ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2024

Ședința publică din data de 08 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2023 la data de 31.07.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul dc asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului ALPELISIB (denumire comercială PIQRAY) pentru indicația terapeutică cancer mamar local avansat sau metastatic, cu receptori hormonali(HR) pozitivi, fără receptor 2 al factorului uman de creștere epidermică (HER2) cu mutație PIK3CA, după progresia bolii în urma administrării unui tratament endocrin în monoterapie.

Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 204 din 18 octombrie 2023, a admis excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 204 din 18 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe, considerând că aceasta a admis în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, pe motiv că nu s-a adresat în prealabil cu o cerere pârâților.

Contrar acestor susțineri, recurenta-reclamantă a arătat că, anterior promovării cererii de chemare în judecată, s-a adresat pârâților cu solicitările ce fac obiectul cauzei, aspect pe care îl dovedește cu înscrisurile anexate, în copie, recursului formulat, respectiv cererea adresată pârâților și dovezile de comunicare prin poștă cu confirmare de primire.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-pârât Ministerul Sănătății prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 C. proc. civ., argumentele invocate de recurentă se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același Cod, recurenta pretinzând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept referitoare la existența actului administrativ asimilat (respectiv refuzul implicit de soluționare a unei cereri administrative).

În atare situație, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Examinând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea prezentată la pct. I.1 al prezentei decizii și, de altfel, a reținut și prima instanță, demersul judiciar al reclamantei vizează o acțiune în contencios administrativ generată de refuzul nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, motivându-și soluția pronunțată pe faptul că reclamanta nu a făcut dovada că anterior formulării acțiunii care face obiectul prezentului dosar s-a adresat autorităților publice pârâte cu o cerere administrativă privind drepturile și interesele pretinse în cauza de față, iar aceste autorități au refuzat în mod nejustificat să soluționeze cererea respectivă sau nu i-au răspuns în termenul legal.

Deși raționamentul primei instanțe este legal și temeinic, reclamanta a făcut dovada formulării cererii administrative și a refuzului nejustificat de soluționare a ei în fața instanței de recurs. Într-adevăr, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., "în instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancțiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante.

Prin urmare, reținând că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a lăsat nesoluționat fondul cauzei, în sensul că nu a stabilit dacă refuzul pârâților este justificat ori nejustificat, respectiv dacă autoritatea pârâtă a lezat sau nu drepturile sau interesele legitime ale reclamantei.

Așa fiind, casarea cu trimitere se impune pentru soluționarea în mod efectiv a fondului cauzei, cu respectarea principiului contradictorialității și a accesului părților la dublul grad de jurisdicție.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 497 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 204 din 18 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 204 din 18 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 396 raportat la art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 08 octombrie 2024.