ÎCCJ, Decizia nr. 215/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 215/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 1272
din 25 august 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
a fost respinsă, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control
judiciar formulată de inculpatul P.L., cu obligarea acestuia la plata
cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la
data de 22 august 2011, sub nr. 6708/1/2011, inculpatul P.L. a solicitat, în
temeiul dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
raportat la art. 160
8
alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie
sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis
împotriva sa.
În motivarea cererii,
inculpatul a arătat, în esență, că îndeplinește condițiile prevăzute de lege
pentru a fi liberat provizoriu cu stabilirea unor obligații în sarcina sa. A
mai susținut că în ultimele 90 de zile nu s-a mai efectuat niciun act de
urmărire penală care să-l privească, că temeiurile care au determinat luarea
măsurii arestării preventive s-au schimbat și că lăsarea sa în liberate nu
prezintă pericol pentru ordinea publică. A mai invocat inculpatul în sprijinul
cererii sale împrejurarea că soția sa suferă de o boală gravă și că are un
copil în vârstă de 12 ani.
Prima instanță,
examinând actele și lucrările dosarului a constatat că măsura arestării
preventive a inculpatului P.L. a fost dispusă pe o durată de 29 de zile prin
încheierea nr. 759 din 24 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, definitivă prin respingerea recursului inculpatului.
S-a reținut în
sarcina inculpatului că a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat și
că în intervalul mai 2010 – aprilie 2011, în calitate de angajat la societatea
de comisionariat vamal C.C.S. SRL Constanța, condusă de inculpatul T.D.I., a
săvârșit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, acte materiale specifice infracțiunii de complicitate la luarea
de mită, precum și acte materiale specifice infracțiunii de dare de mită.
În concret, s-a
reținut că inculpatul L.P. era angajatul SC C.C.S. SRL ce își desfășura
activitatea în Portul Constanța Sud Agigea, fiind în permanentă legătură cu
lucrătorii vamali de la scanner, control fizic și control documentar. În
această calitate, inculpatul P.L. transmitea inculpatului T.D.I. informațiile
relevante, culese de la fața locului, despre problemele întâmpinate de clienții
SC C.C.S. SRL în cadrul operațiunilor de control vamal. Pe de altă parte,
același inculpat transmitea lucrătorilor vamali informațiile transmise de
inculpatul T.D.I., inclusiv promisiunile de a se plăti mită pentru introducerea
în țară a containerelor cu mărfuri importante.
Astfel, inculpatul P.L.
a acționat ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V. Constanța Sud
Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile corupte promovate de
aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale lucrătorilor vamali prin
permiterea accesului pe teritoriul României a unor containere importante ce
conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte
cantități decât cele înscrise în declarația vamală de import, mărfuri
subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali a atribuțiilor
de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective, permițând
accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal
plauzibil.
Astfel, în toată
perioada sus-menționată, aflându-se în fiecare zi în portul Constanța Sud
Agigea, a avut asupra sa câte un telefon mobil, schimbat diacronic, pe care îl
purta personal de la un lucrător vamal la altul (de exemplu O.C.C., M.A., B.L.
și alții), pentru ca discuțiile dintre lucrătorii vamali și inculpatul T.D.I.
referitoare la mita ce trebuie plătită să aibă loc exclusiv prin aceste
telefoane, în scopul de a proteja secretul discuțiilor respective și de a face
extrem de dificilă identificarea vorbitorilor în cazul unor eventuale
interceptări a convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele respective
(11 octombrie 2010, orele 17
46:32
).
La data de 25 august
2010, inculpatul P.L. a promis că îl va contacta pe Ș.B.V. Constanța Sud
Agigea, inculpatul D.L.A., pentru a-i raporta acestuia cum decurge operațiunea
de intrare în țară a unor mărfuri aflate în două containere ce urmau să fie
vămuite în sistem de tranzit la B.V. Slobozia și respectiv Călărași, mărfuri
aparținând unui protejat al inculpatului D.L.A.
Legat de această
operațiune, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că, în curând,
lucrătorii vamali își vor preciza pretențiile pe care le au cu privire la
cuantumul mitei (26 august 2010, orele 14
04:06
, 10
56:03
,
10
52:02
). De asemenea, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I.
că la controlul documentar este de serviciu lucrătorul vamal G.N. Inculpatul P.L.
i-a promis apoi inculpatului T.D.I. că va interveni pe lângă lucrătorul vamal,
inculpatul M.A., pentru ca respectivele mărfuri să fie introduse în țară chiar
în aceeași zi, cel târziu, a doua zi dimineață foarte devreme (27 august 2010,
orele 12
12:30
, 12
14:08
).
