ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6393/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1457/36 din 17 decembrie 2012, reclamanta SC E.P. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională a Vămilor, Direcția Județeană de Autorizări și operațiuni vamale - (D.J.A.O.V.) Constanța și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.), a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună suspendarea provizorie a executării actelor administrative indicate în continuare: 1. Decizia de impunere nr. 8 din 17 august 2011 (act administrativ de îndreptare a erorii materiale) și Decizia de impunere nr. 8 din 16 mai 2012 (decizia de impunere inițială), precum și R.I.F.

RC2/1244 din 17 august 2011 și R.I.F. RC2/1244 din 09 mai 2011, emise de către D.J.A.O.V. Constanța; 2. Decizia nr. 282 din 26 iunie 2012 emisă de către D.G.A.M.C. privind soluționarea plângerii prealabile; 3. Decizia de impunere nr. F - MC 64 din 15 martie 2012 și R.I.F. F-MC 62 din 15 martie 2012, emise de D.G.A.M.C. București; 4. Decizia nr. 286 din 26 iunie 2012 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor privind soluționarea plângerii prealabile, până la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanta.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de suspendare provizorie a executării actelor administrative fiscale pe dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, considerând că sunt îndeplinite cumulativ cele două condițiile impuse de textele de lege invocate: - „cazul bine justificat” - prin faptul că a făcut dovada existenței cazului de forță majoră (inundație), care a condus la pierderea și contaminarea unor produse petroliere, prin înscrisuri atașate la dosarul cauzei, aspecte care fundamentează ideea unei „îndoieli serioase” cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat provizoriu; - „paguba iminentă” - prin faptul că a fost începută procedura executării silite și a fost emis titlu executoriu și somație de plată, măsura imediat următoare fiind poprirea asupra conturilor bancare, ce ar atrage un declin economic.

Reclamanta a invocat și prevederile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., solicitând suspendarea oricărei forme de executare silită, până la soluționarea irevocabilă a cererii de suspendare formulată în Dosarul nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța. Prin întâmpinare, pârâta Direcția Regională Vamală Constanța,în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, a solicitat respingerea cererii de suspendare provizorie a executării actelor administrativ fiscale contestate,susținând, în esență, că simplele afirmații neurmate de dovedirea unei situații care să probeze îndeplinirea celor două condiții obligatorii și cumulative, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură să conducă la suspendarea acestora.

Și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) a formulat întâmpinare, invocând, în principal, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, a lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de suspendare provizorie întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată. În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat că dispozițiile legale invocate de reclamantă reflectă două instituții juridice distincte, suspendarea executării actului administrativ prevăzută de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și suspendarea provizorie a executării solicitată în cadrul contestației la executare - art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. În acest context a solicitat ca reclamanta să-și precizeze acțiunea, în sensul stabilirii cadrului procesual, fiind necesară stabilirea competenței materiale a Curții de Apel Constanța, în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată. Mai mult, pârâta a susținut că, în cadrul cererii de suspendare prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, nu există noțiunea de suspendare provizorie a executării actelor administrative fiscale, aceasta regăsindu-se doar în cadrul procedurii contestației la executare, potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ. De asemenea, a menționat că și cuantumul cauțiunii diferă în funcție de textele de lege menționate, în sensul că dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ., teza trei, prevăd o cauțiune de 10% din valoarea obiectului cererii, sau de 500 lei, pentru cererile neevaluabile în bani, iar dispozițiile art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, prevăd că instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20%, din cuantumul sumei contestate. Cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, pârâta a arătat că, în situația în care reclamanta își întemeiază cererea de suspendare provizorie pe dispozițiile art. 403 alin. (4) Cod pr. civilă, instanța competentă să soluționeze o contestație la executare și implicit, o cerere de suspendare provizorie, este instanța de executare, în speță, judecătoria, în conformitate cu dispozițiile art. 400 alin. (1) C. proc.

civ. care prevăd: „Contestația se introduce la instanța de executare”. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F., față de capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea provizorie a Deciziei de impunere nr. 8 din 17 august 2011 și a nr. 8 din 16 mai 2012, precum și a R.I.F. RC2/1244 din 17 august 2011 și R.I.F. RC2/1244 din 09 mai 2011 emise de către Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanta, a solicitat admiterea excepției, cu consecința respingerii cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 1 și 2 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea si funcționarea A.N.A.F.

