ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1370/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1370/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea din 29

martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2457/2/2011 /1072/2011), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, a admis în principiu cererea de liberare

provizorie sub control judiciar și a respins, ca nefondată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.G.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut următoarele:

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată pentru inculpatul V.G., îndeplinește condițiile

prevăzute de lege sub aspectul admisibilității în principiu.

Astfel, s-a constatat

că la termenul la care au avut loc dezbaterile, inculpatul V.G. și-a însușit

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată pentru acesta de

către apărătorul său, conform art. 160

6

și urm. C. proc. pen., atât

prin declarația orală făcută în fața instanței, cât și printr-o declarație

scrisă depusă în ședință.

Totodată, s-a

observat că, deși inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii unor

infracțiunii care pot fi comise numai cu intenție, pedepsele prevăzute de lege

pentru acestea nu depășesc limita de 18 ani închisoare, prevăzută în art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., cea mai mare dintre acestea fiind pedeapsa de 15 ani

închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsă ce nu poate fi

depășită nici pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

pentru care, de asemenea, este cercetat inculpatul. Sub acest aspect, legat de

infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Înalta Curte de Casație

și Justiție, a stabilit, fiind sesizată prin promovarea unui recurs în

interesul legii, că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sau pe

cauțiune sunt admisibile în ipoteza săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 7

alin. (1) din

Legea nr. 39/2003, dacă

pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului

infracțional organizat nu depășește 18 ani.

Astfel că,

susținerile procurorului în sensul că ar fi depășite limitele de pedeapsă (18

ani închisoare) în cazul infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul,

nu pot fi reținute, acesta nefiind cercetat pentru infracțiunea prevăzută de

art. 6, art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000.

Față de cele

reținute, Curtea a constatat că cererea de liberare provizorie formulată

îndeplinește condițiile de admisibilitate, motiv pentru care a admis-o în

principiu, conform art. 160

8

C. proc. pen.

Referitor la fondul

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea a reținut

următoarele:

Prin încheierea dată

în Camera de consiliu din data de 09 februarie 2011, s-a dispus arestarea

preventivă a inculpatului V.G. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de

09 februarie 2011 până la data de 09 martie 2011, inculpatul fiind cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6

și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a lua această

măsură instanța a reținut că din datele existente până la acel moment al

anchetei, există indicii temeinice în sensul art. 68

1

C. proc. pen.,

de natură a forma bănuiala rațională că inculpatul a comis activitatea

infracțională pentru care este cercetat, fiind astfel îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

În fapt, s-a reținut

că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, acționând în cadrul grupului

infracțional organizat, în calitate de lucrător vamal a permis introducerea

ilegală de țigări în țară, în mod susținut, a împărțit mita rezultată în

schimbul său cu lucrătorii de poliție, a încurajat traficanții în comiterea

actelor de contrabandă și le-a furnizat în mod constant acestora informații de

interes legate de momentele oportune comiterii actelor ilegale.

În realizarea

sarcinilor asumate, inculpatul a acționat după cum urmează:

- în data de 05

decembrie 2010, în jurul orelor 19,00, în timpul exercitării atribuțiunilor de

serviciu în PTF Naidăș, în calitate de controlor vamal, împreună cu T.O.G., a

pretins și primit de la unul din ocupanții autovehiculului marca Dacia, cu nr.

de înmatriculare, suma de 100 lei, pentru a-i permite acestuia și persoanelor

care îl însoțeau introducerea în mod fraudulos în țară a 20 cartușe de țigări;

- în data de 06

decembrie 2010, în jurul orelor 22,50, a primit de la conducătorul

autoturismului cu nr. de înmatriculare, pe nume „N.”, o sticlă de coniac

Passion, în schimbul unui control sumar al autovehiculului;

- în data de 09

decembrie 2010, în jurul orelor 18,40, a pretins și primit de la un bărbat, angajat