La data de 1
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că trei
operațiuni de tranzit ale intermediarului vamal A.E.H., conținând sardine, au
fost oprite de lucrătorul vamal I.L., cerându-i să se intereseze despre motivul
acestei stări de fapt. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a precizat
inculpatului T.D.I. că a rezolvat intrarea în țară a unui transport de
„papuci”, contra unei sume de bani denumite codificat „cu 9” (1 septembrie 2010, orele 11
09:02
).
La data de 2
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că
inculpatul C.M. intenționează să introducă în țară o cantitate de 125 colete cu
lame de ras, reprezentând 10 % din capacitatea unui container, iar inculpatul T.D.I.
i-a precizat că valoarea mitei pentru o astfel de operațiune este de „o mie și
ceva” de dolari S.U.A. sau Euro (2 septembrie 2010, orele 11
30:54
).
La data de 30
septembrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. despre
faptul că într-un container aparținându-i intermediarului vamal M.R. există
disimulată și nedeclarată o cantitate mare de bunuri diverse, printre care:
parfumuri, tampoane igienice, pampers, patenți, bomfaiere. Inculpatul P.L. i-a
propus inculpatului T.D.I., lucru agreat de acesta, să ducă direct containerul
la magazie, pentru a se evita aplicarea de sancțiuni importante de către
lucrătorii vamali (30 septembrie 2010, ora 9
17:03
).
La data de 4
octombrie 2010, inculpatul P.L. a luat la cunoștință despre faptul că
inculpatul D.M., intermediar vamal, a prezentat în vamă un container conținând
20 de baxuri de ochelari, declarați ca fiind ochelari de soare, câtă vreme
erau, de fapt, ochelari de vedere (fapt ce antrena o încadrare tarifară
superioară), angajându-se să ia legătura cu lucrătorii vamali pentru a le
comunica faptul că trebuie permis accesul în țară a containerului respectiv. La
fel, inculpatul urma să intervină pe lângă lucrătorii vamali pentru a se
permite intrarea în țară a unui container conținând macrou al unui intermediar
vamal bulgar, situație în care s-a intervenit și pe lângă inculpatul D.L.A., Ș.B.V.
Constanța Sud Agigea (4 octombrie 2010, ora 9
17:08
, 5 octombrie
2010, ora 10
28:41
, 5 octombrie 2010, ora 10
47:43
).
La data de 5
octombrie 2010, împreună cu inculpatul T.D.I., inculpatul P.L. a stabilit suma
de bani ce trebuia oferită ca mită de numitul A., pentru introducerea în țară a
45 colete cu mărfuri ilicite, în cadrul unui container ce conținea 1.000 de
colete de mărfuri, la valoare inițială de 1.500 dolari S.U.A., iar ulterior,
după introducerea în țară a mărfurilor, la valoarea de 2.500 dolari S.U.A. (5
octombrie 2010, orele 16
21:51
, 16
3:03
).
La data de 8
octombrie 2010, inculpatul P.L. a intervenit pe lângă lucrătorii vamali de la B.V.
Constanța Sud Agigea pentru a permite intrarea în țară a două containere ce
conțineau, printre altele, disimulate colete cu ochelari de vedere și alimente
(8 octombrie 2010, ora 10
52:43
).
La data de 8
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. să-i
aducă, de urgență, lista cu sumele de bani solicitate de lucrătorii vamali ca
mită pentru procesarea unor containere (8 octombrie 2010, orele 10
53:36
și 13
49:43
).
La data de 8
octombrie 2010, orele 15
11:36
, inculpatul P.L. l-a înștiințat, de o
manieră codată, pe inculpatul T.D.I. că a dat mită unui lucrător vamal,
spunându-i: „i-am lăsat medicamente lui băiatu”, acțiune validată imediat de
inculpatul T.D.I. (8 octombrie 2010, orele 15
11:36
).
La data de 11
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
transmite mita către lucrătorii vamali de îndată de va fi nevoie, sumele
respective urmând să-i fie ulterior restituite de către T.D.I. (11 octombrie
2010, orele 16
28:42
).
