ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3099/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3099/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată

următoarele:

de fond.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 2 februarie 2010,

reclamanții V.G., P.M. și C.G.E. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E.T. SA

pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor de autor în urma folosirii

invenției realizată de aceștia „cap de răcire a arborelui morii de cărbune” și

înregistrată la O.S.I.M. prin brevetul de invenție, pentru perioada 01 ianuarie

2007 - 31 decembrie 2009.

Pretențiile

reclamanților au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 (art. 1, 2,

3, 6 și 32).

Tribunalul

Gorj prin sentința civilă nr. nr. 94 din 28 februarie 2012 a admis acțiunea

reclamanților și a fost obligată pârâta să plătească cu titlu de drepturi de

autor pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 decembrie 2009 reclamanților V.G. și,

respectiv P.M. câte 279.700 lei iar reclamantului C.E., suma de 186.366 lei.

Tribunalul

a reținut în esență următoarele:

Reclamanții

și-au fundamentat pretențiile pe împrejurarea că sunt titularii invenției „cap

de răcire a arborelui morii de cărbune”, înregistrată la O.S.I.M. prin brevet

de invenție pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, brevet care

se afla în perioada de valabilitate 18 ianuarie 1991-18 ianuarie 2011, cu

taxele de menținere în vigoare plătite la zi.

Pârâta

și-a definit poziția în proces arătând că nu mai folosește invenția începând cu

luna august 2003, de când s-a renunțat la soluția propusă prin aceasta și s-a

trecut la soluția modernă adoptată prin contractul încheiat între R.E.N.E.L. și

Consorțiul D.B.E./A.B.B. pentru retehnologizarea blocurilor 4 și 5 program A3,

iar varianta actuală utilizată este cea definită prin desenul „ansamblu de

răcire arbore” B.

Pârâta a

formulat o cerere de chemare în garanție a Consorțiul D.B.E./A.B.B. solicitând

obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cazul în care pârâta ar cădea în

pretenții față de reclamanți. Această cerere a fost disjunsă prin încheierea

din 13 decembrie 2011, formându-se pentru aceasta un Dosar separat, nr. 14785/95/2011.

Cu

privire la acțiunea introductivă de instanță s-a reținut - din probele administrate,

înscrisuri și expertiză - că reclamanții au calitatea de inventatori ai

invenției „cap de răcire a arborelui morii de cărbune”, invenție protejată prin

brevetul din 1993 emis de O.S.I.M. în favoarea titularilor C.I. (succedat în

drepturile sale procesuale de succesoarea P.M.), C.E. și V.G. Brevetul a fost

acordat prin hotărârea din 30 iulie 1993 a O.S.I.M.

S-a

constatat că prin mai multe hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat

litigii anterioare între părți (ultima hotărâre fiind Decizia nr. 96/2009 a

Curții de Apel Craiova, irevocabilă prin Decizia 2763 din 25 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a stabilit că pârâta a folosit invenția

reclamanților, ultima hotărâre vizând perioada 10 ianuarie 2004-31 decembrie 2006,

pentru care pârâta deși a folosit invenția nu a încheiat un contract cu

inventatorii.

Tribunalul

a reținut că reclamanții din cauză au aceleași pretenții, însă pentru perioada

ce a urmat celei pentru care au obținut titlul anterior, cuprinsă în intervalul

1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009.

S-a

reținut din raportul de expertiză că varianta actuală a instalației de răcire a

arborelui morii de cărbune, folosită de pârâtă reprezintă o îmbunătățire a

invenției reclamanților și nu o nouă invenție, având la bază același principiu

de funcționare.

Expertiza

a relevat că soluția B. - Program de retehnologizare se deosebește de soluția

brevetată drept componentă, formă și dimensiuni, însă are la bază același

principiu de funcționare și anume vehicularea apei prin ax, prin pompare și nu

prin absorbție, cum funcționează soluția B. licența 76.

S-a mai

constatat că ansamblul de răcire în varianta B. D.B.E. a fost adoptată la 24

aprilie 1996, la 3 ani după publicarea brevetului de invenție invocat de

reclamanți.

S-a

reținut că pârâta nu a demonstrat că varianta folosită în 2004 este un produs

nou, sau un procedeu nou și care este protejată printr-un alt brevet.

