ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea
adresată Tribunalului Suceava la data de 13 aprilie 2012 și înregistrată sub nr.
6886/86/2011, C.E. a solicitat în baza art. 281 C. proc. civ., îndreptarea
dispozitivului sentinței nr. 873/09 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Suceava, secția civilă, în Dosar nr. 6886/86/2011.
În
motivare a arătat că, deși prin cererea de chemare in judecată a solicitat
obligarea pârâtei SC G.A. SA, în temeiul art. 274 C. proc. civ., și la plata
cheltuielilor de judecata, concretizate în taxă judiciară de timbru si timbrul
judiciar precum și onorariu în cuantum de 14.000 lei, conform chitanței depusă
odată cu concluziile scrise la data de 09 aprilie 2012 și i-a acordat
cheltuieli de judecată în sumă de 4.717 lei, în loc de 18.717 lei.
Prin
încheierea de ședință din data de 14 mai 2012 Tribunalul Suceava a admis
cererea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta SC G.A. SA
Suceava, și a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr.
873 din 09 aprilie 2012 a Tribunalului Suceava, în sensul că a obligat pârâta
să plătească reclamantei suma de 18.717 lei (în loc de 4.717 lei) cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru
a hotărî astfel, tribunalul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile
art. 281 C. proc. civ., întrucât din eroare a acordat reclamantei suma de 4.717
lei, în loc de 18.717 lei, conform înscrisurilor justificative depuse la
dosarul tribunalului.
Împotriva
acestei încheieri, în termen legal a declarat apel pârâta SC G.A. SA,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În
dezvoltarea motivelor de apel, pârâta a arătat, în esență, că Tribunalul
Suceava, în mod greșit a admis cererea de îndreptare a dispozitivul sentinței nr.
873 din 09 aprilie 2012 întrucât cheltuielile de judecată reprezentând
contravaloare onorariu avocat au fost dovedite ulterior pronunțării instanței,
odată cu concluziile scrise.
A
mai arătat că suma de 14.000 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat
este foarte mare în raport de complexitatea cauzei, solicitând ca, în cazul
respingerii apelului, instanța să dispună diminuarea acestei sume proporțional
cu termenele de judecată și cu acțiunile pe care Ie-a întreprins apărătorul
reclamantei.
Prin
decizia nr. 57 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat
apelul pârâtei.
Pentru
a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că din eroare prima
instanță nu a acordat reclamantei suma de 18.717 lei, reprezentând taxă
judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
S-a
mai reținut că înscrisul depus după pronunțare cu privire la onorariul de
avocat nu are relevanță în cauză, în cadrul procedurii reglementată de
prevederile art. 281 C. proc. civ., întrucât în această procedură se înlătură
erorile de calcul., iar referitor la reducerea onorariului de avocat în
conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi
examinată în această procedură, întrucât acestea țin de legalitatea hotărârii îndreptate
și este contrar procedurii reglementate de prevederile art. 281 C. proc. civ. a
face astfel de analize pe această cale.
Împotriva
deciziei pronunțate în apel, pârâta a declarat recurs prin care a susținut că
la termenul de judecată când s-a soluționat pricina la instanța de fond,
înscrisurile doveditoare nu erau depuse de către apărătorul reclamantei și că
suma de 14.000 lei acordată este prea mare, sens în care a invocat art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., în opinia sa, suma este prea mare raportat la munca și
complexitatea cauzei.
Recursul
este nefondat conform considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este
adevărat că textul de lege - art. 274 alin. (3) C. proc. civ. - a fost adoptat
tocmai în scopul evitării acordării unei sume exagerat de mare, cu titlu de
onorariu de avocat, părții care cade în pretenții, în condițiile în care
instanțele de judecată nu respectă criteriile de evaluare prevăzute de acest
text de lege, nerespectarea lui constituind un efectiv obstacol în calea
accesului la justiție pentru mulți justițiabili, persoane fizice sau juridice.
Legiuitorul a prevăzut acest text de lege în concordanță cu principiile
constituționale și a drepturilor garantate de Constituția României și cu
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de așa manieră încât într-o societate
democratică, în sensul convenției, dreptul la o bună administrare a justiției
ocupă un loc important, astfel că o interpretare restrictivă a dispozițiilor art.
6 nu ar corespunde cu obiectul și scopul prevederilor sale. Dreptul la un proces
echitabil este o componentă a altui principiu fundamental care rezultă din
dispozițiile Convenției puse în aplicare în jurisprudența organelor sale, anume
afirmarea unei ordini publice europene a drepturilor omului. în cadrul acestei
ordini publice, statele semnatare și-au asumat obligații de natură să asigure
ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și efective, nu teoretice
și iluzorii, iar cele înscrise în art. 6 au acest scop: efectivitatea dreptului
la un proces echitabil, text ce impune statelor o obligație de rezultat adică
ele au latitudinea adoptării, în ordinea juridică internă, a acelor măsuri
corespunzătoare - deci a mijloacelor necesare - realizării acestei obligații.
Însă,
în cauză, în mod corect a apreciat instanța de apel că nu este aplicabil art. 274
alin. (3) C. proc. civ. și nu poate fi pus în discuție depunerea înscrisurilor
după pronunțarea hotărârii în cadrul procedurii instituite de art. 281 C. proc.
civ.
De
asemenea, în mod legal și corect instanța de apel a respins cererea recurentei
de a reduce cuantumul onorariului de avocat în sensul dispozițiilor art. 274 alin.
(3) C. proc. civ., întrucât nu putea fi cenzurată în procedura îndreptării
erorii materiale, prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
Așa
fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să
respingă ca nefondat recursul pârâtei.
În
raport de art. 274 C. proc. civ. urmează ca recurenta să plătească intimatei -
reclamante suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată conform chitanței aflată la
fila 38 dosar recurs, în original, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C
I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.A. SA București împotriva deciziei
nr. 57 din 12 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă
recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante C.E. cheltuieli de
judecată în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 martie 2013.