 17 august 2011 și R.I.F. RC2/1244 din 09 mai 2011 emise de către Autoritatea

Naționala a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanta, a solicitat admiterea excepției, cu consecința respingerii cererii

ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în

raport de prevederile art. 1 și 2 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea si

funcționarea A.N.A.F. Cu privire la acest capăt de cerere, pârâta a învederat

că trebuie reținută calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.N.V. - D.J.A.O.V. Constanța.

Pe de altă parte,

pârâta a arătat că subzistă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța

și în situația în care excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.

va fi admisă, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d) C. proc. civ., care conțin dispoziții

referitoare la competența în primă instanță a tribunalelor în procesele și

cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în

competența curților de apel, și cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2010.

Având în vedere că D.J.A.O.V. Constanța este organ de specialitate al

autorităților publice vamale, solicită a se reține că acest aspect evidențiază

competența materială a secției de contencios-administrativ și fiscal a

Tribunalului Constanța.

Cu privire la excepția

inadmisibilității cererii de suspendare provizorie a executării actelor de

executare, întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., pârâta a arătat că

cererea de chemare în judecată este întemeiată atât pe dispozițiile art. 14, art.

15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dar și

pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., reclamanta solicitând și

suspendarea unor acte de executare, respectiv somația de plata nr. 61/90/1/2012

și titlul executoriu nr. 1206 din 03 decembrie 2012, emise în cadrul dosarului

de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012 și nu suspendarea unui act administrativ

fiscal.

Având în vedere că

împotriva reclamantei a început executarea silită prin emiterea somației nr. 61/90/1/2012,

potrivit art. 145 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 172 - art. 174 din O.G.

nr. 92/2003, republicată, așa încât, cererea de suspendare provizorie a

executării actelor de executare este inadmisibilă în contencios administrativ,

reclamanta având la îndemână acțiunea civilă a contestației la executare,

potrivit art. 399 și următoarele C. proc. civ.

Pe fond, pârâta

A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

de apel

Prin încheierea nr. 3

din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile

invocate, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.P. SA, și, în consecință,

a dispus suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare

a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr.

1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepții

Excepția de

necompetență materială a Curții de Apel Constanța, invocată în raport cu

dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere

precizarea reclamantei cu privire la temeiul de drept și obiectul cererii de

chemare în judecată, în speță, art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, și,

respectiv, suspendarea provizorie a actelor administrative fiscale, iar nu a

unor acte de executare (titlu executoriu și somație de plată), precizare făcută

cu prilejul dezbaterilor cauzei în ședința camerei de consiliu din data de 11 ianuarie

2012 și menționată în concluziile pe fond.

Și în raport cu

prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d)

C. proc. civ, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța este

nefondată, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, competența materială stabilindu-se în funcție atât de rangul

autorității publice emitente - D.G.A.M.C. București din cadrul A.N.A.F., cât și

de criteriul valoric, deoarece prin actele administrativ fiscale atacate s-au

stabilit sume de plată (accize, dobânzi, penalități) care depășesc cuantumul de

500.000 lei.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.A.F. este nefondată, având în vedere că

Decizia de impunere nr. F-MC 64 din 15 martie 2012 și RIFF-MC 62 din 15 martie 2012

sunt emise de D.G.A.M.C. București din cadrul A.N.A.F.

Excepția

inadmisibilității cererii de suspendare provizorie este, de asemenea,

nefondată, având în vedere, pe de-o parte, că reclamanta a precizat temeiul de

drept solicitat a fi aplicabil în cauză, respectiv dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, nu se solicită suspendarea provizorie

a executării actelor de executare, ci a titlurilor în baza cărora acestea au

fost emise, respectiv actele administrativ fiscale atacate prin contestație.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că, în această fază procesuală, pentru admisibilitatea

cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, legea

contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții:

1)- abordarea

judecății;

2)- depunerea unei

cauțiuni;

3)- luarea măsurii

prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Materialul probator

administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., face

dovada îndeplinirii cumulative a sus-menționatelor condiții de admisibilitate

impuse de lege, în sensul că:

1) - reclamanta a

înțeles a promova acțiune înregistrată de rolul Curții

de Apel Constanța, sub nr. 1442/36/2012, având ca obiect contestație

împotriva actelor administrative fiscale emise de pârâte, cu capăt accesoriu de

cerere, suspendare executare, cu prim termen de judecată la data de 16 ianuarie

2013;

2) - reclamanta a

făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 2.000 lei, conform recipisei C.E.C.