Din proba

științifică administrată în cauză s-a reținut că nu a fost modificat nici principiul

de funcționare al invenției brevetate și nici acordul încheiat de titularii de

brevet cu pârâta, astfel că drepturile inventatorilor au fost încălcate în

raport de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 64/1991.

Drepturile

patrimoniale pe care legea le recunoaște inventatorilor se stabilesc în temeiul

convenției părților, potrivit art. 36 din Legea nr. 64/1991, însă pârâta a

refuzat să încheie un contract în acest sens deși a beneficiat de rezultatele

economice ale invenției.

S-a

constatat, în aceste condiții, că în temeiul regulii 79 din H.G. nr. 499/2003

de aprobare a Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 64/1991,

reclamanților inventatori li se cuvine un procent de 10% din economiile

realizate.

S-a

reținut din răspunsul la obiectivul 4 al expertizei că pentru perioada 1

ianuarie 2007-31 decembrie 2009 pârâta a realizat economii semnificative de

7.458.662 lei, drepturile inventatorilor, în limita procentului arătat, fiind

de 745.866 lei, sumă care, în raport de cotele de participare ale acestora li

se cuvine în procent de câte 37,5% (câte 279.700 lei) reclamanților V.G. și P.M.

și, respectiv 25% (186.466 lei) reclamantului C.E.

În

procesele anterioare derulate între părți, instanța a reținut că s-a constatat

aceeași situație de fapt, reținută în prezenta cauză, în condițiile în care nu

au apărut modificări și anume faptul că pârâta folosește soluția tehnică a

firmei germane, dar care are la bază principiul de funcționare al invenției

reclamanților, singura soluție tehnică brevetată, dintre cele două opuse de

părți.

de apel.

Curtea de

Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 63 din 5 decembrie 2012 a

respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.E.T. SA.

S-a

constatat că aspectele invocate de pârâtă sunt infirmate atât de concluziile

raportului de expertiză întocmit de expert P.D. cât și de statuările existente

în Decizia civilă nr. 2763 din 25 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 200/54/2010 care se impun cu putere de

lucru judecat.

Soluția

tehnică ce a stat la baza brevetului de invenție este cea care a rezolvat cu

prioritate deteriorarea și distrugerea arborilor morilor de cărbune datorită

funcționării defectuoase a sistemului de răcire.

Soluția

folosită de pârâtă și în perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2009, sub forma

variantei B.-D.B.E., este o formă de execuție a brevetului de invenție,

varianta fiind adoptată în anul 1996, după invenția în discuție, varianta

folosită de pârâtă nefiind protejată printr-un brevet de invenție.

S-a

constatat că deși varianta folosită de pârâtă are componente, formă și

dimensiuni diferite de invenția brevetată, ea se bazează pe același principiu

de funcționare și anume vehicularea apei prin ax, prin pompare și nu prin

absorbție, așa cum funcționează soluția B.

S-a mai

reținut că prin Decizia civilă nr. 96/2009 a Curții de Apel Craiova,

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2763 din 25 martie 2011 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea acelorași

reclamanți împotriva aceleiași pârâte, reclamanților acordându-li-se

despăgubiri reprezentând drepturi de autor, ca urmare a folosirii de către

pârâtă a invenției ”Cap de răcire a arborelui morii de cărbune”, pentru o

perioadă anterioară celei solicitate prin prezenta acțiune.

S-a apreciat

că deși nu se poate reține autoritate de lucru judecat pentru această hotărârea

neexistând tripla identitate (sub aspectul obiectului), hotărârea menționată

poate fi folosită ca o prezumție de lucru judecat conform art. 1200 alin. (4) C.

civ.

S-a mai

constatat că în litigiul soluționat prin Decizia nr. 2763/2011, pârâta a

folosit aceleași argumente în apărare, argumente care au fost înlăturate pentru

aceleași considerente de ordin tehnic.

S-a mai

reținut că și cuantificarea despăgubirilor cuvenite reclamanților a fost corect

făcută potrivit dispozițiilor art. 79 din H.G. nr. 499/2003.

A fost

obligată apelanta la câte 1.500 lei cheltuieli de judecată reclamanților, V.G.

și P.M. și la 700 lei reclamantului C.G.E.

Decizia nr.

