ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 437/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Constanța, la data de 15.06.2022, sub nr. x/36/2022, reclamantul A. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, emis de Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestui raport.

Prin sentința nr. 215 din 10 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/36/2022, Curtea de Apel Constanța, Secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a dispus anularea raportului de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, emis de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 215 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, Secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/36/2022, a exercitat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici de nelegalitate circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că soluția instanței de fond, de anulare a raportului de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, este nelegală, întrucât instanța de fond a pronunțat această soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a a dispozițiilor art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003.

În analiza sa, instanța de fond a pornit de la o premisă greșită, și anume că reclamantul nu se află în situația de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006, în exercitarea funcției de manager general al Serviciului de Ambulanță Județean X. (S.A.J. X.), prin luarea deciziilor privind semnarea și aprobarea propunerii de organizare a concursului, precum și aprobarea tematicii, respectiv semnarea contractului individual de muncă privind încadrarea soției, pentru că nu ar fi urmărit un interes de natură patrimonială, care să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a funcției de manager.

Sentința nr. 215/10.11.2022 este, astfel, rezultatul unei greșite interpretări de către instanța de fond atât a elementelor factuale ale cauzei, cât și a dispozițiilor acestui articol de lege.

În verificarea legalității și temeiniciei raportului de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, instanța de fond s-a limitat la a analiza situația de conflict de interese, prevăzută de art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006, doar sub aspectul urmăririi de către reclamant a unui interes patrimonial ori teza acestei norme legale, care reglementează situația de conflict de interese, prevede existența acesteia și în situația existenței interesul patrimonial al soțului/soției, care poate influența îndeplinirea cu obiectivitate a funcției de manager, ignorând astfel toate celelalte elemente care au generat apariția conflictului de interese.

În mod greșit instanța de fond a statuat că interesul personal de natură patrimonială nu poate consta în obținerea drepturilor salariale lunare de către soția intimatului, ci interesul s-ar limita doar la beneficii prioritare și exclusive realizate în afara celor prevăzute de fișa postului sau anumite contracte încheiate în virtutea funcției de manager general.

Legiuitorul nu condiționează existența conflictului de interese de aceste diferențieri evidențiate de judecătorul fondului. Textul normei aplicabile are în vedere orice interes patrimonial, inclusiv organizarea unui concurs la care singurul participant este soția intimatului și semnarea contractului individual de muncă și a altor dispoziții referitoare la acestea.Toate actele juridice întocmite și semnate de intimat în procedura organizării concursului, finalizat cu semnarea contractului individual de muncă, precum și dispozițiile menționate în cuprinsul raportului, sunt încheiate cu nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, interesul personal patrimonial al intimatului și al soției acestuia existând pe tot parcursul procedurii, dar și ulterior prin actele semnate de intimat și enumerate în raportul de evaluare.

Raționamentul instanței de fond este nelegal, fiind în discordanță cu ipoteza normei prevăzută de legiuitor prin dispozițiile art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta-pârâtă învederează instanței faptul că, în speță, conflictul de interese a fost generat de faptul că intimatul-reclamant, în exercitarea funcției de manager, a întocmit și semnat mai multe acte administrative de care a beneficiat B. (soția sa), respectiv:

- propunerea privind organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor vacante nr. 15678/11.12.2018 (întocmit: manager general Dr. A. – persoană evaluată);

- tematica concurs medic – Departamentul de formare profesională (aprobat, manager general Dr. A. – persoană evaluată);

- contractul individual de muncă nr. 1.152/29.05.2019, încheiat între Serviciul de Ambulanță Județean X., reprezentată legal prin Dr. A., în calitate de manager general, și B., în calitate de salariată [contract semnat la angajator – Dr. A. (persoana evaluată), manager general și la angajată – B. – soția persoanei evaluate];

- Dispoziția nr. 181/30.05.2015*(2019) de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată prin care s-a dispus, pentru o perioadă de 30 de zile (dispoziție semnată de Dr. A., manager general);

- Dispoziția nr. 239/01.07.2015*(2019) de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată al d-nei B. (dispoziție semnată de Dr. A., manager general);

- Dispoziția nr. 291/30.07.2019 de încetarea suspendării a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată;

În mod greșit și totodată nelegal, instanța de fond a reținut că:

- Semnarea și aprobarea propunerii de organizare a concursului, precum și aprobarea tematicii nu pot fi considerate activități care să se circumscriu situațiilor la care face referire art. 118 alin. (16) lit. c.) din Legea nr. 95/2006, fiind activități desfășurate conform prevederilor art. 3 și 4 din Ordinul M.S. nr. 869/2015 de către conducătorul unității, anterior înscrierii la concurs a vreunei persoane în raport de care se putea constata vreo situație de incompatibilitate.