La data de 12
octombrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
contacta lucrătorii vamali pentru a-i oferi informații exacte despre
operațiunile, atât licite, cât și ilicite ale intermediarului vamal M.R., în
perioada 22 septembrie 2010 – 11 octombrie 2010, pentru a putea calcula cu
exactitate sumele ce trebuiau percepute de la acesta, atât legal, cât și cu
titlu de mită. La aceeași dată, inculpatul P.L. i-a transmis inculpatului T.D.I.
informații similare despre operațiunile vamale ale inculpatului D.M. și A.N.A.R.B.M.
(12 octombrie 2010, orele 8
51:42
și 10
58:31
).
La data de 12
octombrie 2010, orele 11
08:53
, inculpatul P.L. l-a întrebat pe
inculpatul T.D.I. de ce lucrătorul vamal M.A. nu a primit încă un aparat de
bărbierit ce i-a fost promis de inculpatul T.D.I. ca mită pentru serviciile
făcute (12 octombrie 2010 orele 11
08:53
).
La data de 26
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că mita
solicitată de vameși pentru introducerea în țară a unui container conținând 10
colete din 315, jucării nedeclarate/contrafăcute, este de 4.000 dolari S.U.A.
(26 octombrie 2010, orele 17
26:12
și 17
37:54
).
La data de 27
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că inculpatul
D.L.A., Ș.B.V. Constanța Sud Agigea, i-a trimis un client ce va realiza mai
multe operațiuni de tranzit vamal, urmând ca firma C.C.S. „să se ocupe de tot;
de luat liber, de…”, implicând prin această formulare inclusiv activitatea de
colectare a mitei pentru lucrătorii vamali (27 octombrie 2010, orele 12
19:40
,
12
06:35
și 13
17:16
).
La data de 28
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că unul
dintre lucrătorii vamali va respinge un tranzit vamal pe motivul că
certificatul de origine al mărfurilor este falsificat. Această situație, de o
gravitate deosebită, a fost de natură să-l alerteze pe inculpatul T.D.I., care
i-a cerut inculpatului P.L. să intervină pe lângă lucrătorul vamal să înscrie
în documente orice alt motiv de respingere a operațiunii de tranzit, fără a se
face referire la documentul fals prezentat în vamă de C.C.S. pentru operațiunea
respectivă (28 octombrie 2010, orele 11
09:52
).
La data de 29
octombrie 2010, inculpatul P.L. l-a informat pe inculpatul T.D.I. că acel
client, care i-a fost trimis de inculpatul D.L.A., a prezentat în vamă o operațiune
de tranzit, pentru care a plătit, atât comisioanele percepute de C.C.S., cât și
mita pentru lucrătorii vamali, urmând ca introducerea în țară a mărfurilor să
aibă loc de îndată (29 octombrie 2010, ora 9
04:07
).
La data de 1
noiembrie 2010, inculpatul P.L. s-a angajat față de inculpatul T.D.I. că va
verifica în vamă care anume din containerele prezentate de firma U.E. SRL,
reprezentată de inculpatul C.L., conțin mărfuri cu caracter ilicit și care ar
fi pretențiile de mită ale lucrătorilor vamali pentru introducerea în țară a
mărfurilor respective (1 noiembrie 2010, orele 10
40:14
și 15
42:34
).
La aceeași dată, inculpatul S. P.L. a efectuat verificările solicitate și i-a
comunicat inculpatului T.D.I. că respectivele containere nu pun probleme din punct
de vedere al admiterii lor în țară.
La data de 2
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a solicitat inculpatului T.D.I. să i se dea
banii pentru mita ce trebuia oferită lucrătorilor vamali în cazul unui
transport de pomelo, urmând ca respectiva sumă de bani, neprecizată, să fie
recuperată ulterior de la client, numitul M. (2 noiembrie 2010, ora 9
15:44
).
La data de 12
noiembrie 2010, inculpatul P.L. a stabilit împreună cu inculpatul T.D.I. că va
discuta cu inculpatul O.C.C., pentru a stabili care este valoarea mitei ce
trebuia plătită lucrătorilor vamali pentru un transport de mărfuri (12
noiembrie 2010, orele 13
50:07
).
La data de 30
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a promis inculpatului T.D.I. că va lua
legătura cu lucrătorii vamali și, în special, cu inculpatul O.C.C. pentru a
afla care este valoarea mitei ce trebuie dată pentru introducerea în țară a
mărfurilor importate de firma D.G. (30 noiembrie 2010, ora 10
29:15
).