ISU, o sticlă de vin, pentru a-i permite introducerea în țară, în mod fraudulos,

a 7 cartușe de țigări;

- în data de 13

decembrie 2010, în jurul orelor 19,30, a primit de la o femeie, împreună cu

controlorul vamal T.O.G., suma de 75 Euro și 33 lei, pentru a-i permite

acesteia să introducă, în mod fraudulos, țigări în țară;

- tot în data de 13

decembrie 2010, în jurul orelor 19,40, a primit de la un bărbat, care avea

împreună cu o femeie 15 cartușe de țigări aduse din Republica Serbia, 20 lei

pentru a-i lăsa să între în țară cu cartușele;

- în data de 19

decembrie 2010, în jurul orelor 0,20, a pretins și primit de la R.A.L. 20 Euro,

pentru a-i permite acesteia să introducă în țară, în mod fraudulos, 20 cartușe

de țigări;

- în data de 03/04

ianuarie 2011, în jurul orelor 23,50, a primit de la o persoană de sex feminin,

suma de 70 lei pentru a-i permite acesteia să introducă în țară, în mod fraudulos,

20 cartușe de țigări;

- în data de 14/15

decembrie 2010, în jurul orelor 00:20, a pretins și primit de la un traficant

de țigări 10 Euro și 2 cartușe de țigări, pentru a-i permite acestuia

introducerea în țară a 10 cartușe, în mod fraudulos;

- în data de 14/15

decembrie 2010, în jurul orelor 01,50, a primit împreună cu investigatorul, de

la traficanta „C.” suma de 100 lei, pentru a-i permite acesteia introducerea

frauduloasă în țară a 25 cartușe de țigări;

- în data de 06/07

decembrie 2010, i-a pretins bani conducătorului autovehiculului cu nr. de

înmatriculare, după ce îi verifica mașina, iar acesta i-a lăsat pe birou o sumă

de bani;

- în data de 17

decembrie 2010, în jurul orelor 19,40 a primit împreună cu investigatorul și T.O.

suma de 5 Euro și 20 lei, pentru a-i permite unei traficante de țigări să

introducă, în mod fraudulos, mai multe cartușe de țigări în țară;

- în data de 03/04

ianuarie 2011, în jurul orelor 23,25, a luat de la un traficant însoțit de

către o femeie și de la o altă femeie câte un cartuș de țigări din cele 5 și

respectiv trei deținute de fiecare, pentru a le permite introducerea în țară,

în mod fraudulos, a altor câteva cartușe;

- în data de 14/15

decembrie 2010, în jurul orelor 20,40, a primit de la o traficantă, care dorea

să introducă în țară, în mod fraudulos, cu un autovehicul, în care se aflau mai

multe persoane, 15 cartușe de țigări, suma de 40 lei pentru a-i permite acest

lucru;

- în data de 05

decembrie 2010, în jurul orelor, 18,35, a pretins și primit împreună cu T.O.G.,

suma de 25 Euro, de la ocupanții unui auto cu numere de înmatriculare străine,

pentru a le permite acestora introducerea în țară, în mod fraudulos, a peste 20

cartușe de țigări;

- în data de 14/15

decembrie 2010, în jurul orelor 01,50, a colectat și i-a dat investigatorului I.M.D.,

suma de 10 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții

de țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor;

- în data de 15

decembrie 2010, în jurul orelor 07,35, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de

15 lei, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de

țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor;

- în data de 06

ianuarie 2011, în jurul orelor 19,30, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de

5 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la traficanții de

țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor;

- în data de 07/08

ianuarie 2011, în jurul orelor 20,40, i-a dat investigatorului I.M.D., trei

cartușe de țigări, luate cu titlu de mită de la traficanți, reprezentând „cota”

pentru lucrătorii de poliție;

- în data de 07/08

ianuarie 2011, în jurul orelor 0,55, i-a dat investigatorului I.M.D., suma de

50 lei și 15 Euro, provenind din sumele încasate cu titlu de mită de la

traficanții de țigări și reprezentând partea polițiștilor de frontieră;

