ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2000/2011

Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 4 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 8391/99/2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T.C., în prezent deținut în Spitalul Penitenciar Rahova. În baza dispozițiilor art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului T.C., în prezent deținut în Spitalul Penitenciar Rahova, urmând a fi verificată până la expirarea termenului de 60 de zile. Dispoziția instanței a fost comunicată locului de deținere.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în urma analizei tuturor actelor dosarului se constată că măsura arestării preventive a fost dispusă, prelungită și apoi menținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această măsură preventivă. Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul T.C. reține instanța de fond că nu au apărut elemente noi care să fi determinat o încetare a temeiurilor arestării inițiale. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în raport de starea de sănătate precară, față de împrejurarea că materialul probator a fost administrat, în mod greșit instanța de fond a menținut starea de arest, fapt pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul inculpatului T.C. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția dispusă de Curtea de Apel Iași este legală și temeinică, în mod corect menținând starea de arest a inculpatului, în raport de împrejurarea că motivele avute în vedere la arestarea inițială subzistă, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, reține Înalta Curte că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap.

la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că în dimineața zilei de 27 septembrie 2010, aflându-se în iarmarocul din orașul Podu Iloaiei a agresat victima S.V., căreia i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, după care l-a înjunghiat cu un cuțit în abdomen, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 23-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol. În raport de natura și gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune menținerea în continuare a stării de arest preventiv, perioada în care inculpatul s-a aflat în detenție preventivă, neputând fi apreciată că ar fi depășit o durată rezonabilă.

Reține Înalta Curte, de asemenea, că inculpatul a fost condamnat în primă instanță, prin sentința penală nr. 142 din 8 martie 2011 de Tribunalul Iași la o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție, astfel încât nici din acest motiv nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, fără însă ca în acest mod să fie afectată prezumția de nevinovăție consacrată de disp. art. 5 2 C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. Reținând că soluția dispusă de Curtea de Apel Iași este legală și temeinică Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva încheierii din 4 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 8391/99/2010/a1. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2011.