La data de 30
noiembrie 2010, inculpatul P.L. i-a comunicat inculpatului T.D.I. că ștampila
aplicată pe un certificat de origine în cazul unui import al SC C.C.S. nu este
notificată (este, practic falsificată) ( 30 noiembrie 2010, orele 13
35:06
).
La data de 4 ianuarie
2011, inculpatul P.L. l-a întrebat pe inculpatul T.D.I. dacă să introducă în
vamă un transport de chibrituri, având stabilită mita pentru lucrătorii vamali
„la 14”, primind de la inculpatul T.D.I. ordinul de a-l introduce în vamă „la 12” (4 ianuarie 2011, orele 12
30:40
).
S-a considerat că
faptele constituie infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 7 oct. 1 din
Legea nr. 39/2003; art. 26 C. pen., raportat la art. 255 pct. 1 C. pen. și art.
6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2)
C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 254 pct. 1 și 2 C. pen. și art. 6 și
7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.
pen., totul cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Judecătorul care a
dispus luarea măsurii arestării preventive a apreciat că sunt indicii temeinice
că inculpatul P.L. a comis faptele pentru care este cercetat și că este
incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută
de lege fiind mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a
inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În baza acestei
încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai
2011.
Prin încheieri
succesive ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, definitive
prin respingerea recursurilor inculpaților de către Completul de 5 Judecători
al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost prelungită starea de arest a
inculpatului P.L., ultima prelungire dispusă prin încheierea nr. 1196 din 11
august 2011 expirând la data de 20 septembrie 2011.
Examinând cererea de
liberare provizorie sub control judiciar, prin prisma dispozițiilor art. 160
2
și următoarele C. proc. pen., prima instanță a constatat că aceasta este
admisibilă, dar nu este și întemeiată.
Din analiza
coroborată a dispozițiilor art. 136 C. proc. pen., raportat la art. 160
2
C. proc. pen., prima instanță a reținut că pentru a se putea dispune liberarea
provizorie, trebuie să fie îndeplinite două condiții pozitive și una negativă.
Prima condiție
pozitivă se referă la aceea că liberarea provizorie este condiționată de
privarea de liberate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de
arest efectiv, în speță, inculpatul P.L. aflându-se sub puterea mandatului de
arestare preventivă nr. 33/ U din 25 mai 2011 emis de Înalta Curte de Casație
și Justiție.
În ceea ce privește a
doua condiție a naturii și gravității infracțiunii săvârșite s-a constatat că
este îndeplinită și aceasta, pedeapsa prevăzută de lege pentru cea mai gravă
infracțiune care ar intra sub accepțiunea juridică a noțiunii de scop referitor
la grupul infracțional organizat, aceea de luare de mită, nu depășește limita
de 18 ani închisoare.
De asemenea, s-a
apreciat că sunt îndeplinite și condițiile negative cerute de art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., actele și lucrările de urmărire penală nerelevând
existența unor date pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că
inculpatul ar săvârși alte infracțiuni sau ar întreprinde acțiuni de natură a
influența probatoriul administrat dacă ar fi lăsat în liberate.
S-a argumentat că și
dacă în mod formal sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160
2
alin. (1) și (2) C. proc. pen., aceasta nu însemnă că inculpatul este
îndreptățit în mod automat să fie pus în libertate provizorie sub control
judiciar, potrivit dispozițiilor art. 160
2
C. proc. pen., liberarea
provizorie fiind o măsură facultativă și nu una obligatorie (legea folosește
sintagma „se poate acorda”), inculpatul având doar o vocație la beneficiul liberării
provizorii.
Prima instanță a
reținut că legea nu prevede care sunt acele criterii ce trebuie să fie avute în
vedere la examinarea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie astfel că,
pornind de la practica judiciară internă în materie, cât și de la jurisprudența
C.E.D.O., s-a considerat că trebuie să se raporteze la criterii referitoare la
elementele ce privesc faptele presupus comise de inculpat (gradul de pericol
social concret, împrejurările comiterii faptei, urmările produse sau care s-ar
fi putut produce), cât și la cele ce privesc persoana inculpatului pentru a
aprecia, în concret, în ce măsură scopul pentru care ea a fost dispusă, măsura
arestării preventive, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atins
și prin liberarea provizorie a inculpatului.
Astfel, s-a constatat
că inculpatul P.L. nu are antecedente penale, are o familie organizată, are un
copil minor în întreținere, dar aceste elemente ce țin de circumstanțele
persoanei inculpatului trebuie privite în relaționare directă cu circumstanțele
reale ale cauzei.