- Semnarea contractului individual de muncă, a dispozițiilor de suspendare a contractului de muncă pentru concediu fără plată și a dispoziției de încetare a suspendării, în baza dispozițiilor art. 16 din Ordinul M.S. nr. 869/2015 și ținând seama de prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii de către managerul general nu generează situații „în care membrii comitetului director sau soțul/soția (...) au un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a funcției”, având în vedere că și în cazul în care semnarea acestor acte ar fi fost făcută de un înlocuitor în funcție al managerului general, raporturile de muncă care s-au născut sau care au fost suspendate temporar ar fi fost aceleași, cu un conținut de drepturi și obligații similar.

În pofida celor reținute de instanța de fond, deciziile luate de managerul A. cu privire la soția sa, pe durata exercitării funcției, ce s-au concretizat prin semnarea și aprobarea propunerii de organizare a concursului, aprobarea tematicii, precum și a contractului individual de muncă nr. 1152/29.05.2019, încheiat între Serviciul de Ambulanță Județean X., reprezentată legal prin A., în calitate de manager general, și B., în calitate de salariată, reprezintă, fără echivoc, manifestări de voință ale intimatului-reclamant, săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice, aceasta aflându-se în situația în care, interesul patrimonial al soției, dar și interesul personal, au influențat deciziile pe care le-a luat în exercitarea funcției de manager.

În mod greșit instanța de fond reține că semnarea și aprobarea propunerii de organizare a concursului, precum și aprobarea tematicii, nu se circumscriu situațiilor la care face referire art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006, motivat de faptul că intimatul-reclamant a întocmit și semnat aceste înscrisuri în baza art. 3 și 4 din Ordinul M.S. nr. 869/2015, anterior înscrierii vreunei persoane la concurs.

În primul rând, Ordinul nr. 869/2015 emis de Ministrul Sănătății are ca obiect aprobarea metodologiilor privind organizarea și desfășurarea concursurilor de ocupare a posturilor de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist și chimist din unitățile sanitare publice, precum și a funcțiilor de șef de secție, șef de laborator și șef de compartiment din unitățile sanitare fără paturi, respectiv a funcției de farmacist-șef în unitățile sanitare publice cu paturi.

În al doilea rând, sediul materiei privind incompatiblitățile și conflictele de interse este Legea nr. 161/2003, care la art. 115 prevede că alte cazuri de incompatibilități și interdicții sunt cele stabilite prin legi speciale. Raportat la funcția deținută de intimatul-reclamant, legea specială care reglementează incompatibilitățile și conflictele de intrese este Legea nr. 95/2006.

În acest context, nu constituie motiv de înlăturare a conflictului de interese, așa cum în mod nelegal a reținut instanța de fond, faptul că organizarea concursului a fost conformă cu Ordinul nr. 869/2015, căci, pe lângă respectarea acestui ordin, managerul general al S.A.J. X. avea obligația ca în exercitarea funcției sale să respecte prevederile legale privind regimul juridic al conflictului de interese, prevăzut de art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

Nu în ultimul rând, Ordinul nr. 869/2015 reprezintă legislația terțiară în domeniu, fiind emis în conformitate cu Legea nr. 95/2006, prevederile legii prevalând prevederilor legislației terțiare.

Nici susținerea instanței, potrivit căreia intimatul-reclamant nu a făcut parte din comisia de examinare, respectând art. 8 din Anexa 1 a Ordinului nr. 869/2015, articol ce conține această interdicție, nu este de natură a înlătura prevederile art. 118 alin. (16) din Legea nr. 95/2006 privitoare la conflictul de interese, așa cum în mod greșit stabilește instanța fondului.