Cu privire la acest capăt de cerere, pârâta a învederat că trebuie reținută calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.N.V. - D.J.A.O.V. Constanța. Pe de altă parte, pârâta a arătat că subzistă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și în situația în care excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. va fi admisă, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d) C. proc. civ., care conțin dispoziții referitoare la competența în primă instanță a tribunalelor în procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel, și cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2010.

Având în vedere că D.J.A.O.V. Constanța este organ de specialitate al autorităților publice vamale, solicită a se reține că acest aspect evidențiază competența materială a secției de contencios-administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare provizorie a executării actelor de executare, întemeiată pe art. 403 alin. (4) C. proc. civ., pârâta a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată atât pe dispozițiile art. 14, art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, dar și pe dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., reclamanta solicitând și suspendarea unor acte de executare, respectiv somația de plata nr. 61/90/1/2012 și titlul executoriu nr. 1206 din 03 decembrie 2012, emise în cadrul dosarului de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012 și nu suspendarea unui act administrativ fiscal.

Având în vedere că împotriva reclamantei a început executarea silită prin emiterea somației nr. 61/90/1/2012, potrivit art. 145 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 172 - art. 174 din O.G. nr. 92/2003, republicată, așa încât, cererea de suspendare provizorie a executării actelor de executare este inadmisibilă în contencios administrativ, reclamanta având la îndemână acțiunea civilă a contestației la executare, potrivit art. 399 și următoarele C. proc. civ. Pe fond, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de apel Prin încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.P.

SA, și, în consecință, a dispus suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepții Excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța, invocată în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., este nefondată, având în vedere precizarea reclamantei cu privire la temeiul de drept și obiectul cererii de chemare în judecată, în speță, art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată, și, respectiv, suspendarea provizorie a actelor administrative fiscale, iar nu a unor acte de executare (titlu executoriu și somație de plată), precizare făcută cu prilejul dezbaterilor cauzei în ședința camerei de consiliu din data de 11 ianuarie 2012 și menționată în concluziile pe fond.

Și în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. d) C. proc. civ, excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța este nefondată, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială stabilindu-se în funcție atât de rangul autorității publice emitente - D.G.A.M.C. București din cadrul A.N.A.F., cât și de criteriul valoric, deoarece prin actele administrativ fiscale atacate s-au stabilit sume de plată (accize, dobânzi, penalități) care depășesc cuantumul de 500.000 lei. Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. este nefondată, având în vedere că Decizia de impunere nr. F-MC 64 din 15 martie 2012 și RIFF-MC 62 din 15 martie 2012 sunt emise de D.G.A.M.C.

București din cadrul A.N.A.F. Excepția inadmisibilității cererii de suspendare provizorie este, de asemenea, nefondată, având în vedere, pe de-o parte, că reclamanta a precizat temeiul de drept solicitat a fi aplicabil în cauză, respectiv dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, nu se solicită suspendarea provizorie a executării actelor de executare, ci a titlurilor în baza cărora acestea au fost emise, respectiv actele administrativ fiscale atacate prin contestație. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în această fază procesuală, pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, legea contenciosului administrativ impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: 1)- abordarea judecății; 2)- depunerea unei cauțiuni; 3)- luarea măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Materialul probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., face dovada îndeplinirii cumulative a sus-menționatelor condiții de admisibilitate impuse de lege, în sensul că: 1) - reclamanta a înțeles a promova acțiune înregistrată de rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. 1442/36/2012, având ca obiect contestație împotriva actelor administrative fiscale emise de pârâte, cu capăt accesoriu de cerere, suspendare executare, cu prim termen de judecată la data de 16 ianuarie 2013; 2) - reclamanta a făcut dovada depunerii cauțiunii în sumă de 2.000 lei, conform recipisei C.E.C. Bank Sucursala Constanța nr. 1047542/1 din 07 noiembrie 2012 – 2.000 lei, achitată prin recipisa de consemnare nr. 1059199/1 din 19 decembrie 2012 (în sumă de 1.500 lei) și recipisa de consemnare nr. 1057934/1 din 17 decembrie 2012 (în sumă de 500 lei), emise de C.E.C.