Examinarea gradului
de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe
care l-ar prezenta punerea în liberate a inculpatului nu pot fi ignorate cu
ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens
pronunțându-se în mod constant și C.E.D.O. (cauzele C. împotriva României, L.
împotriva Franței, H. împotriva Olandei), iar sub acest aspect, raportat la
natura, multitudinea și gravitatea acuzațiilor aduse (aderare și sprijinire a
unui grup infracțional organizat, dare de mită, complicitate la luare și dare
de mită, în formă continuată), la presupusa implicare a inculpatului în
activitatea infracțională, la frecvența pe care o înregistrează în prezent
acest tip de infracțiuni și urmările negative pe care le produc (contribuind la
amplificarea fenomenului de criminalitate transfrontalieră și implicit la
diminuarea credibilității instituțiilor statului unde sunt încadrați cei cărora
le-a fost oferită mită) având în vedere și stadiul actual al cercetărilor,
necesitatea strângerii probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate
aspectele, s-a concluzionat în sensul insuficienței instituirii controlului
judiciar și inoportunității liberării provizorii a inculpatului, îndeosebi din
perspectiva asigurării bunei derulări a procedurilor judiciare și a exigențelor
scopului impus de art. 136 C. pen.
Actele de urmărire
penală efectuate în cauză nu au infirmat indiciile inițiale privind implicarea
inculpatului în activitățile grupului infracțional organizat și nici suspiciunea
rezonabilă că acesta ar fi comis faptele de care este acuzat, iar interesul
public al prezervării ordinii publice continuă să fie actual în raport de
gravitatea infracțiunilor, de faptul că acestea au fost săvârșite în
participație cu persoane care dețineau funcții implicând exercițiul autorității
de stat, de consecințele produse asupra sistemului de acumulare a veniturilor
realizate din activitățile vamale și impactul negativ asupra imaginii și
prestigiului instituțiilor publice; presupusa activitate infracțională ce
formează obiectul cercetărilor în cauză s-a întins pe o perioadă relativ lungă
de timp și a implicat un număr mare de participanți și de acte materiale de
executare, probațiunea, până la acest moment procesual întemeindu-se în principal
pe convorbirile telefonice interceptate, aspectele infracționale rezultate din
aceste convorbiri necesitând multiple verificări în fapt cu privire la
activitățile de vămuire desfășurate, societățile și persoanele beneficiare
implicate.
Apreciind că interesul
anchetei penale în curs de desfășurare reclamă în acest stadiu efectuarea
cercetărilor cu inculpatul în stare de arest, în baza art. 160
8a
alin.
(6) C. proc. pen., prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de liberare
provizorie formulată de inculpatul P.L.
Împotriva acestei
încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o, astfel
după cum rezultă din concluziile apărătorului său ales, expuse în partea
introductivă a prezentei decizii, pentru greșita apreciere a neîndeplinirii
condițiilor prevăzute de lege și respingerea cererii inculpatului, având în
vedere și circumstanțele personale ale acestuia, în condițiile în care acesta
nu putea influența, în libertate, derularea procesului penal, precum și neadministrarea
de probe în ceea ce îl privește.
Analizând recursul
prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., se constată că este nefondat și va fi respins, pentru
considerentele ce urmează.
Astfel, după cum
rezultă din analiza dispozițiilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a
procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de
la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste
scopuri putând fi atinse și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau
pe cauțiune.
În același sens sunt
și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din C.E.A.D.O.L.F. care prevede că persoana
arestată sau reținută beneficiază, între altele, de dreptul de a putea fi
eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei
garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Referitor la
reglementările interne în materie se constată că art. 160
2
alin. (1)
și (2) C. proc. pen., prevede condițiile concrete în care aceasta poate fi
acordată.
Rezultă, așadar, că
liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă,
neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței
[(art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.)] și care presupune îndeplinirea
unor condiții, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii
prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care
aceasta a fost săvârșită și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea
de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau
că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor
părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau
prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiție ce rezultă implicit din
reglementarea normativă precizată o constituie preexistența măsurii arestării
luate față de învinuit sau inculpat.
Analizând actele
dosarului se constată că întemeiat prima instanță a constatat că la acest
moment procesual acordarea liberării provizorii sub control judiciar a
inculpatului nu era oportună.