În contextul în care căsătoria dintre intimatul-reclamant, managerul general al S.A.J. X., și medicul care a participat la concurs nu era desfăcută, există prezumția că ambii soți au cunoscut încă de la data aprobării propunerii de organizare a concursului faptul că soția va participa la concursul organizat de soț, în calitatea sa de manager general al S.A.J X.

În plus, anunțul de concurs, cuprinzând și tematica, este întocmit de unitatea spitalicească, indiferent de subordonare, deci intimatul, reprezentant al S.A.J X., a întocmit toată documentația de organizare a concursului, cunoscând că soția sa va participa la acest concurs.

Astfel, nu se poate susține că la momentul aprobării organizării concursului intimatul-reclamant nu avea cunoștință de posibilitatea participării soției la acest concurs, influența interesului personal al acestora afectând obiectivitatea și imparțialitatea intimatului-reclamant în exercitarea funcției de manager al Serviciului de Ambulanță Județean X.

Susține recurenta că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu ignorarea princpiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese prevăzute de art. 71 din Legea nr. 161/2003, dar și a definiției conflictului de interese, așa cum este ea conținută de art. 70 din același act normativ.

,,Art. 70.  Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Art. 71.  Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.’’

Pentru existența conflictului de interese este suficientă existența unui interes personal definit prin posibilitatea de a anticipa că o decizie a autorității din care face parte ar putea prezenta un beneficiu sau un avantaj pentru sine sau pentru soția sa.

Conflictul de interese, ca instituție juridică administrativă, are în vedere modul în care o persoană își exercită atribuțiile pe care le deține în temeiul unei funcții raportat la eventuala creare a unui context favorabil, a unui beneficiu ori a unui avantaj pentru sine. Avantajul patrimonial, chiar și eventual sau viitor fiind, se circumscrie sintagmei de interes personal, mai ales că legiuitorul nu distinge cu privire la faptul că acest interes personal trebuie, în mod obligatoriu, să fi fost materializat.

Totodată, este nefondată motivarea instanței de fond potrivit căreia reclamantul a avut doar un rol formal în ceea ce privește angajarea soției sale, întrucât semnarea actelor administrative și juridice menționate mai sus, în calitate de manager al S.A.J. X., ca și atribuții legale ale acestuia, determină, respectiv, implică asumarea voită a conținutului acestor acte de către intimatul-reclamant. În caz contrar, aceste documente ar reprezenta acte juridice/administrative lipsite de conținut și de valoare juridică.

Nu se poate reține inexistența conflictului de interese cu privire la contractul individual de muncă pentru motivul că acesta oricum ar fi fost încheiat prin semnarea de către soție sau prin semnarea acestor acte de un înlocuitor în funcție al managerului general.

De fapt, instanța de fond statuează nelegal că semnarea contractului individual de muncă al soției reprezintă o simplă formalitate pentru intimatul-reclamant. Or, semnarea oricărui act juridic de către manager nu poate constitui o simplă formalitate, semnarea actelor juridice necesitând existența unor decizii prealabile, precum și o analiză prealabilă semnării cu privire la condițiile prevăzute de lege.

În cauza dedusă judecății, în mod eronat, instanța de fond face o analiză a legalității operațiunilor efectuate de intimatul-reclamant, căci conflictul de interese nu presupune analizarea legalității încadrării pe postul de medic primar a soției, ci vizează exclusiv conduita managerului general al S.A.J X., care a organizat un concurs și a semnat contractul individual de muncă al soției.