63/2011 a Curții de Apel Craiova a fost îndreptată prin încheierea din 17

octombrie 2012 a aceleiași instanțe în sensul că s-a consemnat denumirea

corectă a apelantei SC C.E.O. SA - Sucursala Electrocentrale Turceni precum și

cuantumul corect al cheltuielilor de judecată, 7.000 lei, către C.G.E.

Pârâta SC

C.E.O. SA a atacat cu recurs în termen legal atât Decizia civilă nr. 63/2011 a

Curții de Apel Craiova cât și încheierea din 17 octombrie 2012 de îndreptare a Deciziei

nr. 63/2011.

Împotriva

Deciziei nr. 63/2011 au fost formulate critici în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

S-a

susținut că în speță lipsește dovada prevăzută de art. 36 din Legea nr. 64/1991,

în sensul că reclamanții au solicitat încheierea unui contract și că

recurenta-pârâtă ar fi refuzat.

S-a mai

criticat faptul că procentul de 10% a fost aplicat greșit în raport de regula

79 din H.G. nr. 499/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 64/1991.

Potrivit art.

36 din Legea nr. 64/1991, drepturile bănești ale autorilor se stabilesc prin

contract încheiat între autor și unitate. În speță, intimații-reclamanți nu au

făcut dovada existenței unui contract încheiat cu fosta SC C.E.T. SA, respectiv

SC C.E.O. SA în care să se stipuleze drepturile ce se cuvin. Atâta vreme cât

între autorii invenției și SC C.E.O. SA nu există un contract care să

stabilească drepturile și obligațiile părților, nu s-a născut niciun raport

juridic între aceștia.

În cauză,

nu a intervenit un contract privind utilizarea de către SC C.E.O. SA și,

nefăcându-se dovada existenței unui raport juridic obligațional,

pârâta-reclamantă nu are calitate procesuală pasivă. În același timp, nu se

poate susține că există culpa reclamantei-pârâte în ceea ce privește

neîncheierea unui contract între autori și SC C.E.O. SA atâta vreme cât la

dosar nu s-a evidențiat faptul că intimații-reclamanți au solicitat încheierea

unui contract prin care să se reglementeze drepturile patrimoniale ce li se

cuvin din utilizare, iar reclamanții-pârâți ar fi refuzat acest lucru.

Or, în

lipsa unui contract care să stabilească drepturile și obligațiile părților,

recurenta a susținut că nu se justifică procentul de 10% calculat din eficiența

economică atâta timp cât Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 64/1991

stabilește procentul minim 10%, 8%, 6% și 4%, în raport de cuantumul eficienței

economice. Cum din expertiza efectuată la instanța de fond s-a stabilit că

procentul de 10% reprezintă suma de 745.766.000 lei și ținând cont de lipsa

unui contrat care să stabilească drepturile și obligațiile părților se impune a

se aplica prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991 care

reglementează procentul de 4% raportat la cuantumul eficienței economice.

SC C.E.O.

SA nu folosește invenția reclamanților începând cu luna august 2003 și

finalizată în luna octombrie 2003 conform Deciziei nr. 1019 din 13 octombrie 2003.

Decizia nr.

1019 din 13 octombrie 2003 prevede că „se renunță la soluția actuală Cap răcire

definit de desenul P.S. și se va trece la soluția modernă adoptată pe

contractul încheiat între R.E.N.E.L. și Consorțiul D.B.E./A.B.B. privind

retehnologizarea Blocurilor 4 și 3 Program A3 conform programului anexat”.

Rotorul

morii de cărbune D.G.S. a fost proiectat cu instalație de răcire a axului care,

pentru toate variantele utilizate, constă în principiu în injecție de apă de

răcire (printr-o țeavă sau furtun) prin centrul axului în timp ce acesta se

rotește.

Recurenta

a identificat cele patru variante utilizate de la punerea în funcțiune a SC C.E.T.

SA:

Varianta

inițială, licență B. „Cap de răcire” desen L.-T.f.z. Această variantă a fost

utilizată începând cu anul 1975.

Varianta

II, denumită varianta „C.”, soluție brevetată. Pentru această variantă nu dețin

desene de execuție sau montaj, perioada probabilă de utilizare -

1987-1993.

Varianta III,

denumită varianta „D.”, este realizată conform desenului de ansamblu „cap de

răcire” P.S. pentru aceasta se dețin desene de execuție și montaj pe toate

aceste desene fiind menționat: Proiectat ing. F.A. Perioada probabilă de

utilizare 1993-2003, unele desene având data 1992, altele 1994.

