ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2024

Ședința publică din data de 11 ianurie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la 21.10.2023, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Alpelisib (Piqray) pentru indicația terapeutică "cancer mamar local avansat sau metastatic, cu receptori hormonali (HR) pozitivi, fără receptor 2 al factorului uman de creștere epidermică (HER2), cu mutație PIK3CA, după progresia bolii în urma administrării unui tratament endocrin în monoterapie".

Prin sentința nr. 178 din 20 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății.

Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect refuz acordare drepturi, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca inadmisibilă."

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea recursului a susținut că în mod eronat a admis instanța de fond excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților și că anterior promovării cererii de chemare în judecată s-a adresat pârâților cu o astfel de cerere, în sensul celor solicitate prin acțiunea introductivă.

Prin întâmpinarea formulată de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România s-a invocat lipsa de interes actual a cererii reclamantei având în vedere că, la data introducerii acțiunii, evaluarea produsului fusese finalizată. Astfel, a considerat că și-a îndeplinit obligațiile legale ce-i revin și că se impune respingerea recursului, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru argumentele arătate.

Ministerul Sănătății a formulat, la rândul său, întâmpinare față de cererea de recurs, solicitând, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului pentru neformularea unor critici care să permită încadrarea în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o apreciază întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul reclamantei este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege, motivele de recurs fiind instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:…d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Astfel, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurenta-reclamantă a clamat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, raportat la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, pentru a putea fi încadrate în textul de lege precizat, care, prin urmare, a fost invocat exclusiv în mod formal.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, reține caracterul nemotivat al căii de atac, aceasta limitându-se să reitereze situația de fapt ce a generat solicitarea de includere a medicamentului Alpelisib (Piqray) pentru indicația de care suferă, pe Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, și să susțină că în mod eronat a admis prima instanță excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că nu s-ar fi adresat pârâților cu o cerere.

Se constată, așadar, că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în susținerea căii de atac exercitate, reclamanta neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate din perspectiva dispozițiilor legale pe care instanța le-ar fi încălcat în pronunțarea hotărârii, ci doar a invocat motivul de casare pretins a fi incident și a redat conținutul solicitării ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurenta-reclamantă nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză de către recurenta-reclamantă. Totodată, față de soluția ce se va pronunța asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte constată că nu se mai impune verificarea celorlalte aspecte invocate prin întâmpinările formulate, analiza acestora devenind inutilă.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1 din decizie, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va constata nul recursul declarat de reclamantă și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 178 din 20 decembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.