ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 octombrie 2022
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea recurată
Prin sentința civilă nr. 17 din 03 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petenta A. în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara.
Hotărârea a fost pronunțată definitivă, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei hotărâri, petenta A. a formulat recurs, printr-o simplă declarație.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. prevăd că:
"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."
Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ. "Încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".
Prevederile art. 460 din C. proc. civ. stipulează că:
"(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac (...)."
În speță, sentința civilă nr. 17 din 03 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, a fost pronunțată în soluționarea cererii de strămutare formulată de petenta A..
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale menționate, rezultă că împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea unei cereri de strămutare nu poate fi exercitată calea de atac a recursului, aceasta fiind definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., împotriva sentinței civile nr. 17 din 03 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., împotriva sentinței civile nr. 17 din 03 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.