ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1370/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 29 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2457/2/2011 /1072/2011), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar și a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată pentru inculpatul V.G., îndeplinește condițiile prevăzute de lege sub aspectul admisibilității în principiu. Astfel, s-a constatat că la termenul la care au avut loc dezbaterile, inculpatul V.G.

și-a însușit cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată pentru acesta de către apărătorul său, conform art. 160 6 și urm. C. proc. pen., atât prin declarația orală făcută în fața instanței, cât și printr-o declarație scrisă depusă în ședință. Totodată, s-a observat că, deși inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii unor infracțiunii care pot fi comise numai cu intenție, pedepsele prevăzute de lege pentru acestea nu depășesc limita de 18 ani închisoare, prevăzută în art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., cea mai mare dintre acestea fiind pedeapsa de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsă ce nu poate fi depășită nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care, de asemenea, este cercetat inculpatul.

Sub acest aspect, legat de infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, fiind sesizată prin promovarea unui recurs în interesul legii, că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani. Astfel că, susținerile procurorului în sensul că ar fi depășite limitele de pedeapsă (18 ani închisoare) în cazul infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, nu pot fi reținute, acesta nefiind cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 6, art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Față de cele reținute, Curtea a constatat că cererea de liberare provizorie formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate, motiv pentru care a admis-o în principiu, conform art. 160 8 C. proc. pen. Referitor la fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea a reținut următoarele: Prin încheierea dată în Camera de consiliu din data de 09 februarie 2011, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.G. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 09 februarie 2011 până la data de 09 martie 2011, inculpatul fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a lua această măsură instanța a reținut că din datele existente până la acel moment al anchetei, există indicii temeinice în sensul art. 68 1 C. proc. pen., de natură a forma bănuiala rațională că inculpatul a comis activitatea infracțională pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. În fapt, s-a reținut că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat, în calitate de lucrător vamal a permis introducerea ilegală de țigări în țară, în mod susținut, a împărțit mita rezultată în schimbul său cu lucrătorii de poliție, a încurajat traficanții în comiterea actelor de contrabandă și le-a furnizat în mod constant acestora informații de interes legate de momentele oportune comiterii actelor ilegale.

În realizarea sarcinilor asumate, inculpatul a acționat după cum urmează: - în data de 05 decembrie 2010, în jurul orelor 19,00, în timpul exercitării atribuțiunilor de serviciu în PTF Naidăș, în calitate de controlor vamal, împreună cu T.O.G., a pretins și primit de la unul din ocupanții autovehiculului marca Dacia, cu nr. de înmatriculare, suma de 100 lei, pentru a-i permite acestuia și persoanelor care îl însoțeau introducerea în mod fraudulos în țară a 20 cartușe de țigări; - în data de 06 decembrie 2010, în jurul orelor 22,50, a primit de la conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare, pe nume „N.”, o sticlă de coniac Passion, în schimbul unui control sumar al autovehiculului; - în data de 09 decembrie 2010, în jurul orelor 18,40, a pretins și primit de la un bărbat, angajat ISU, o sticlă de vin, pentru a-i permite introducerea în țară, în mod fraudulos, a 7 cartușe de țigări; - în data de 13 decembrie 2010, în jurul orelor 19,30, a primit de la o femeie, împreună cu controlorul vamal T.O.G., suma de 75 Euro și 33 lei, pentru a-i permite acesteia să introducă, în mod fraudulos, țigări în țară; - tot în data de 13 decembrie 2010, în jurul orelor 19,40, a primit de la un bărbat, care avea împreună cu o femeie 15 cartușe de țigări aduse din Republica Serbia, 20 lei pentru a-i lăsa să între în țară cu cartușele; - în data de 19 decembrie 2010, în jurul orelor 0,20,

a pretins și primit de la R.A.L.

20 Euro, pentru a-i permite acesteia să introducă în țară, în mod fraudulos, 20 cartușe de țigări; - în data de 03/04 ianuarie 2011, în jurul orelor 23,50, a primit de la o persoană de sex feminin, suma de 70 lei pentru a-i permite acesteia să introducă în țară, în mod fraudulos, 20 cartușe de țigări; - în data de 14/15 decembrie 2010, în jurul orelor 00:20, a pretins și primit de la un traficant de țigări 10 Euro și 2 cartușe de țigări, pentru a-i permite acestuia introducerea în țară a 10 cartușe, în mod fraudulos; - în data de 14/15 decembrie 2010, în jurul orelor 01,50, a primit împreună cu investigatorul, de la traficanta „C.” suma de 100 lei, pentru a-i permite acesteia introducerea frauduloasă în țară a 25 cartușe de țigări; - în data de 06/07 decembrie 2010, i-a pretins bani conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare, după ce îi verifica mașina, iar acesta i-a lăsat pe birou o sumă de bani; - în data de 17 decembrie 2010, în jurul orelor 19,40 a primit împreună cu investigatorul și T.O.