BANK - Sucursala Constanța; 3) - în ceea ce privește luarea măsurii suspendării provizorii a executării actelor administrativ fiscale, urmare examinării celei din urmă condiții sus-expuse („luarea măsurii prin examinarea condițiilor de admisibilitate impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004”) și aceasta este îndeplinită, pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut că măsura suspendării provizorii poate fi luată numai împotriva unui anumit tip de act și numai în anumite împrejurări, prin urmare, condițiile suspendării provizorii privesc: - „actul administrativ”care poate fi suspendat; - „temeiul de drept” al suspendării provizorii. Referitor la condiția privind actul supus suspendării, s-a reținut că este necesar ca actul să fie susceptibil de executare, cu alte cuvinte, să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere.

În ceea ce privește temeiul de drept al suspendării provizorii a executării, prima instanță a reținut, în esență, că, cererea reclamantei este întemeiată, astfel cum s-a precizat, pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, în aceste condiții, aplicabilă în cauză fiind procedura specială prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Cu privire la îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, prima instanță a reținut că împrejurările legate de situația de fapt și de drept sunt de natură să creeze o „îndoială serioasă” în privința legalității actelor administrativ fiscale, pentru că, din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că a existat o situație de forță majoră, atestată de Camera de Comerț, Industrie și Navigație Constanța prin Avizul nr. 1892 din 23 iulie 2010, care a condus la producerea unui prejudiciu în patrimoniul societății, cu privire la combustibilul la care a făcut referire în cererea de constatare a pierderii de produse accizabile, pentru cantitatea de 1.611,441 tone motorină și 54,935 tone CLU și în cererea de constatare a contaminării unei cantități de 80,955 tone motorina, organul fiscal respingând ambele cereri.

În privința pierderii de produse petroliere și a contaminării unei cantități de motorină, prima instanță a reținut că inundarea punctului de lucru - cazul de forță majoră ce a stat la baza pierderii de produse petroliere - precum și poluarea acestora au fost înregistrate în contabilitatea societății și aduse la cunoștința autorităților vamale, cu adresa înregistrată la D.J.A.O.V. Constanța sub nr. 8631 din 12 august 2010, în termen de 60 de zile, conform Ordinului nr. 918/2007.

Cu privire la cea de-a doua condiție, a „pagubei iminente”, prima instanță a constatat că probatoriul administrat a relevat îndeplinirea acesteia, dat fiind că actele administrative fiscale a căror suspendare provizorie se solicită sunt deja puse în executare, conform Dosarului de executare nr. 1655 din 03 decembrie 2012. În aprecierea primei instanțe, acest fapt afectează în mod negativ societatea, existând posibilitatea certă a popririi conturilor bancare, ce ar determina blocarea activității, cu consecințe ireparabile și irecuperabile, existând riscul, pentru societate, de a intra în incapacitate de plată. 3. Recursurile exercitate în cauză Ambele pârâte au atacat cu recurs încheierea menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Agenția Națională de Administrare Fiscală a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit temeiul de drept al cererii formulate de intimata - reclamantă, în condițiile în care în contenciosul administrativ nu există instituția juridică a suspendării provizorii a executării actului administrativ, iar art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea suspendării executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Recurenta - pârâtă a criticat și soluția respingerii excepției lipsei calității sale procesual - pasive față de capetele de cerere având ca obiect suspendarea provizorie a actelor administrative - fiscale emise de autoritatea vamală.

În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, recurenta - pârâtă a arătat că și această apărare a fost greșit înlăturată de prima instanță, cu toate că obiectul cererii viza actele de executare emise în cadrul Dosarului nr. 1655 din 3 decembrie 2012, iar nu suspendarea executării unor acte administrative. Prin urmare, în opinia A.N.A.F., cererea era supusă prevederilor art. 172 C. proc. fisc. În fine, recurenta - pârâtă a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ. 3.2.

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii și cumulative prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și paguba iminentă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele - pârâte și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi indicate în continuare.