Se reține, astfel, că
prin hotărâri judecătorești definitive succesive, față de inculpat a fost luată
și apoi prelungită măsura arestării preventive.
Totodată, se constată
că există date apte a convinge un observator obiectiv că la nivelul
instituțiilor vamale și portuare din Municipiul Constanța s-a constituit un
grup infracțional organizat, incluzând oameni politici deținători ai unor
importante funcții de stat (secretar general al M.A.I./senator al României),
persoane cu funcții de conducere din sistemul vamal, lucrători vamali cu
diferite grade profesionale, comisionari vamali, intermediari vamali, oameni de
afaceri implicați în activitatea de import - export de mărfuri, persoane fizice
beneficiare curente a mărfurilor importate în România și transportatori, grup
ce avea ca
scop deturnarea activităților legale ale autorităților statului Român în privința
activității de import - export de mărfuri prin birourile vamale de pe raza
D.R.A.O.V. Constanța, dar și din Municipiul București, prin acapararea
instituțiilor competente, determinate să își exercite prerogativele exclusiv
pentru realizarea intereselor economice ale grupului infracțional organizat.
Practicile grupului
infracțional organizat constau în instituirea unei rețele structurale
funcționale de taxare ilicită, în favoarea grupului, a containerelor cu mărfuri
procesate în punctele vamale, facilitându-se concomitent introducerea în țară
de mărfuri contrafăcute, mărfuri interzise la import, mărfuri ce nu erau
însoțite de avizele sau autorizațiile necesare, mărfuri de altă natură sau în
alte cantități decât cele declarate în vamă, falsificarea sistematică a
documentelor de achiziție externă a mărfurilor (în scopul diminuării bazei de
taxare vamală a acestora), mărfuri flagrant subevaluate, mărfuri provenind de
la societăți comerciale ori din țări ce necesită taxarea anti-dumping, fără
perceperea acestor taxe.
Rețeaua structurală
constituită de grupul infracțional organizat percepea sume de bani ilicite,
inclusiv pentru procesarea vamală legală a mărfurilor licit introduse în
România, în caz contrar, aceste mărfuri fiind amânate sine die de la controlul
vamal.
Infracțiunile,
mijloace de acțiune ale grupului infracțional organizat erau reprezentate de darea
și luarea de mită, traficul de influență, evaziunea fiscală, contrabanda,
falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri
oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate
la autoritatea vamală, infracțiuni contra drepturilor de marcă industrială
înregistrată.
Potrivit cercetărilor
efectuate până în prezent membrii grupului infracțional organizat erau
structurați pe paliere de conducere și control: B.E. și P.A.C., de protecție
externă: M.L. și B.M., comandă și coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S.,
D.L.A., B.L., O.C.C. și S.I., execuție la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V.,
D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., execuție – comisionari vamali și angajați
ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ț.V., B.S., I.M.I., P.L., O.M., H.L., C.M., Z.R.,
D.I., execuție – intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A.,
A.N.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Se reține, de
asemenea, că actele dosarului furnizează date apte a crea presupunerea
rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat,
respectiv cele prevăzute de
art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., raportat
la art. 255 pct. 1 C. pen., art. 6 și 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la
art. 254 pct. 1 și 2 C. pen., art. 6 și pct. 1 din Legea nr. 78/2000, cu
aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art.
33 lit. a) C. pen.
Se constată că există
presupunerea rezonabilă că inculpatul,
angajat al societății comerciale de
comisionariat vamal al cărei asociat era inculpatul T.D.L., a sprijinit în
repetate rânduri ca și complice săvârșirea în calitate de autor a
infracțiunilor de luare de mită de către lucrătorii vamali, respectiv dare de
mită de către intermediarii vamali, mediind activități derulate de către acest
din urmă inculpat și acționând
ca o interfață în comunicarea dintre lucrătorii B.V.
Constanța Sud Agigea și inculpatul T.D.I. cu privire la practicile ilicite și
corupte promovate de aceștia, în sensul încălcării atribuțiilor de serviciu ale
lucrătorilor vamali prin permiterea accesului pe teritoriul României a unor
containere importate ce conțineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri
sau mărfuri în alte cantități decât cele înscrise în declarația vamală de
import, mărfuri subevaluate sau în sensul exercitării de către lucrătorii vamali
a atribuțiilor de serviciu specifice prin procesarea containerelor respective,
permițând accesul lor în țară în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei
legal plauzibil.