suma de 5 Euro și 20 lei, pentru a-i permite unei traficante de țigări să introducă, în mod fraudulos, mai multe cartușe de țigări în țară; - în data de 03/04 ianuarie 2011, în jurul orelor 23,25, a luat de la un traficant însoțit de către o femeie și de la o altă femeie câte un cartuș de țigări din cele 5 și respectiv trei deținute de fiecare, pentru a le permite introducerea în țară, în mod fraudulos, a altor câteva cartușe; - în data de 14/15 decembrie 2010, în jurul orelor 20,40, a primit de la o traficantă, care dorea să introducă în țară, în mod fraudulos, cu un autovehicul, în care se aflau mai multe persoane, 15 cartușe de țigări, suma de 40 lei pentru a-i permite acest lucru; - în data de 05 decembrie 2010, în jurul orelor, 18,35, a pretins și primit împreună cu T.O.G., suma de 25 Euro, de la ocupanții unui auto cu numere de înmatriculare străine, pentru a le permite acestora introducerea în țară, în mod fraudulos, a peste 20 cartușe de țigări; - în data de 14/15 decembrie 2010, în jurul orelor 01,50, a colectat și i-a dat investigatorului I.M.D., suma de 10 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor; - în data de 15 decembrie 2010, în jurul orelor 07,35, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de 15 lei, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de țigări,

pentru a fi împărțită polițiștilor; - în data de 06 ianuarie 2011, în jurul orelor 19,30, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de 5 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor; - în data de 07/08 ianuarie 2011, în jurul orelor 20,40, i-a dat investigatorului I.M.D., trei cartușe de țigări, luate cu titlu de mită de la traficanți, reprezentând „cota” pentru lucrătorii de poliție; - în data de 07/08 ianuarie 2011, în jurul orelor 0,55, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de 50 lei și 15 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de țigări și reprezentând partea polițiștilor de frontieră; - în data de 07/08 ianuarie 2011, în jurul orelor 07,40, a colectat și i-a dat investigatorului I.M.D., partea cuvenită lucrătorilor de poliție, din mita încasată de la traficanți pe timpul turei de noapte, respectiv 7 cartușe de țigări și 15 lei, pentru a fi împărțită polițiștilor; - în data de 14/15 decembrie 2010, în jurul orelor 06,20, a colectat și i-a dat investigatorului suma de 15 lei, reprezentând parte din mita strânsă pe timpul turei de la traficanții de țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor; - în data de 07/08 ianuarie 2011, în jurul orelor 07,50, a colectat și i-a predat investigatorului 5 cartușe de țigări,

reprezentând jumătate din mita obținută de la traficanți pe tura de noapte, datorată lucrătorilor de poliție; - în data de 12 ianuarie 2011, în jurul orelor 07,30, a colectat și i-a dat investigatorului 4 cartușe de țigări, reprezentând partea din mita colectată în timpul schimbului de noapte și cuvenită polițiștilor. De asemenea, s-a reținut de către instanță că sunt îndeplinite condițiile și sub aspectul dispozițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat, fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică. Sub acest ultim aspect s-a reținut că gradul de pericol social sporit al activității infracționale presupusă a fi săvârșită de inculpatul V.G., calitatea de lucrător vamal, durata relativ mare de desfășurare a activității infracționale, conivența intenționată cu celelalte persoane cercetate în cauză.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 03 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1915/2/2011, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile de la 10 martie 2011 la 08 aprilie 2011, inclusiv. Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie este o măsură facultativă și nu un drept al inculpatului, neputând fi luată această măsură în mod automat, după verificarea îndeplinirii condițiilor formale prevăzute de acesta, ci trebuind a fi văzută oportunitatea luării acesteia și prin raportare la dispozițiile art. 136 C. proc.

pen., care reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive. În speță, având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat (infracțiuni de corupție, constituire de grup organizat), gradul de pericol social al acestor infracțiuni, dat în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire, perioada de timp pe durata căreia s-a desfășurat activitatea reținută în sarcina sa, apartenența sa la un grup infracțional organizat, constituit în vederea săvârșirii unor infracțiuni de corupție, Curtea a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a inculpatului, iar aspectele favorabile, ținând de persoana inculpatului și familia acestuia, nu pot fi avute în vedere în mod exclusiv, cu ignorarea circumstanțelor reținute mai sus.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul V.G., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 160 1 C. proc. pen., în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160 2 din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul V.G. este cercetat în stare de arest în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului 23 de acte materiale. Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011, fiind prelungită ulterior potrivit art. 155 din același cod. Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că pentru a se aprecia asupra temeiniciei acesteia se va ține cont de faptul că în cauză au fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.

Pe de altă parte, deși organul de urmărire penală a vorbit despre extinderea cercetărilor penale, nu s-au mai realizat acte de urmărire penală care să îl vizeze pe inculpat.

Din modul în care s-au derulat cercetările până în prezent nu au rezultat elemente care să ducă la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării actului de justiție în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații care să permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare, Având în vedere că inculpatul se altă în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de timp reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare, chiar dacă gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menținerea inculpatului în arest preventiv, la acest moment nu mai este justificată.

Persistența presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat nu justifică menținerea acestuia în detenție prin raportare doar la gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de a fi pus în libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana inculpatului, de modul de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp scursă de la momentul arestării justifică aceasta. În acord cu jurisprudența CEDO, se constată că instanța Europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.

O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, CEDO s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.

Având în vedere că, în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la proces sau să comită alte infracțiuni, se va considera că cererea formulată de inculpat este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se va casa încheierea atacată și, rejudecând, se va admite cererea de eliberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.G., iar, în baza art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul eliberării provizorii sub control judiciar, se va institui în sarcina inculpatului obligații, conform dispozitivului.

Se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva încheierii din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2457/2/2011 (1072/2011). Casează încheierea atacată și, rejudecând, în baza art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen., admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.G. În baza art. 160 8a alin. (3) C. proc. pen., raportat la art.160 2 alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarele obligații: a) să nu depășească limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; f) să nu se apropie și să nu ia legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

în baza art. 160 8a alin. (3) raportat la art. 160 2 alin. (3) 1 C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina inculpatului următoarea obligație: f) să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta. În baza art. 160 4 alin. (2) raportat la art. 160 2 alin. (3) 2 C. proc. pen., atrage atenția inculpatului V.G. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive. În baza art. 160 2 alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației locului de deținere, inculpatului V.G. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145 alin. (2) 1 C. proc. pen.

Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului V.G de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2011.