ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2000/2011

Asupra recursului penal de față:

Analizând actele și lucrările din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 4 mai

2011, pronunțată în dosarul nr. 8391/99/2010, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

C. proc. pen.

rap. la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T.C., în prezent

deținut în Spitalul Penitenciar Rahova.

În baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.C.,

în prezent deținut în Spitalul Penitenciar Rahova, urmând a fi verificată până

la expirarea termenului de 60 de zile.

Dispoziția instanței a fost comunicată

locului de deținere.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că în urma analizei tuturor actelor

dosarului se constată că măsura arestării preventive a fost dispusă, prelungită

și apoi menținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează

această măsură preventivă.

Cu privire la temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul T.C. reține

instanța de fond că nu au apărut elemente noi care să fi determinat o încetare

a temeiurilor arestării inițiale.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, motivând că în raport de starea de sănătate

precară, față de împrejurarea că materialul probator a fost administrat, în mod

greșit instanța de fond a menținut starea de arest, fapt pentru care solicită

judecarea sa în stare de libertate.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și

temeinicia încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului T.C.

nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Soluția dispusă de Curtea de Apel

Iași este legală și temeinică, în mod corect menținând starea de arest a

inculpatului, în raport de împrejurarea că motivele avute în vedere la

arestarea inițială subzistă, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea

de libertate a inculpatului.

Astfel, reține Înalta Curte că

inculpatul T.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la

art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de

27 septembrie 2010, aflându-se în iarmarocul din orașul Podu Iloaiei a agresat

victima S.V., căreia i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, după care

l-a înjunghiat cu un cuțit în abdomen, producându-i leziuni ce au necesitat

pentru vindecare circa 23-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în

pericol.

În raport de natura și gravitatea

faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, limitele de

pedeapsă prevăzute de legiuitor, în mod corect a apreciat instanța de fond că se

impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv, perioada în care

inculpatul s-a aflat în detenție preventivă, neputând fi apreciată că ar fi depășit

o durată rezonabilă.

Reține Înalta Curte, de asemenea,

că inculpatul a fost condamnat în primă instanță, prin sentința penală nr. 142

din 8 martie 2011 de Tribunalul Iași la o pedeapsă cu închisoarea cu executare

în regim de detenție, astfel încât nici din acest motiv nu se impune lăsarea în

libertate a inculpatului în acest moment procesual, fără însă ca în acest mod

să fie afectată prezumția de nevinovăție consacrată de disp. art. 5

2

C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până

la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Reținând că soluția dispusă de

Curtea de Apel Iași este legală și temeinică Înalta Curte urmează ca în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat

recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.C. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 8391/99/2010/a1.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai

2011.