Toate înscrisurile menționate de raportul de evaluare, întocmite și semnate de managerul general, care au stat la baza organizării și definitivării concursului au fost încheiate cu încălcarea regimului juridic al conflictului  de interese, de către soț (managerul general) pentru soție (singura participantă la concursul organizat de soț), fără a exista nicio garanție de imparțialitate, tocmai pentru că nu au fost întocmite și semnate de un înlocuitor, fapt ce ar fi asigurat respectarea principiilor care stau la baza prevenirii conflictului de interese, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

Este evident, așadar, că intimatul-reclamant, cât și soția acestuia au avut un interes personal de natură patrimonială, în speță împlinindu-se cumulativ condiția legală prevăzută de legiuitor alternativ. Interesul personal patrimonial există atât din perspectiva intimatului-reclamant, cât și din perspectiva soției acestuia. Instanța de fond a statuat eronat, interpretând și aplicând în mod greșit prevederile art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006, care prevede existența alternativă a interesului, respectiv fie al managerului, fie al soției. Or, în speță, interesul subzistă cumulativ, respectiv interesul managerului, căci angajarea soției reprezintă o sursa de venit pentru familie, cât și interesul soției managerului care obține un venit ca urmare a ocupării postului de medic primar.

Nu se poate reține faptul că participarea la un concurs pentru ocuparea unui post remunerat este realizată fără a avea un interes personal de natură patrimonială, așa cum eronat reține instanța, căci alta ar fi fost situația dacă postul respectiv implica efectuarea unei activități de voluntariat neremunerate.

Pentru a dovedi obiectivitate și imparțialitate în exercitarea funcției de manager general al S.A.J. X., intimatul-reclamant nu trebuia să ia decizii cu privire la soția sa, din moment ce a cunoscut că respectiva încadrare pe post vizează persoana menționată anterior.

Textul art. 118 alin. (16) lit. c.) din Legea nr. 95/2006, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu prevede distincții în sensul celor motivate de instanța de fond, astfel că orice act care intră în exercitarea atribuțiilor funcției de manager general al S.A.J. X., indiferent că acesta produce singur sau în corelație cu alte acte juridice sau administrative efectul decizional, intră sub incidența reglementărilor referitoare la prevenirea conflictului de interese.

În speță, atribuțiile exercitate de intimatul-reclamant și concretizate în semnarea actelor administrative și juridice menționate mai sus nu reprezintă simple formalități realizate prin efectul legii, ci au contribuit în mod efectiv la realizarea interesului personal patrimonial al soției.

Prin adoptarea Legii nr. 95/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a creat un cadru normativ privitor la prevenirea conflictului de interese în exercitarea funcțiilor de conducere din cadrul sistemului de sănătate publică, prin reglementarea procedurii de verificare a actelor administrative și, în general, a actelor juridice emise sau încheiate de către aceste categorii de persoane în exercitarea funcției, și care contribuie la realizarea interesului personal patrimonial propriu sau al soției/soțului și care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a respectivelor funcții de conducere.

În concluzie, interesul patrimonial al soției și al intimatului-reclamant ce constă în obținerea de către aceștia a unor sume de bani (salariu) a influențat deciziile pe care A. le-a luat în exercitarea prerogativelor funcției de manager, care s-au finalizat prin semnarea de către acesta a documentelor menționate mai sus, fiind astfel întrunite cerințele legale prevăzute de dispozițiile art. 118 alin. (16) lit. c.) din Legea nr. 95/2006. Ca urmare a deciziilor luate cu privire la încadrarea soției sale, pe durata exercitării funcției, aceasta încasând venituri de natură salarială, în valoarea totală de 799.297 lei, intimatul-reclamant a  încălcat dispozițiile art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

Instanța de fond aduce drept argument ordonanța din data de 22.07.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/P/2022, prin care a fost clasată cauza având ca obiect săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu. Această soluție nu este relevantă din perpectiva existenței conflictului de interese, în speță fiind incidente normele juridice privind răspunderea administrativă a persoanei care deține o funcție publică, constând în obligația de natură administrativă de a respecta regimul juridic al conflictului de interese administrativ.

Nu în ultimul rând, se arată că intimatul-reclamant a solicitat recurentei, prin adresa nr. 9704/09.07.2019, un punct de vedere, nu anterior declanșării și desfășurării concursului, cum în mod diligent ar fi trebuit să procedeze, ci ulterior.

Astfel, solicitarea acestui punct de vedere este tardivă, conflictul de interese existând deja, așa cum a fost constatat prin raportul de evaluare, ba mai mult, este întocmită pentru a da o aparență de bună-credință, fiind întocmită pro causa. În plus, deși raspunsul recurentei a fost în sensul existenței unui posibil conflict de interese, intimatul nu a luat nicio măsură în acest sens.