1.Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I al prezentei decizii, intimata - reclamantă a învestit Curtea de apel cu o cerere de suspendare provizorie a unor acte administrative - fiscale până la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate, ce formează obiectul Dosarului nr. 1442/36/2012, aflat pe rolul aceleiași instanțe. Inițial, reclamanta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 403 alin. (4) C. proc. civ., combinând, așadar, reglementarea specială a măsurii provizorii a suspendării executării actului administrativ, cuprinsă în legea - cadru a materiei, cu o normă de drept ce are ca obiect de reglementare suspendarea provizorie a executării, solicitată în cadrul unei contestații la executare, cuprinsă în Cartea V - Despre executarea silită, Secțiunea a VI-a.

Contestația la executare C. proc. civ. din 1865. Or, în jurisprudența sa, Înalta Curte a reținut în mod constant că existența unei reglementări derogatorii, consacrată în art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligă partea interesată să urmeze procedura reglementată prin acest act normativ, iar nu normele conținute în Codul de procedură. Urmare a unor excepții invocate în întâmpinările pârâtelor, la data de 14 ianuarie 2013 reclamanta a formulat precizări privind obiectul cererii, cadrul procesual și temeiul de drept, indicând în mod expres că solicită suspendarea provizorie a actelor administrative - fiscale indicate, în temeiul at. 14 din Legea nr. 554/2004 (filele 341 - 342 dosar Curtea de apel Constanța).

Potrivit art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „ (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.” Cu toate acestea, fără a se preocupa de clarificarea regimului juridic aplicabil cauzei, Curtea de apel a pronunțat o încheiere, în Camera de Consiliu, prin care a dispus suspendarea provizorie a executării actelor administrative fiscale nu „până la pronunțarea instanței de fond” asupra acțiunii în anulare, așa cum prevede art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci „până la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate ce formează obiectul dosarului nr. 1442/36/20012, aflat pe rolul Curții de Apel Constanța”.

Acest mod de abordare a litigiului este străin de reglementarea pe care Legea nr. 554/2004 o dă instituției juridice a suspendării actului administrativ, în condițiile în care, deși reclamanta și-a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța a aplicat unele dintre regulile specifice procedurii reglementate în art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: tipul de hotărâre pronunțată (încheiere în loc de sentință), judecarea cererii în Camera de Consiliu, în loc de ședința publică, durata măsurii suspendării.

O altă chestiune de drept nelămurită este aceea a incidenței prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, conform precizărilor formulate de reclamantă, în condițiile în care la data de 11 decembrie 2012 fusese înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța Dosarul nr. 1442/36/2012, având ca obiect anularea actelor administrative fiscale și suspendarea executării lor până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța de control judiciar constată că nici reclamanta, nici judecătorul Curții de apel nu au explicat în nici un fel urgența care ar fi justificat soluționarea cererii în maniera descrisă, în condițiile în care în cauza de față dezbaterile au avut loc la data de 14 ianuarie 2013, pronunțarea fiind amânată succesiv, câte o zi, până la data de 18 ianuarie 2013, în timp ce, potrivit fișei ECRIS a Dosarului nr. 1442/36/2012, având ca obiect suspendarea executării actelor administrative fiscale solicitate în cadrul acțiunii în anulare, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, fusese fixat un prim termen la 16 ianuarie 2013, când s-a dispus achitarea cauțiunii în cuantum de 40.000 lei.

Toate aceste neregularități și inadvertențe impun soluția casării încheierii și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru ca instanța să pună în discuția părților și să stabilească în mod clar regulile de procedură aplicabile și admisibilitatea cererii în raport cu încadrarea corectă în drept a demersului reclamantei, cu precizarea că, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevederile Codului de procedură civilă completează normele speciale ale contenciosului administrativ numai în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice administrative, verificarea compatibilității având drept scop, în plan strict procesual, evitarea paralelismelor sau a combinării nepermise a unor reguli aparținând unor proceduri cu fizionomii distincte.

2. Soluția pronunțată în recurs și temeiul de drept al acesteia. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa încheierea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță. Celelalte critici formulate în cele două recursuri urmează a fi analizate de instanța de trimitere, examinarea lor în această fază procesuală nemaifiind posibilă, în raport cu soluția adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța (în prezent A.N.A.F.) și A.N.A.F. împotriva încheierii nr. 3 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.