Bank Sucursala Constanța nr. 1047542/1 din 07 noiembrie 2012 – 2.000 lei,

achitată prin recipisa de consemnare nr. 1059199/1 din 19 decembrie 2012 (în

sumă de 1.500 lei) și recipisa de consemnare nr. 1057934/1 din 17 decembrie 2012

(în sumă de 500 lei), emise de C.E.C. BANK - Sucursala Constanța;

3) - în ceea ce

privește luarea măsurii suspendării provizorii a executării actelor

administrativ fiscale, urmare examinării celei din urmă condiții sus-expuse („luarea

măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004”) și aceasta este îndeplinită, pentru următoarele

considerente:

Prima instanță a reținut

că măsura suspendării provizorii poate fi luată numai împotriva unui anumit tip

de act și numai în anumite împrejurări, prin urmare, condițiile suspendării

provizorii privesc:

- „actul

administrativ”care poate fi suspendat;

- „temeiul de drept”

al suspendării provizorii.

Referitor la condiția

privind actul supus suspendării, s-a reținut că este necesar ca actul să fie susceptibil

de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să

tindă a se realiza prin cerere.

În ceea ce privește

temeiul de drept al suspendării provizorii a executării, prima instanță a

reținut, în esență, că, cererea reclamantei este întemeiată, astfel cum s-a

precizat, pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, în aceste condiții,

aplicabilă în cauză fiind procedura specială prevăzută de legea contenciosului

administrativ.

Cu privire la

îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, prima instanță a reținut că

împrejurările legate de situația de fapt și de drept sunt de natură să creeze o

„îndoială serioasă” în privința legalității actelor administrativ fiscale,

pentru că,

din probatoriul administrat în

cauză, a rezultat că a existat o situație de forță majoră, atestată de Camera

de Comerț, Industrie și Navigație Constanța prin Avizul nr. 1892 din 23 iulie 2010,

care a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul societății, cu

privire la combustibilul la care a făcut referire în cererea de constatare a

pierderii de produse accizabile, pentru cantitatea de 1.611,441 tone motorină

și 54,935 tone CLU și în cererea de constatare a contaminării unei cantități de

80,955 tone motorina, organul fiscal respingând ambele cereri.

În privința pierderii

de produse petroliere și a contaminării unei cantități de motorină, prima

instanță a reținut că inundarea punctului de lucru - cazul de forță majoră ce a

stat la baza pierderii de produse petroliere - precum și poluarea acestora au

fost înregistrate în contabilitatea societății și aduse la cunoștința

autorităților vamale, cu adresa înregistrată la D.J.A.O.V. Constanța sub nr. 8631 din 12 august 2010, în termen de 60 de zile, conform Ordinului nr. 918/2007.

Cu privire

la cea de-a doua condiție, a „pagubei iminente”, prima instanță a constatat că

probatoriul administrat a relevat

îndeplinirea acesteia, dat fiind că actele administrative

fiscale a căror suspendare provizorie se solicită sunt deja puse în executare,

conform Dosarului de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012.

În aprecierea primei

instanțe, acest fapt afectează în mod negativ societatea, existând posibilitatea

certă a popririi conturilor bancare, ce ar determina blocarea activității, cu

consecințe ireparabile și irecuperabile, existând riscul, pentru societate, de

a intra în incapacitate de plată.

exercitate în cauză

Ambele pârâte au

atacat cu recurs încheierea menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în

temeiul art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

3.1. Agenția

Națională de Administrare Fiscală a arătat că prima instanță a reținut în mod

greșit temeiul de drept al cererii formulate de intimata - reclamantă, în

condițiile în care în contenciosul administrativ nu există instituția juridică

a suspendării provizorii a executării actului administrativ, iar art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea suspendării executării actului

administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Recurenta - pârâtă a criticat

și soluția respingerii excepției lipsei calității sale procesual - pasive față

de capetele de cerere având ca obiect suspendarea provizorie a actelor administrative

- fiscale emise de autoritatea vamală.

În ceea ce privește inadmisibilitatea

cererii, recurenta - pârâtă a arătat că și această apărare a fost greșit

înlăturată de prima instanță, cu toate că obiectul cererii viza actele de

executare emise în cadrul Dosarului nr. 1655 din 3 decembrie 2012, iar nu

suspendarea executării unor acte administrative.

Prin urmare, în

opinia A.N.A.F., cererea era supusă prevederilor art. 172 C. proc. fisc.

În fine, recurenta -

pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ

în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

3.2. Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în nume propriu și

pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și

Operațiuni Vamale Constanța a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală

și netemeinică, pentru că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții

obligatorii și cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și paguba iminentă.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele

și pentru considerentele ce vor fi indicate în continuare.