Probele administrate
creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este
cercetat, fapte de o gravitate deosebită, având în vedere amploarea activității
grupului infracțional, scopurile acestuia și impactul exercitat din punct de
vedere economic și social, sub aspectul regimului sancționator faptele despre
care există indicii că au fost comise de inculpat respectând condițiile
prevăzute de art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.
Cu toate acestea, din
analiza cauzei în ansamblul său, rezultă că cererea de liberare provizorie nu
îndeplinește condiția oportunității, implicit prevăzută de normele ce
reglementează această instituție.
Se reține sub acest
aspect că acordarea liberării sub control judiciar reprezintă o vocație și nu
un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra
oportunității dispunerii acestei măsuri, normele europene necontravenind
dispozițiilor art. 160
2
alin. (1) C. proc. pen.; se constată că
aprecierea cu privire la oportunitatea măsurii presupune un examen al cauzei
concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea
inculpatului/învinuitului, calitatea acestuia, modul de săvârșire al faptei,
natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana
învinuitului sau inculpatului.
Totodată,
dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenție, anterior indicat, nu instituie o
obligație de acordare a liberării persoanei private de libertate în cursul
procedurii judiciare, chiar cu impunerea oferirii de garanții în sensul arătat
de art. 5 paragraf 3 teza finală, iar luarea măsurilor preventive alternative
celor privative de libertate, chiar în accepțiunea art. 136 alin. (2) C. proc.
pen., se subsumează realizării scopurilor acestora.
Așa fiind, instanța
de recurs apreciază că gravitatea faptelor despre care există indicii ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, contextul în care
acestea au fost comise, numărul mare de acte materiale și impactul lor, conduc
la concluzia că scopul măsurilor preventive nu poate fi, cel puțin în stadiul
procesual actual, atins fără privarea de libertate a inculpatului, în vederea
normalei desfășurări a procesului penal, aflat într-o fază incipientă.
Urmărirea penală nu este, încă finalizată, având în vedere caracterul complex
al cauzei, natura variată și numărul crescut al probelor ce trebuie în
continuare administrate pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate
aspectele.
Se constată,
totodată, că la aprecierea asupra acordării liberării provizorii sub control
judiciar circumstanțele personale ale inculpatului nu pot să fie prioritar
avute în vedere și nici să prevaleze principiului aflării adevărului și
necesității desfășurării normale a procesului penal.
Astfel,
circumstanțele personale nu sunt suficiente în speță pentru a fundamenta
concluzia că cererea de liberare provizorie este întemeiată, ele neputând fi
avute în vedere izolat față de interesul general al menținerii ordinii sociale,
ce prevalează, în anumite circumstanțe, cum este și cea de față, dreptului
persoanei deținute de a fi cercetată în stare de libertate.
Așa fiind, se reține
că soluția dispusă de către prima instanță a realizat o corectă interpretare și
aplicare, cauzei concrete dedusă judecății, a normelor legale incidente în
speță, hotărârea astfel pronunțată fiind legală, temeinică și riguros argumentată.
Criticile invocate în
recurs sunt nefondate.
Rezultă, așadar, că
nu se susțin aserțiunile apărării la inexistența datelor privind un potențial
comportament negativ al inculpatului, ulterior liberării în condițiile art. 160
2
alin. (2) C. proc. pen., constatându-se neîndeplinirea, la acest moment
procesual a cerinței de oportunitate a cererii de liberare provizorie sub
control judiciar, nerespectarea condiției legale amintite rezultând implicit
din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează
presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și
circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului
în sensul funcționării clandestine și ilicite a unui sistem paralel cu cel al
autorităților statului, ce urmărea realizarea intereselor private ale membrilor
săi și care, în mod evident, presupunea o reacție fermă a organelor judiciare.
Argumentele invocate
de către instanță sunt apte a justifica soluția legal dispusă, care este
temeinică și riguros motivată, susținerile apărării în sensul că față de
inculpat nu au mai fost efectuate acte de urmărire neputând fi primită, având
în vedere că procurorul are libertatea de a determina, în funcție de specificul
cauzei instrumentate, ordinea efectuării actelor de urmărire, necesare și utile
aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele.
Pentru considerentele
ce preced în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata
cheltuielilor judiciare statului, din care suma reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la
prezentarea apărătorului ales, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva încheierii nr. 1272
din 25 august 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 6708/1/2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 septembrie 2011.