În drept, cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant A., s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

În esență, intimatul a susținut că nu a încălcat niciun text legal și nu a avut un interes personal de natură patrimonială sau un beneficiu de orice natură, și nici nu a anticipat un interes sau un beneficiu de natură patrimonială sau de orice natură în adoptarea hotărârii de consiliu local aflată în discuție.

Ca urmare, a apreciat că, în mod judicios, a reținut prima instanță că nu s-a aflat în situația indicată de către recurenta-pârâtă și nu a obținut un folos material, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ., art. 70 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

5.

Procedura de soluționare a recursului

În  cauză a fost parcursă

procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante,

prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind.1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ.,

p

rin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 30 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților

.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele

:

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și anularea raportului de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, întocmit de către recurenta-pârâtă este nelegală, întrucât nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Pentru perioada vizată de speța de față, conflictul de interese privind Conducerea serviciilor de ambulanță județene și a Serviciului de Ambulanță București-Ilfov este reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat pentru managerii și comitetul director al serviciilor de ambulanță, urmărește să asigure exercitarea atribuțiilor conferite funcției respective fără niciun interes de natură patrimonială pe care aceștia l-ar putea avea în chestiunile pentru care sunt chemați să hotărască, sensul acestor reglementări fiind dat de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor specifice mandatului pe care îl exercită cu obiectivitate, imparțialitate, integritate, transparență decizională și supremație a interesului public.

În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că prin raportul de evaluare nr. 24630/G/II/26.05.2022, emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că persoana evaluată în lucrarea nr. 11374/S/II/10.03.2022, respectiv intimatul-reclamant A., s-a aflat în conflict de interese în perioada exercitării mandatului de manager general al Serviciului de Ambulanță Județean X., din perioada 13.04.2018-13.04.2021, ca urmare a deciziilor luate de acesta cu privire la încadrarea soției sale, pe durata exercitării funcției, aceasta încasând venituri de natură salarială în valoare totală de 799.297 lei, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 118 alin. (16) lit. c.) din Legea nr. 95/2006.

În concret, s-a reținut că intimatul-reclamant A. a semnat și/sau a aprobat propunerea privind organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor vacante nr. 15678/11.12.2018, tematica pentru concursul pentru postul de medic la Departamentul de formare profesională, cunoscând intenția soției sale de participare la concursul respectiv și, totodată, a semnat contractul individual de muncă nr. 1.152/29.05.2019, încheiat între Serviciul de Ambulanță Județean X. și B., în calitate de salariată, dispoziția nr. 181/30.05.2015 de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată, pentru o perioadă de 30 de zile, dispoziția nr. 239/01.07.2015 de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată, pentru o perioadă de 30 de zile, dispoziția nr. 291/30.07.2019 de încetare a suspendării a contractului individual de muncă.

În speță, față de împrejurările reținute mai sus și necontestate de către intimatul-reclamant, instanța de fond, în mod nelegal, a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (16) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care reglementează conflictul de interese.

Înalta Curte constată că, în verificarea legalității și temeiniciei raportului de evaluare  nr. 24630/G/II/26.05.2022, emis de Agenția Națională de Integritate, instanța de fond s-a limitat la a analiza situația de conflict de interese, prevăzută de textul de lege menționate mai sus doar sub aspectul liceității avantajului de natură materiala, care din perspectiva instanței de fond nu ar exista în condițiile în care soția intimatului-pârât a obținut în urma concursului un venit lunar pentru o serie de activități desfășurate în mod real și efectiv.

Astfel, contrar celor constate de instanța de fond, conflictul de interese reținut în sarcina persoanei evaluate A. a fost generat de faptul că, în calitate sa de manager al Serviciului de Ambulanță Județean X., a participat activ la propunerea privind organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a posturilor vacante nr. 15678/11.12.2018, stabilirea tematicii pentru concursul pentru postul de medic la Departamentul de formare profesională, semnarea contractului individual de muncă nr. 1.152/29.05.2019, încheiat între Serviciul de Ambulanță Județean X. și B. (soția sa), în calitate de salariată, semnarea dispoziției nr. 181/30.05.2015 de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată, pentru o perioadă de 30 de zile, semnarea dispoziției nr. 239/01.07.2015 de suspendare a contractului individual de muncă pentru concediu fără plată, pentru o perioadă de 30 de zile și semnarea dispoziției nr. 291/30.07.2019 de încetare a suspendării a contractului individual de muncă.