1.Argumente de fapt

și de drept relevante

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I al prezentei decizii, intimata -

reclamantă a învestit Curtea de apel cu o cerere de suspendare provizorie a

unor acte administrative - fiscale până la soluționarea cererii de suspendare a

executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului

nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Inițial, reclamanta și-a

întemeiat cererea pe prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ale

art. 403 alin. (4) C. proc. civ., combinând, așadar, reglementarea specială a măsurii

provizorii a suspendării executării actului administrativ, cuprinsă în legea -

cadru a materiei, cu o normă de drept ce are ca obiect de reglementare

suspendarea provizorie a executării, solicitată în cadrul unei contestații la

executare, cuprinsă în Cartea V - Despre executarea silită, Secțiunea a VI-a.

Contestația la executare C. proc. civ. din 1865.

Or, în jurisprudența

sa, Înalta Curte a reținut în mod constant că existența unei reglementări

derogatorii, consacrată în art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin

acest act normativ, iar nu normele conținute în Codul de procedură.

Urmare a unor excepții

invocate în întâmpinările pârâtelor, la data de 14 ianuarie 2013 reclamanta a formulat

precizări privind obiectul cererii, cadrul procesual și temeiul de drept,

indicând în mod expres că solicită suspendarea provizorie a actelor

administrative - fiscale indicate, în temeiul at. 14 din Legea nr. 554/2004

(filele 341 - 342 dosar Curtea de apel Constanța).

Potrivit

art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „

(1) În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu

introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea

încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de

urgență și cu precădere, cu citarea părților.”

Cu toate acestea,

fără a se preocupa de clarificarea regimului juridic aplicabil cauzei, Curtea

de apel a pronunțat o încheiere, în Camera de Consiliu, prin care a dispus suspendarea

provizorie a executării actelor administrative fiscale nu „până la pronunțarea instanței

de fond” asupra acțiunii în anulare, așa cum prevede art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, ci „până la soluționarea cererii de suspendare a executării

actelor administrative contestate ce formează obiectul dosarului nr. 1442/36/20012,

aflat pe rolul Curții de Apel Constanța”.

Acest mod de abordare

a litigiului este străin de reglementarea pe care Legea nr. 554/2004 o dă instituției

juridice a suspendării actului administrativ, în condițiile în care, deși

reclamanta și-a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 14 din Legea

nr. 554/2004, instanța a aplicat unele dintre regulile specifice procedurii reglementate

în art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: tipul de hotărâre pronunțată (încheiere în

loc de sentință), judecarea cererii în Camera de Consiliu, în loc de ședința

publică, durata măsurii suspendării.

O altă chestiune de

drept nelămurită este aceea a incidenței prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004,

conform precizărilor formulate de reclamantă, în condițiile în care la data de

11 decembrie 2012 fusese înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța Dosarul nr.

1442/36/2012, având ca obiect anularea actelor administrative fiscale și

suspendarea executării lor până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în

temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța

de control judiciar constată că nici reclamanta, nici judecătorul Curții de

apel nu au explicat în nici un fel urgența care ar fi justificat soluționarea cererii

în maniera descrisă, în condițiile în care în cauza de față dezbaterile au avut

loc la data de 14 ianuarie 2013, pronunțarea fiind amânată succesiv, câte o zi,

până la data de 18 ianuarie 2013, în timp ce, potrivit fișei ECRIS a Dosarului

nr. 1442/36/2012, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative

fiscale solicitate în cadrul acțiunii în anulare, potrivit art. 15 din Legea nr.

554/2004, fusese fixat un prim termen la 16 ianuarie 2013, când s-a dispus

achitarea cauțiunii în cuantum de 40.000 lei.

Toate aceste

neregularități și inadvertențe impun soluția casării încheierii și trimiterii

cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să pună în discuția părților și să

stabilească în mod clar regulile de procedură aplicabile și admisibilitatea cererii

în raport cu încadrarea corectă în drept a demersului reclamantei, cu precizarea

că, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevederile Codului de procedură

civilă completează normele speciale ale contenciosului administrativ numai în

măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice

administrative, verificarea compatibilității având drept scop, în plan strict

procesual, evitarea paralelismelor sau a combinării nepermise a unor reguli

aparținând unor proceduri cu fizionomii distincte.

în recurs și temeiul de drept al acesteia.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și

al art. 312 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul și va casa încheierea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la

aceeași instanță.

Celelalte critici

formulate în cele două recursuri urmează a fi analizate de instanța de

trimitere, examinarea lor în această fază procesuală nemaifiind posibilă, în

raport cu soluția adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța în

nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană

pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța (în prezent A.N.A.F.) și A.N.A.F. împotriva

încheierii nr. 3 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2013.