- în data de 07/08

ianuarie 2011, în jurul orelor 07,40, a colectat și i-a dat investigatorului I.M.D.,

partea cuvenită lucrătorilor de poliție, din mita încasată de la traficanți pe

timpul turei de noapte, respectiv 7 cartușe de țigări și 15 lei, pentru a fi

împărțită polițiștilor;

- în data de 14/15

decembrie 2010, în jurul orelor 06,20, a colectat și i-a dat investigatorului

suma de 15 lei, reprezentând parte din mita strânsă pe timpul turei de la

traficanții de țigări, pentru a fi împărțită polițiștilor;

- în data de 07/08

ianuarie 2011, în jurul orelor 07,50, a colectat și i-a predat investigatorului

5 cartușe de țigări, reprezentând jumătate din mita obținută de la traficanți

pe tura de noapte, datorată lucrătorilor de poliție;

- în data de 12

ianuarie 2011, în jurul orelor 07,30, a colectat și i-a dat investigatorului 4

cartușe de țigări, reprezentând partea din mita colectată în timpul schimbului

de noapte și cuvenită polițiștilor.

De asemenea, s-a

reținut de către instanță că sunt îndeplinite condițiile și sub aspectul

dispozițiilor prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat, fiind închisoarea mai

mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol pentru ordinea

publică. Sub acest ultim aspect s-a reținut că gradul de pericol social sporit al

activității infracționale presupusă a fi săvârșită de inculpatul V.G.,

calitatea de lucrător vamal, durata relativ mare de desfășurare a activității

infracționale, conivența intenționată cu celelalte persoane cercetate în cauză.

Prin încheierea din

Camera de consiliu de la data de 03 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, în dosarul nr. 1915/2/2011, s-a dispus prelungirea

măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile de la

10 martie 2011 la 08 aprilie 2011, inclusiv.

Examinând cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, Curtea a

apreciat că, în raport de dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc.

pen., liberarea provizorie este o măsură facultativă și nu un drept al inculpatului,

neputând fi luată această măsură în mod automat, după verificarea îndeplinirii

condițiilor formale prevăzute de acesta, ci trebuind a fi văzută oportunitatea

luării acesteia și prin raportare la dispozițiile art. 136 C. proc. pen., care

reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive.

În speță, având în

vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de inculpat (infracțiuni

de corupție, constituire de grup organizat), gradul de pericol social al

acestor infracțiuni, dat în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute

pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire, perioada

de timp pe durata căreia s-a desfășurat activitatea reținută în sarcina sa,

apartenența sa la un grup infracțional organizat, constituit în vederea

săvârșirii unor infracțiuni de corupție, Curtea a apreciat că nu se impune

lăsarea în libertate a inculpatului, iar aspectele favorabile, ținând de

persoana inculpatului și familia acestuia, nu pot fi avute în vedere în mod

exclusiv, cu ignorarea circumstanțelor reținute mai sus.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul V.G., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul

declarat de inculpat, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal

învinuitul sau inculpatul arestat poate cere punerea sa în libertate

provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.

Potrivit art. 160

2

din același cod, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în

cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica

pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va

încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți,

martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin

alte asemenea fapte.

Din examinarea

actelor dosarului se constată că inculpatul V.G. este cercetat în stare de

arest în dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 254 alin. (1) C. pen., art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina

inculpatului 23 de acte materiale.

Arestarea preventivă

a inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., prin

încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 9 februarie 2011, fiind

prelungită ulterior potrivit art. 155 din același cod.

Referitor la cererea

de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că pentru a se

aprecia asupra temeiniciei acesteia se va ține cont de faptul că în cauză au

fost audiați martorii pe care se bazează acuzarea (în majoritate agenți sub

acoperire, așa cum rezultă din referatul cu propunerea de luare a măsurii

arestării preventive), ceea ce înseamnă că nu pot fi influențați de inculpat.