Varianta

IV (actuală), este cea implementată cu ocazia retehnologizării prin Programul

A3, respectiv conform desenului „Ansamblu de răcire arbore” desen B., soluție

aplicată la Blocurile 3, 4, 5 și prin relevare la Blocurile 1, 6, 7. Perioada

de utilizare - octombrie 2003 - în prezent.

Recurenta

a precizat că varianta II a fost brevetată de către reclamanții C.I., C.E., V.G.

Pe baza brevetului, autorii au cerut drepturi de autor și pe perioada cât s-a

utilizat Varianta III, deși aceasta nu era o invenție a lor (deoarece aceasta

nu a fost brevetată, întrucât data de soluționare la O.S.I.M. a cererii de

brevetare a fost stabilită în anul 2004, iar în acest an SC C.E.T. SA folosea

deja Varianta IV - desen B.).

Soluția din

varianta IV a fost adoptată pentru blocurile 4, 5 și la 3 mori bloc 3, ca

urmare a contractului încheiat între R.E.N.E.L. și Consorțiul D.B.E./A.B.B.

privind retehnologizarea blocurilor 4 și 5, program A3, contract ce conține

toată moara de cărbune, inclusiv ansamblul de răcire arbore., Soluția s-a

aplicat și la blocurile 1, 6, 7 (și 3 mori la blocul 3) în perioada august 2003

(când a fost omologată și s-a emis Decizia 1019 din 13 octombrie 2003).

Recurenta

a mai precizat că prin adresa din 9 decembrie 2003, li s-a comunicat

reclamanților că s-a renunțat la soluția tehnică deținută de reclamanți, lucru

ce rezultă din recomandata cu aviz de primire din data de 15 decembrie 2003,

prin care se dovedește că încă din anul 2003 reclamanții cunoșteau faptul

că s-a renunțat la această soluție tehnică.

Cu

privire la raportul de expertiză în temeiul căruia s-a pronunțat hotărârea

atacată, se arată următoarele:

Cu

privire la obiectivul nr. 1 - dacă pârâta SC C.E.T. SA în perioada 1 ianuarie 2007-31

decembrie 2009 a folosit invenția reclamanților brevetată - expertul laudă

invenția reclamanților și face o deducere, afirmând că această invenție a stat

la baza sistemului de răcire a arborilor de mori din anul 1991 (anul depunerii

cererii de invenție) și până în prezent.; expertul concluzionează că în

perioada 01 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 această invenție a fost folosită

pentru răcirea arborilor de moară.

Recurenta

a explicat că într-o astfel de situație, expertul nu a ținut cont de

înscrisurile depuse de către SC C.E.T. SA, respectiv:

- Contractul

și anexa nr. 1 la contract - 6290 încheiat între R.E.N.E.L. și Consorțiul D.B.E./A.B.B.);

- Decizia

nr. 1019 din 13 octombrie 2003 prin care s-a renunțat la soluția reclamanților;

- Nota de

atenționare din 2003 prin care s-a adus la cunoștința reclamanților că începând

din luna august 2003 și până în octombrie 2003, toate morile din centrală au

fost echipate cu capete de răcire.;

- Modernizarea

blocurilor 4 și 5 s-a efectuat în baza contractului încheiat între R.E.N.E.L.

și Consorțiul A.B.B./D.B.E.;

- Echipamentele

pentru morile de cărbune au fost livrate de către A.B.B., ca urmare a

subcontractului pentru execuția și livrarea pieselor pentru mori de cărbune;

- în Anexa

1 la contractul L.P.C./001/D.B.E., pct. 4, 6 cuprinde instalația de răcire a

axului;

- De asemenea,

desenul de ansamblu al morii la poziția 30 cuprinde Ansamblul răcire arbore,

desen A, expertul nu face nicio referire despre el.

Ca urmare

s-a criticat faptul că expertul în loc să întocmească o expertiză corectă și-a menținut

propria sa opinie cunoscută de altfel într-un Dosar anterior nr. 14102/95/2007.