Or, în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute de art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006, citate mai sus, intimatul-reclamant avea obligația ca, în exercitarea funcției de manager al Serviciului de Ambulanță Județean X. să nu participe în nicio modalitate la procedurile de concurs pentru ocuparea postului vacant de medic la Departamentul de formare profesională din cadrul S.A.J. X., precum și la semnarea contractului de muncă pentru obținerea acestui post și a altor acte ce țin de relațiile de muncă ulterioare dintre S.A.J. X. condus de către intimatul-reclamant și numita B., care avea calitatea de soție a intimatului, deoarece aceste acțiuni au caracterul unor proceduri adminsitrative a căror finalitate materializează folosul patrimonial în beneficiul soției intimatului reclamant.

În acest context, se constată că, participarea la procedurile de concurs și semnarea contractului de muncă pe postul obținut în urma concursuilui și diferitelor dispoziții de suspendare contract de muncă care au fost făcute în favoarea soției sale, corespund noțiunii de conflict de interese în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant A.

Contrar apărărilor intimatului-reclamant, Înalta Curte reține că interesul personal nu trebuie să aibă un caracter ilicit, astfel că distincțiile operate de instanța fondului sub acest aspect nu au suport legal.

În ceea ce privește beneficiul sau avantajul obținut ca urmare a încălcării normelor ce reglementează instituția conflictului de interese, acesta este suficient să aibă, potrivit legiuitorului, caracter potențial, nu neapărat efectiv. Din această perspectivă, faptul că veniturile obținute de soția intimatului reclamant au fost generate de activitatea propriu-zisă, reală și efectivă, nu înlătură starea de conflict de interese reținută în cauză, ci o confirmă.

Subliniază Înalta Curte faptul că, prin ordonanța din data de 22.07.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/P/2022, a fost clasată cauza având ca obiect cercetările privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Subliniind faptul că această ordonanță nu are autoritate de lucru judecat, Înalta Curte constată că această soluție nici nu este relevantă din perpectiva existenței conflictului de interese, în speță fiind incidente normele juridice privind răspunderea administrativă a persoanei care deține o funcție publică, constând în obligația de natură administrativă de a respecta regimul juridic al conflictului de interese administrativ.

De altfel, chiar instanța fondului subliniază faptul că temeiul clasării a fost reprezentat de constatarea potrivit căreia modificarea statului de funcții a fost aprobată de Ministerul Sănătății, cele două posturi de medic primar, respectiv asistent medical principal în cadrul Compartimentului de formare profesională a personalului medical și auxiliar - Stația Centrală X. se regăsesc la pozițiile 333 și 334 din statul de funcții al S.A.J. X. pe anul 2019, cursurile de pregătire profesională au fost în mod efectiv susținute cu personal al S.A.J. X. participant, iar cheltuielile de personal aferente postului sunt prevăzute în bugetul instituției or atare împrejurări exclud infracțiunea de abuz în serviciu și nicidecum constatarea implicării reclamantului intimat în adoptarea unor acte cu interes patrimonial pentru soția sa.

În ceea ce privește ordonanța emisă în dosarul nr. y/P/2022, Înalta Curte reamintind faptul că ordonanțele de clasare nu au autoritate de lucru judecat, constată, totuși, faptul că soluția de clasare a fost dispusă întrucât fapta sesizată nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege or lipsa unei anumite forme de vinovății, ca element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 301 C. pen. nu exclude existența conflictului de interese, în condițiile prevăzute de art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006.

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, sunt întrunite condițiile legale pentru a fi angajată răspunderea persoanei evaluate A. pentru existența situației de conflict de interese, prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 118 alin. (16) lit. c) din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 215 din 10 noiembrie 2022 a Curții de Apel Constanța, Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.