Pe de altă parte,

deși organul de urmărire penală a vorbit despre extinderea cercetărilor penale,

nu s-au mai realizat acte de urmărire penală care să îl vizeze pe inculpat.

Din modul în care

s-au derulat cercetările până în prezent nu au rezultat elemente care să ducă

la presupunerea că inculpatul ar putea influența bunul mers al desfășurării

actului de justiție în cazul în care ar fi judecat în stare de libertate sau că

scopul măsurii preventive nu s-ar putea realiza prin impunerea altor obligații

care să permită desfășurarea procesului în condiții corespunzătoare,

Având în vedere că

inculpatul se altă în stare de arest preventiv de aproximativ două luni, că acesta

a avut o conduită corespunzătoare înainte de a fi cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar după trecerea acestui interval de

timp reacția opiniei publice nu mai este de aceeași amploare, chiar dacă

gravitatea faptelor a motivat, pentru o anumită perioadă de timp, menținerea

inculpatului în arest preventiv, la acest moment nu mai este justificată.

Persistența

presupunerii rezonabile că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este

cercetat nu justifică menținerea acestuia în detenție prin raportare doar la

gravitatea faptelor, până la judecarea pe fond a cauzei, fără posibilitatea de

a fi pus în libertate, în condițiile în care datele care țin de persoana

inculpatului, de modul de desfășurare a procesului penal, de perioada de timp

scursă de la momentul arestării justifică aceasta.

În acord cu

jurisprudența CEDO, se constată că instanța Europeană a dezvoltat patru motive

acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune:

riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca, în cazul

eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită

alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică.

O mare pondere în

aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să

aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului.

În acest sens, CEDO

s-a pronunțat statuând că, la menținerea unei persoane în detenție, instanțele

de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la

alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la

moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.

Având în vedere că,

în acest moment, nu mai există motive pertinente și suficiente pentru a

justifica menținerea inculpatului în arest preventiv, neexistând riscuri ca

acesta să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la

proces sau să comită alte infracțiuni, se va considera că cererea formulată de

inculpat este întemeiată, urmând a fi admis recursul declarat de inculpat; se

va casa încheierea atacată și, rejudecând, se va admite cererea de eliberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V.G., iar, în baza art.

160

2

alin. (3) C. proc. pen., pe timpul eliberării provizorii sub

control judiciar, se va institui în sarcina inculpatului obligații, conform

dispozitivului.

Se va dispune punerea

în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea

mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă

nu este reținut sau arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.G. împotriva încheierii din 29 martie 2011 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2457/2/2011

(1072/2011).

Casează încheierea

atacată și, rejudecând, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen.,

admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul V.G.

În baza art. 160

8a

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art.160

2

alin. (3) C. proc.

pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarele obligații:

a) să nu depășească

limita teritorială a țării decât în condițiile stabilite de instanță;

b) să se prezinte la

organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este

chemat;

c) să se prezinte la

organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului

de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

e) să nu dețină, să

nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie

și să nu ia legătura cu inculpații, precum și cu martorii, experții din cauză

și să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.

în baza art. 160

8a

alin. (3) raportat la art. 160

2

alin. (3)

1

C. proc. pen.,

pe timpul liberării provizorii sub control judiciar instituie în sarcina

inculpatului următoarea obligație:

f) să nu desfășoare

activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 160

4

alin. (2) raportat la art. 160

2

alin. (3)

2

C. proc. pen.,

atrage atenția inculpatului

V.G. că în caz de încălcare cu rea-credință a

obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării

preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației

locului de deținere, inculpatului V.G. și tuturor instituțiilor prevăzute la

art. 145 alin. (2)

1

C. proc. pen.

Dispune punerea în

libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului V.G de sub puterea

mandatului de arestare emis în baza încheierii din 9 februarie 2011, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1211/2/2011, dacă

nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 aprilie 2011.