Referinduse

în concret la raportul de expertiză, recurenta a arătat că mențiunea „adaptat”

de pe desen nu înseamnă adaptare/lucru modificat așa cum explică expertul, ci

are cu totul un alt înțeles din punct de vedere tehnic, adică „tradus”. Acest

cuvânt este menționat pe toate documentele utilizate în cadrul C.E. Turceni care

au fost traduse.

Recurenta

a susținut că afirmația expertului că în perioada 01 ianuarie 2007 - 31

decembrie 2009 a fost folosită invenția reclamaților dovedește că expertul

este părtinitor cu reclamanții deoarece SC C.E.T. SA folosește varianta Program

A3.

Recurenta

a comentat răspunsul expertului la obiectivul nr. 2 - să se stabilească dacă există

o altă invenție pe care o folosește pârâta SC C.E.T. SA, având în vedere

susținerea din cererea de chemare în garanție în sensul că se folosește o

aplicație a unei firme germane - în sensul că se observă reaua-voință a

expertului de a constata modernizarea efectuată în baza contractului încheiat

între R.E.N.E.L. și Consorțiul A.B.B./D.B.E., deși s-a făcut dovada că SC C.E.T.

SA, cu ocazia retehnologizării blocurilor 4 și 5, Program A3, a achiziționat

toată moara de cărbune, inclusiv ansamblul de răcire arbore ca urmare a

contractului încheiat între R.E.N.E.L. și Consorțiul D.B.E./A.B.B.

Cu

privire la obiectivul 3 - să se stabilească dacă există asemănări între cele

două soluții tehnice, dacă da, care dintre acestea este apărată de legea

dreptului de autor - s-a susținut că expertul a analizat asemănările și

deosebirile dintre cele trei variante, clar dând dovadă de subiectivism, deoarece

nu a analizat principiul de funcționare, ci urmărit doar prezența sau nu a

unei piese. Astfel, rotorul la care s-a renunțat în cele două variante (C. sau

Program A3) este rezultatul înlocuirii sursei de apă respectiv s-a trecut la

alimentare cu apă cu presiune mai mare. In aceste condiții nu mai este necesară

folosirea rotorului pompei și ca urmare acesta nu este un punct de comparație.

Expertul

a luat în analiză 5 subansamble și a precizat asemănări sau diferențe, făcând

un raport simplu:

- între

cele două variante (2 și 3) există diferențe majore funcționale care trebuiau

analizate, nu doar o analiză simplă privind prezența sau nu a unei piese;

- pct. 2

din analiza comparativă a celor trei variante de execuție a capului de răcire

nu își are rostul deoarece este identic la toate variantele.

Cu

privire la obiectivul 4 - să stabilească drepturile care se cuvin reclamanților

dacă se confirmă că se folosește invenția acestora - recurenta a comentat

răspunsul expertului, susținând că întreg calculul este eronat și nu corespunde

realității, deoarece expertul a selectat doar informațiile care erau în

favoarea reclamanților, folosind perioadele și valorile cele mai favorabile

reclamanților în loc să facă cel puțin o medie.

Recurenta

a apreciat că se impune refacerea întregului calcul astfel încât să se țină

cont în totalitate de datele exacte furnizate de către SC C.E.O. SA.

Cu privire

la obiectivul nr. 5 - dacă soluția tehnică livrată de chemata în garanție are

la bază un desen tehnic și implicit invenția reclamanților - recurenta a

susținut că expertul recunoaște că soluția tehnică are la bază un desen tehnic,

dar denaturează realitatea menționând că de fapt este adaptat în data de 23

aprilie 1996 și constituie o variantă de execuție a invenției brevetate a

reclamanților.

Recurenta

a explicat că împrejurarea că desenul este adaptat în anul 1990 înseamnă că

acesta este tradus din limba germană în limba română și nicidecum nu conduce la

concluzia că a furat invenția reclamanților adaptând-o. Astfel, expertul nu

răspunde la acest obiectiv bazându-se pe dovezi concrete, el face doar

presupuneri și deducții personale cu scopul de a favoriza reclamanții.

Din ace

motiv, expertul nu a atașat la raportul de expertiză documentele puse la dispoziție

care erau în favoarea SC C.E.T. SA și omite cu intenție să menționeze existența

contractului și modul de retehnologizare a blocurilor energetice.

