ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1345/2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată la 03 martie 2023 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, petenta A. a solicitat să se dispună strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiș.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

I.3. Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara:

Prin încheierea civilă nr. 23 din 14 martie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de strămutare formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Timiș.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii civile nr. 23 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs petenta A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 05 aprilie 2023, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 06 aprilie 2023, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. că cererea de recurs cuprinde mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul, indicarea hotărârii care se atacă, semnătura; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) al aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-petentă nu a procedat la indicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. în temeiul dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta-petentă datorează taxa judiciară de timbre în cuantum, de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs

II.1. Cererea de recurs:

Recurenta-petentă a arătat prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., că urmează să depună la dosar motivele de recurs.

II.3. Apărările formulate în cauză:

Intimații nu au depus întâmpinare.

II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 08 august 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 23 mai 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 10 octombrie 2023, cu citarea părților, recurenta-petentă cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 23 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, având în vedere că părțile, care au fost legal citate pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2023, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 23 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată la 21 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea repunerii cauzei pe rol și discutării excepției perimării recursului.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cu prioritate excepția perimării recursului, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Așadar, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea, care are o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreeme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii acesteia este stingerea litigiului în etapa în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar în în interesul unei bune administrării a actului de justiție.

Și Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că "perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanțe judecătorești, care intervine în situația în care acesta este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părțile implicate. În lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluționării cauzei, din motive imputabile părții care, în mod rațional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menținerea acestuia pe rolul instanței apare ca nejustificată. Perimarea este, din această perspectivă, o sancțiune procedurală aplicabilă părții care a neglijat obligațiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfășurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluționarea într-un termen rezonabil a procesului și, pe de altă parte, buna administrare a justiției." (a se vedea decizia nr. 644 din noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 12 ianuarie 2017, par. 14).

Dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. reglementează suspendarea voluntară a cauzei, care intervine atunci când niciuna dintre părți, deși legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și, totodată, niciuna dintre acestea nu solicit în scris judecarea în lipsă.

Într-o asemenea situație, perimarea este justificată de inactivitatea părților, reflectată în neprezentarea în urma citării legale și ignorarea posibilității de a menține pricina în stare de judecată prin formularea uneri cererii de judecare în lipsă.

Termenul de perimare începe să curgă, așadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.

Aceasta este situația și în speță, unde, după suspendarea judecății recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 23 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 octombrie 2023, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea realizării judecății cauzei.

Astfel, de la momentul suspendării și până la momentul împliniri termenului de 6 luni, respectiv 10 aprilie 2024, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., părțile nu au efectuat vreun demers pentru redeschiderea procesului în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ. și nici nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării, potrivit prevederilor art. 417-418 C. proc. civ.. De asemenea, în speță, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 416 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 23 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii civile nr. 23 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2023.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.