ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6108/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12 iulie

2011, reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari a chemat în judecată A.N.R.D.E,

solicitând anularea parțială a deciziei nr. 1250 din 12 mai 2011, cu privire la

cuantumul remunerației pentru utilizarea capacităților energetice preluate de SC

E.D.M. SA.

Reclamanta a cerut,

de asemenea, obligarea pârâtei de a emite o altă decizie prin care prin care

cuantumul remunerației să fie egal cu cheltuielile cu amortizarea capacității

energetice preluate de operatorul principal de distribuție, conform

prevederilor ordinului ANRE nr. 4/2011.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin actul administrativ menționat, s-a dispus ca

activitatea de distribuție a energiei electrice desfășurată de societate la

ansamblul rezidențial A. să fie preluată în baza unui contract de folosință

încheiat pentru 12 luni de către SC E.D.M. SA, operator principal de

distribuție, suma stabilită ca remunerație fiind de 42.004 RON, inferioară

cheltuielilor cu amortizarea.

Prin întâmpinare, pârâta

A.N.R.D.E a arătat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, suma de 42.004

RON pentru 12 luni stabilită cu titlu de remunerație fiind aceeași cu valoarea cheltuielilor

cu amortizarea aprobată prin decizia ANRE nr. 206/2010.

Ulterior, pârâta a invocat

excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, pre considerentul că la data de 22

noiembrie 2011, între reclamantă și SC E.D.M. SA, s-a încheiat contractul de folosință

nr. 111/2011 prin care s-a preluat activitatea de distribuție și s-a consemnat și

valoarea remunerației pentru utilizarea capacităților energetice, de 42.004 RON.

Prin sentința civilă

nr. 1535 din 5 martie 2012, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția invocată de pârâtă și pe fond a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, independent de împrejurarea că decizia contestată

a fost pusă în executare, trebuie verificată legalitatea actului pentru perioada

în care a produs efecte juridice.

Referitor la susținerile

reclamantei privind stabilirea remunerației într-un cuantum inferior costurilor

cu amortizarea capacităților energetice preluate, instanța a constatat că anterior

emiterii deciziei atacate, pârâta a verificat solicitarea societății pentru aplicarea

tarifului de distribuție a energiei electrice, aprobând un cuantum al amortizării

cheltuielilor de 42.004 RON, în care sens a emis decizia nr. 206/2010, valoarea

care se regăsește și în actul administrativ contestat.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta SC I.D.C. SA Voluntari, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

că valoarea corectă a amortizării pentru utilizarea capacităților energetice preluate

este de 94.543 RON, astfel cum rezultă din actele contabile al societății, precum

și din constatările și concluziile expertizei efectuate în conformitate cu prevederile

Ordinului nr. 4/2011, în Dosarul nr. 2975/2/2010 al aceleiași instanțe, având ca

obiect anularea deciziei ANRE nr. 206/2010, cerere admisă prin sentința nr. 260

din 17 ianuarie 2012 prin care A.N.R.D.E a fost obligată să aprobe tarifele pentru

activitatea reclamantei de distribuție a energiei electrice conform raportului de

expertiză contabilă.

În consecință, a mai arătat

reclamanta, în aplicarea Ordinului nr. 4/2011, cuantumul remunerației trebuie stabilit

la valoarea reală a cheltuielilor efectuate cu amortizarea capacităților energetice

preluate de SC E.D.M. SA.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, sentința nr.

26 din 17 ianuarie 2012 pronunțată în dosarul Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, nr. 2975/2/2010 a fost casată prin decizia

nr. 5115 din 23 aprilie 2013 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, admițând recursul declarat de A.N.R.D.E,

a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând necesitatea efectuării

unei noi expertize contabile care să aibă în vedere inclusiv criteriile propuse

de autoritatea publică pentru identificarea costurilor justificate ale activității

prestate, cheltuielile pentru dezvoltare și protecția mediului, precum și cota rezonabilă

de profit.

Se constată așadar că

nu are suport probator susținerea reclamantei privind stabilirea unei valori a cheltuielilor

cu amortizarea, alta decât cea stabilită prin decizia nr. 206/2010 a ANRE , pe baza

căreia să se constate că ar fi mult inferior cuantumul remunerației consemnat în

decizia nr. 1250/2011, care apare ca fiind emisă cu respectarea prevederilor legale

în materie.

De altfel, așa cum rezultă

din actele dosarului, după rejudecarea acțiunii, reclamanta a înțeles să pună în

executare decizia contestată , încheind cu SC E.D.M. SA la data de 21 noiembrie

2011, contractul de folosință de transmitere a capacităților energetice de distribuție

a energiei electrice la ansamblul rezidențial A., la prețul de 42.004 RON, plus

TVA, reprezentând remunerația aferentă perioadei de 12 luni de la dobândirea folosinței.

În raport de cele expuse

mai sus, criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat

recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I.D.C. SA Voluntari împotriva sentinței nr. 1535 din 5 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2013.