Cu

privire la obiectivul 6 - să se precizeze dacă soluția implementată înseamnă o

modificare a soluției tehnice a reclamanților fără acordul acestora - recurenta

susține că în raport de faptul că expertul recunoaște folosirea soluției

tehnice a firmei germane conform Programului de retehnologizare A3, dar își

exprimă opinia personală cu această soluție tehnică a firmei germane reprezintă

o variantă îmbunătățită a invenției reclamanților, se impune efectuarea unei

expertize de specialitate din care să reiasă că:

- nu

există asemănare între Capul de răcire tip C. al reclamanților și Capul de

răcire tip B.;

-

drepturile bănești sunt prea mari față de realitate întrucât sunt calculate la

valoarea rotorilor și nu la valoarea de reparație a rotorilor;

- nu s-a

ținut cont de numărul real al rotorilor defecți din perioada solicitată

raportat la perioada anterioară implementată.

Încheierea

din 17 octombrie 2012 a fost criticată pentru împrejurarea că instanța de apel

- cu ocazia soluționării cererii de îndreptare a erorii materiale cu privire la

suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantului C.G.E. - nu a

verificat dacă suma de 7.000 lei onorariu de avocat este proporțională cu munca

îndeplinită de avocat. Dosarul a fost soluționat la al doilea termen de judecată,

intimatul nedepunând întâmpinare sau alt act care să justifice o muncă pentru

onorariul de 7.000 lei.

S-a mai

susținut că potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul

să micșoreze cheltuielile de avocat ori de câte ori constată că sunt nepotrivit

de mari față de munca îndeplinită de avocat.

În

precizările depuse la dosar la 29 mai 2013, recurenta în susținerea motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a invocat faptul că

instanța de fond nu le-a admis obiecțiunile la expertiză și nu a avut un rol

activ, nefiind interesată să stabilească adevărul.

Recurenta

a mai susținut că trebuia efectuată o altă expertiză de un alt expert și nu de

P.D. care a efectuat expertiza și în Dosarul nr. 200/54/2010.

S-au mai

invocat greșeli în calculul economic, calcul eronat pentru că nu s-a ținut cont

de numărul de rotori avariați care diferă de la an la an și nici de realitățile

de producție ale societății care repară rotori și nu îi cumpără.

Prin note

de ședință depuse la dosar, intimatul reclamant C.G.E., ca răspuns la

susținerea recurentei că inventatorii nu au dovedit că ar fi solicitat

încheierea unui contract pentru plata invenției folosite, a anexat o copie

(fila 126) a cererii formulată de inventatori către societatea pârâtă, prin

care au solicitat plata drepturilor prin negociere directă și a arătat că

deoarece au fost refuzați în cererea lor de pârâtă, au apelat la instanță.

instanței de recurs.

Examinând

cu prioritate excepția de nulitate a recursului invocată în concluziile orale

de avocatul intimaților reclamanți P.M. și V.G., se constată că aceasta este

nefondată, fiind respinsă pentru următoarele considerente:

Din

examinarea recursului declarat se observă că reclamanta a invocat motive de

nelegalitate în susținerea pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., invocat ca temei

de drept, referindu-se la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 64/1991, art. 36.

În

susținerea recursului îndreptat împotriva încheierii de îndreptare a Deciziei nr.

63/2011 s-a invocat ca motiv de nelegalitate încălcarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Examinând

decizia atacată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat, se constată

că aceasta este legală, recursul fiind respins pentru următoarele considerente:

Art. 36

din Legea nr. 64/1991 prevede expres în alin. (1) că pentru o invenție creată

și validată în condițiile art. 5 alin. (1) și (2) din Lege, inventatorul

beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu

solicitantul său, după caz cu titularul brevetului.

În alin.

(2) al aceluiași articol se prevede că drepturile patrimoniale se stabilesc în

funcție de efectele economice și/sau sociale rezultate din exploatarea

brevetului sau în funcție de aportul economic al invenției.

Sub acest

aspect critica din recurs, referitoare la lipsa dovezilor că a existat o

solicitare de încheierea unui contract din partea inventatorilor, nu poate fi

primită.

Drepturilor

inventatorilor, protejate prin brevet, le corespund obligațiile de plată pentru

folosirea invenției, de către beneficiarul acesteia.

Temeiul

răspunderii în dezdăunarea inventatorului, se află în protecția oferită de

brevet și consemnată în art. 32 din lege pus în aplicare prin art. 65 din

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat în 21 mai 2008.

Ca

urmare, împrejurarea că în art. 36 se face vorbire de un contract încheiat cu

solicitantul de către unitatea care folosește invenția se referă, cum indică și

textul, la modalitățile de stabilire a drepturilor patrimoniale ale

inventatorilor.

În alți

termeni, obligația de plată este declanșată de folosirea invenției.

În mod

corect instanța a reținut calculele făcute de expert pentru situația expresă

dedusă judecății, lipsa unui contract a cărui inexistență dovedește și refuzul

societății pârâte de a-l încheia, deși aceasta folosește invenția și obține

beneficii de pe urma ei.

De altfel,

din documentul depus la dosar la fila 126 se constată că cei trei inventatori

au formulat o atare solicitare către „F.E. Turceni”

Cu înscrisul

emis de O.S.I.M., adresat lui C.G.E., fila 125 din dosarul de recurs, s-a făcut

dovada ( solicitată de instanță acestuia) că pentru invenția în discuție, a

fost achitată taxa de menținere în vigoare până în 19 ianuarie 2010 (deci și

pentru perioada 2007-2009 vizate prin acțiune).

Toate

celelalte critici formulata de recurentă, cu privire la înlocuirea raportului

de expertiză și comentarea acestuia, pe punctele examinate în raportul de

expertiză, se înscriu în categoria elementelor de fapt ale cauzei și nu pot fi

examinate în cadrul motivului de nelegalitate invocat.

Criticile

referitoare la modalitatea în care a fost efectuată expertiza în dosarul cauzei

de un expert care a mai efectuat și expertiza într-o altă cauză - Dosarul nr. 200/54/2010

- derulat între același părți sunt formulate omisso medio, o asemenea critică

nefiind formulată în motive de apel.

De altfel,

o atare obiecție cu privire la desemnarea expertului de către instanța de fond -

nu a fost ridicată de parte la acel mament.

Din

contră, din consemnările încheierii ședinței publice de la 13 decembrie 2011,

întocmită de Tribunalul Gorj, rezultă expres că „instanța a pus în discuție

problema efectuării unei expertize tehnice, părțile fiind de acord cu numirea

expertului P.D”.

Din

aceeași încheiere rezultă că la acele dezbateri au fost prezenți reclamantul C.G.E.

și pârâta SC C.E.T. SA reprezentat de consilier juridic B.V.

Nici

criticile formulate în recursul declarat împotriva încheierii din 17 octombrie 2012

nu sunt întemeiate.

Pe calea

încheierii de îndreptare în temeiul art. 281 C. proc. civ., nu se poate decide -

în limitele expres stabilite de acest text - decât cu privire la erorile sau

omisiunile cu privire la nume, calitate și susținerile părților sau cele de

calcul precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.

Ca

urmare, pe această cale nu se pot rezolva alte cereri care privesc fondul

cauzei - inclusiv modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind

acordarea cheltuielilor de judecată.

De

altfel, o atare cerere, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu s-a pus

în discuție la instanța de fond, cu ocazia dezbaterilor în fond. Orice

decizie a instanței cu privire la acest aspect poate fi cenzurat pe căile de

atac legal prevăzute și nu prin intermediul exprimării unei poziții de apărare

pe care partea o formulează la o cerere de îndreptare în temeiul art. 281 C.

proc. civ. redactată de partea adversă în proces.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., se va admite cererea de cheltuieli de judecat a

intimatului reclamant C.G.E., constatând că acesta în faza procesuală a

recursului a făcut cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului

ales, în sumă de 2.500 lei conform chitanței din 14 martie 2013 (fila 133

dosar).

Cât

privește fondul cererii de îndreptare în privința sumei cheltuielilor de

judecată acordate intimatului C.G.E. în raport de chitanța de la fila 57 aflată

în dosarul de apel, este evident că eroare materială produsă în cauză a fost corect

îndreptată.

În

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele arătate, s-au

respins ca nefondate recursurile declarate de recurenta pârâtă împotriva Deciziei

civile nr. 63/2013 și respectiv împotriva încheierii din 17 octombrie 2013

pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâta SC C.E.O. SA împotriva Deciziei nr. 63

din data de 5 septembrie 2012 și încheierii din data de 17 octombrie 2012,

pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 2.500 lei către intimatul-reclamant C.G.E., reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2013.